Doru Mãrieº (stânga), alãturi de Dan Voinea în operaþiunea care a umplut România de revoluþionari cu certificat
 

Doru Mãrieº (stânga), alãturi de Dan Voinea în operaþiunea care a umplut România de revoluþionari cu certificat

Megaafacerea cu certificate duce, în mod surprinzãtor, cãtre douã personaje care au pozat permanent în apãrãtori ai Revoluþiei: Dan Voinea ºi Doru Mãrieº. „Adevãrul“ vã aratã cum Dan Voinea a contribuit din plin la umplerea României de revoluþionari cu patalama. Caracatiþa din spatele megaafacerii construite în jurul certificatelor de revoluþionar a operat în ultimii 21 de ani prin cele mai diverse metode. Cel mai ingenios ºi totodatã diabolic artificiu folosit în acest scop este ºi cel mai puþin cunoscut, camuflat perfect în spatele unei acþiuni de imagine fãcute la sfârºitul anului 2004. La „butoane” s-au aflat douã personaje care pozeazã de ani buni în apãrãtori neobosiþi ai dreptãþii ºi ai idealurilor Revoluþiei: Doru Mãrieº, preºedintele Asociaþiei „21 Decembrie 1989″, ºi fostul procuror militar Dan Voinea. Povestea începe la 12 iulie 2004, ziua în care a fost adoptatã o nouã „lege a recunoºtinþei” faþã de eroii Revoluþiei, Legea 341. Aceasta deschidea perspectivele unei frumoase afaceri, prin introducerea indemnizaþiilor lunare ºi pentru grosul revoluþionarilor, este vorba de aºa-ziºii „luptãtori remarcaþi pentru fapte deosebite”. Noua lege prevedea o preschimbare a certificatelor ºi îºi propunea sã elimine impostorii, solicitând, pe lângã declaraþiile altor trei participanþi la evenimente, ºi alte documente care sã ateste participarea activã în Revoluþie. O lunã mai târziu, în august 2004, fãrã a avea în aparenþã nicio legãturã cu adoptarea Legii 341, Asociaþia „21 Decembrie 1989″ depune la Parchetul Militar o plângere pentru redeschiderea Dosarului Revoluþiei. La 7 decembrie 2004, procurorul Dan Voinea a dispus reluarea cercetãrilor cu privire la evenimentele din decembrie 1989 printr-o rezoluþie de începere a urmãririi penale faþã de 102 persoane, printre care ºi nume grele precum Ion Iliescu ºi Virgil Mãgureanu. Pe edificiul acestei iniþiative, Doru Mãrieº ºi Dan Voinea ºi-au construit un important capital de imagine, rãspândind în toate pãrþile ideea cã nimeni nu se luptã mai tare ca ei pentru a face dreptate în numele morþilor de la Revoluþie. 13.858 de adeverinþe semnate de Dan Voinea Finalitatea a fost cu totul alta: prin erorile halucinante pe care le conþinea, rezoluþia din 7 decembrie 2004 era practic lovitã de nulitate. Pe o coalã A4, procurorul a scris cu pixul o înºiruire de persoane pe care le-a acuzat la grãmadã de infracþiuni extrem de grave, fãrã a preciza de ce se face vinovat fiecare ºi în ce împrejurãri a sãvãrºit faptele. La niciunul dintre cei 102 nu se regãsesc datele de identitate dupã care ar putea fi indentificat. La unii învinuiþi lipseºte chiar ºi prenumele, cum este cazul unui oarecare colonel Ionescu, iar unii nici mãcar nu mai erau în viaþã la momentul emiterii rezoluþiei. Aºa cum s-a ºi întâmplat ulterior, oricare dintre cei 102 învinuiþi era scos de sub urmãrire penalã imediat ce fãcea o plângere cãtre Parchet, din cauza viciilor grave de procedurã fãcute de Voinea. 30 de inºi au cãrat un singur rãnit Adevãrata „realizare” a redeschiderii dosarului este perfect reliefatã într-o sintezã fãcutã de Parchetul General pe marginea traseului avut de Dosarul Revoluþiei de-a lungul anilor. „Dupã 2004, cercetarea s-a rezumat, în principal, doar la audierea pãrþilor vãtãmate ºi a martorilor. (…) Persoanelor audiate, inclusiv martorilor, li s-au eliberat 13.858 de adeverinþe spre a le servi la preschimbarea certificatelor de revoluþionar. Eliberarea acestor adeverinþe, în majoritatea cazurilor, nu avea temei legal”, se afirmã în comunicatul Parchetului General. Cu alte cuvinte, Dan Voinea n-a fãcut