
În 1941, Ion Antonescu a hotãrât constituirea unei “Comisii de Anchetã privind fraudele din avutul public sãvârșite de Carol al II-lea”. Raportul comisiei, împãrțit pe patru capitole a constatat numeroase abuzuri și ilegalitãți.

Carol al doilea si Hitler in 1938
- Primul capitol, intitulat Daruri, avantagii și subvenții primite de la particulari, arãta cã fostul suveran a primit de la particulari o serie întreagã de daruri și avantaje prin care și-a mãrit considerabil averea. “Valoarea cadourilor depãșea semnificația unor manifestãri protocolare sau mãrturii de devotament și afecțiune deosebitã, devenind pur și simplu mijloace ilicite de îmbogãțire în dauna particularilor”. Astfel, de la Nicolae Malaxa a primit o serie de daruri printre care: întregul grajd de curse, evaluat la 2.000.000 de lei, o colecție de mãrci valorând 5.000.000 de lei, un tablou de Grigorescu, altul de Luchian. Max Auschnitt a plãtit 6.000 de lire sterline pe un cal de prãsilã pentru rege. Societatea Reșița i-a dat 150.000.000 de lei, de la Armand Cãlinescu a primit o stemã a Frontului Renașterii Naționale înconjuratã cu pietre prețioase (250.000 de lei). C.F.R. a oferit o placehtã de paltinã cu briliante și rubine în valoare de 900.000 de lei. B.N.R. a cotizat cu 81.000.000 pentru Fundația Regalã la care se mai adaugã 225 de colecții mari de monede jubiliare de aur bãtute cu prilegul împlinirii a 10 ani de domnie, 22 de monede mari, 22 mijlocii și 22 mici cu ocazia unui secol de la nașterea lui Carol I, aur masiv valorând 224.345 de lei plus 689.684 de la Ministerul Apãrãrii Naționale pentru realizarea unui buzdugan, 25,587 kg. de aur în valoare de 5.652.963 de lei pentru confecționarea unui pahar și a unei farfurii precum și a hãrții României în relief.

- Darurile (care pot fi numite și mitã) nu se opresc aici. De la Societatea Techirghiolul (anexã a Bãncii Marmorosch, Blank et comp.) a primit vila “Cetatea de Nisip”, construitã pe terenul statului (4,5 ha.). De la societatea “Lujani” acțiuni în valoare nominalã de 217.000.000 de lei. Banca Marmorosch Blank et comp i-a dat 10.000 de acțiuni evaluate la 5.757.000 de lei. “Societe Financiere textile pour la France et l’Etranger” i-a oferit 9.000 de acțiuni evaluate la 13.565.000. “Astra Vagoane” i-a dat și ea 30.000 de acțiuni valorând 46.227.252. În total, averea lui Carol al II-lea a sporit prin acțiuni cu 204.113.231, acesta nereușind sã le valorifice pe toate. Abicarea l-a împiedicat parțial.

Capitolul al doilea al anchetei se refera la Sporirea patrimoniului fostului suveran în dauna statului. Pe acestã linie se înscriau obținerea a 100 de pogoane în pãdurea Snagov din partea Primãriei București, dobândirea ilegalã de imobile prin procedeul dãrii în platã: ferma Clenciu-Spanțov (