decât sã audieze mii de persoane, mai mult sau mai puþin implicate în evenimentele din decembrie 1989, cãrora le elibera adeverinþe conform cãrora nu au întreprins acþiuni împotriva Revoluþiei, facilitându-le astfel preschimbarea certificatelor. „Dan Voinea a fabricat revoluþionari. Acest maraton de audieri pe care l-a fãcut a fost o afacere. Mulþi se angajau ca în schimbul adeverinþei sã dea banii pe care aveau sã-i primeascã din urmã. Sunt vreo treizeci ºi ceva de inºi care declarã cã au luat acelaºi rãnit ºi l-au dus la Spitalul Militar. Au copiat unii de la alþii ca proºtii, pentru cã în realitate nici n-au fost audiaþi. Niºte ofiþeri de Poliþie, detaºaþi sã ajute Procuratura, îi puneau sã scrie, iar la final trecea Dan Voinea ºi semna”, afirmã colonelul în rezervã Viorel Tocan, revoluþionar braºovean. Teren la Snagov Prima apariþie a procurorului Dan Voinea în evenimentele din 1989 s-a produs în dupã-amiaza de 22 decembrie, când a sunat din Comitetul Central la Sibiu ºi i-a cerut colonelului Aurel Dragomir sã opreascã focul. La Sibiu a avut loc un carnajiu, între militari ºi securiºti, soldat cu 99 de morþi. Pe 25 decembrie, a jucat rolul de procuror în procesul soþilor Ceauºescu. A susþinut un rechizitoriu halucinant, presãrat cu peste 60.000 de morþi. Dupã 1990 a instrumentat Dosarul Revoluþiei ºi a pozat în acuzator al lui Ion Iliescu, deºi în decembrie ’89 i-a fãcut jocurile. Dan Voinea are certificat de „luptãtor remarcat” ºi, pe baza acestuia, a primit gratis un teren de 2.000 de metri pãtraþi la Snagov. Un „luptãtor”care s-a remarcat auzind Dosarul Revoluþiei este plin cu mii de declaraþii ale unor oameni care nu ajutã cu nimic la lãmurirea evenimentelor din 1989. Oameni care au ieºit ºi ei pe stradã sã caºte gura sau sã lupte cu teroriºti invizibili, dar pe care Dan Voinea i-a audiat ºi le-a eliberat adeverinþe, ajutându-i sã obþinã certificate. Pentru o mai bunã înþelegere vom da ºi un exemplu. Declaraþia lui Dãnuþ Giurea, membru al Asociaþiei „Metrou” (asociaþia lui George Costin, actualul secretar de stat pentru revoluþionari), este una din zecile de relatãri aproape identice ale „luptãtorilor” din revoluþia buzoianã: „În luna decembrie 1989 eram lãcãtuº-mecanic la Întreprinderea de Mase Plastice Buzãu. Aveam cunoºtinþã despre evenimentele petrecute în perioada 16-21.12.1989 la Timiºoara întrucât ascultam postul de radio «Europa Liberã». În data de 22, în timp ce mã aflam la locul de muncã – am auzit de fuga soþilor Ceauºescu. Împreunã cu mai mulþi colegi am plecat spre sediul Comitetului Judeþean pentru a vedea ce se întâmplã. Am ajuns aici în jurul orei 13.30 ºi am vãzut foarte multã lume adunatã. (…) Am scandat lozinci, iar în jurul orei 16 am plecat spre domiciliu”. Declaraþia continuã cu „aventurile” din ziua de 23 decembrie: „A doua zi am revenit la locul de muncã, unde m-am oferit voluntar pentru paza unor obiective din oraº. (…) Grupa noastrã a fost repartizatã la supravegherea bazei sportive întrucât aflasem de la Ionaºcu Dumitru cã pe teren vor fi paraºutate trupe de desant care ne vor ataca. Aici am rãmas pânã în jurul orei 14.30, când a venit o altã grupã sã ne schimbe. (…) În cursul zilei de 24 am auzit focuri de armã trase din zona Tribunalului ºi ulterior am auzit cã sediul a fost incendiat. Pe parcursul zilei am mai auzit focuri de armã trase rãzleþ”. Cam aºa s-a remarcat Dãnuþ Giurea la Revoluþie, aflând de fuga Ceauºeºtilor, pãzind un teren de sport ºi auzind focuri de armã. Acest cetãþean are titlu de “luptãtor remarcat pentru fapte deosebite” ºi beneficiazã de o indemnizaþie lunarã de peste 2.000 de lei. În mod normal, un astfel de om nu trebuia sã deþinã certificat de revoluþionar, pentru cã nu avea niciun argument care sã-l încadreze în lege. Pentru el ºi pentru alte mii de impostori a fost creatã stratagema care l-a avut în prim-plan pe Dan Voinea. Axa Dan Voinea – Doru Mãrieº – George Costin Aceastã stratagemã a fost piatra de temelie pe care s-au construit, dupã 2004, noi afaceri pe seama beneficiilor încasate de revoluþionari. Teoretic, noua lege  promulgatã în 2004 trebuia sã înãspreascã condiþiile de acordare a noilor certificate de revoluþionar, ceea ce presupunea cã impostorii aveau o problemã. Soluþia a fost ingenioasã: adeverinþele eliberate de Dan Voinea au reprezentat principalele dovezi pe care aceºtia s-au bazat la preschimbare, supralicitând faptul cã erau eliberate de o instituþie a statului, respectiv Parchetul General, Secþia Parchetelor Militare. Mai mult decât atât, deþinerea unei adeverinþe semnate de Dan Voinea a devenit o condiþie esenþialã, fãrã de care certificatul de revoluþionar nu putea fi preschimbat. Chiar ºi vãduvele eroilor martiri, care îºi puteau atesta cu uºurinþã calitatea, erau nevoite sã treacã pe la Dan Voinea pentru a li se elibera o astfel de hârtie. George Costin ºi ºefa serviciului Contencios din SSPR Aºa s-a ajuns ca revoluþionarii sã devinã practic dependenþi de aceste adeverinþe, iar aici intervine o altã mutare decisivã. Sub pretextul cã îi este mai uºor sã gãseascã oamenii, Dan Voinea a acceptat sã facã audierile prin intermediul asociaþiilor de revoluþionari (în Bucureºti, multe dintre audieri s-au þinut chiar în sediul Asociaþiei “21 Decembrie”). Concret, nu puteai ajunge sã fii audiat ºi sã primeºti mult râvnita adeverinþã fãrã o programare fãcutã de o asociaþie de revoluþionari. În acest fel, revoluþionarii care voiau sã-ºi preschimbe certificatul au devenit dependenþi de o asociaþie, ceea ce a deschis perspectivele unei uriaºe afaceri bazatã pe perceperea de comisioane. „E posibil sã se fi luat bani. Ei, între ei, pe la asociaþii, mai fac afaceri, dar eu n-am avut nicio legãturã”, ne-a declarat, nonºalant, Dan Voinea. „Avem echipã, avem valoare” Unul dintre marii beneficiari ai acestor stratageme a fost George Costin, actualul secretar de stat pentru revoluþionari. În 2004, acesta era preºedintele Asociaþiei „Metrou”, care la acea vreme numãra peste 5.000 de membri cu certificat de revoluþionar, dintre care majoritatea aveau probleme mari în a se încadra în rigorile noii legi, întrucât nu fãcuserã aproape nimic la Revoluþie. Din acest punct de vedere, adeverinþele lui Dan Voinea au fost o manã cereascã. La fel, ºi din perspectiva subjugãrii revoluþionarilor faþã de asociaþii. Costin ºi-a pus miile de membri din Asociaþia „Metrou” sã semneze convenþii prin care aceºtia se angajau sã-i cedeze un procent din banii încasaþi retroactiv de la bugetul de stat, ajungând la încasãri de ordinul milioanelor de euro! Întâmplãtor sau nu, între George Costin ºi Doru Mãrieº s-a legat, în jurul anului 2004, o prietenie strânsã, care mai dureazã ºi în zilele noastre. Imediat dupã apariþia Legii 341, Mãrieº a cerut redeschiderea Dosarelor Revoluþiei, Dan Voinea a dat curs cererii câteva luni mai târziu, deschizând mare sesiune a adeverinþelor, iar Costin a profitat cu vârf ºi îndesat. Mãrieº l-a susþinut cu vehemenþã pe Dan Voinea atunci când acesta a încercat sã revinã la ºefia Parchetelor Militare, aºa cum l-a susþinut ºi pe George Costin când acesta a preluat funcþia de secretar de stat al revoluþionarilor, în octombrie 2010. Dupã numirea lui Costin la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluþionarilor (SSPR), Doru Mãrieº a fãcut o conferinþã de presã la sediul Asociaþiei „21 Decembrie”, în care l-a ridicat în slãvi pe noul secretar de stat, deºi ºtia foarte bine cã acesta are o biografie mai mult decât pãtatã. „Pe probleme de documentaþie, de arhivã, de lege chiar, eu nu am întâlnit pe nimeni mai bine pregãtit decât George Costin. Concluzia este cã avem echipã, avem valoare”, declara Mãrieº imediat dupã numirea lui Costin. Repere din biografia unui ºef de asociaþie Doru Mãrieº, în „Europa“, revista securiºtilor Doru Mãrieº este preºedintele Asociaþiei „21 Decembrie”, poate cea mai cunoscutã organizaþie de revoluþionari din þarã. Asta ºi pentru cã Mãrieº s-a priceput sã-ºi facã imagine prin cele mai diverse metode: a scos pe piaþã diverse documente prezentate drept dezvãluiri senzaþionale, dintre care unele miroseau de la o poºtã a falsuri grosolane; a fãcut greva foamei pentru a obþine Dosarele Revoluþiei ºi a le pune la dispoziþia opiniei publice, dar dupã un an a oprit accesul presei, spunând cã „voi vreþi sã vã faceþi articolele pe foamea mea”; ºi-a adjudecat meritul redeschiderii dosarului în 2004, mutare care s-a dovedit, de fapt, o stratagemã pusã în slujba „fabricii” de certificate. Dincolo de imaginea pe care Doru Mãrieº ºi-a creat-o pe seama acestor fumigene, rãmâne o biografie cel puþin interesantã. Cu toate cã în 1989 era portar la o echipã de fotbal din ligile inferioare, Mãrieº a participat la Revoluþia din Bucureºti, iar  apoi a rãmas în Capitalã, s-a înscris în Alianþa Civicã ºi a participat la toate miºcãrile anti-FSN din prima parte a anului 1990. Dupã alegerile din 20 mai, când Liga Studenþilor a închis celebrul balcon din Piaþa Universitãþii ºi s-a retras, Mãrieº a refuzat sã plece din piaþã, alãturi de câteva zeci de persoane, pânã în 13 iunie, când au fost „mãturaþi” de autoritãþi, oferindu-i ºi un pretext lui Ion Iliescu sã cheme „în ajutor” minerii. Mãrieº, mediatizat de revista Securitãþii Sunt voci care îl acuzã pe Mãrieº cã a manipulat câþiva naivi sã rãmânã în greva foamei, cu corturi puse în faþa Teatrului Naþional, tocmai pentru a compromite fenomenul Piaþa Universitãþii ºi, implicit, Opoziþia. „De ce sã plecãm din Piaþã? Se terminase lupta? Rãzboiul era pierdut doar pentru laºi”, spune Doru Mãrieº, care admite cã i-a alimentat pe cei care au rãmas în piaþã cu cafea, þigãri ºi mâncare. „Le-am cumpãrat cu banii mei, am cheltuit în jur de 80.000 de lei pe care îi aveam pe un carnet de CEC”. Constantin Calancea, fost preºedinte al Asociaþiei „21 Decembrie”, susþine cã în spatele acþiunilor lui Doru Mãrieº s-au aflat anumite structuri: „Eu am un amic la SRI ºi mã vedeam des cu el. Pentru cã ºi pe linia SRI a existat mereu un birou special de monitorizare a revoluþionarilor ºi a asociaþiilor de revoluþionari. ªi bãiatul ãsta de la SRI mi-a spus cã Mãrieº e din structurile lor”. Mãrieº a avut o strânsã colaborare cu revista „Europa”, care la începutul anilor ’90 era portavocea fostei Securitãþi. Revista „Europa” a publicat în 1991 un interviu-serial, în ºapte pãrþi, cu Doru Mãrieº. Acesta este prezentat drept primul „deþinut politic” din democraþia lui Iliescu. Mãrieº susþinea punerea în libertate a lui Iulian Vlad, fostul ºef al Securitãþii, în al cãrui birou spune cã a stat în data de 22 decembrie 1989, dupã fuga lui Ceauºescu. Acolo, în acel birou, Mãrieº i-a cerut lui Vlad sã nu-l trãdeze, moment în care acesta l-a mângâiat ºi l-a liniºtit. Iatã cum era prezentat Mãrieº în iunie 1991 de revista „Europa”: „Doru Mãrieº nu strigã numai «Jos comunismul!», el strigã «Jos tot!», dar susþine cã generalul IULIAN VLAD, fostul ºef al Departamentului Securitãþii Statului, sã fie pus în libertate ºi lãsat sã spunã adevãrul NAÞIUNII, nu înlãturat fizic”. „Ce dacã am dat în revista «Europa»? Am dat pentru cã alþii nu mã publicau ºi voiam sã mã descarc. Iar ãºtia m-au acceptat, cã dãdeam un pic de culoare revistei”, se apãrã acum Mãrieº. “Ce dacã am dat în revista «Europa»? Am dat pentru cã alþii nu mã publicau ºi voiam sã mã descarc. Iar ãºtia m-au acceptat, cã dãdeam un pic de culoare revistei.” Doru Mãrieº preºedintele Asociaþiei „21 Decembrie” sursa: Ancheta serial – Adevarul]]>

Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap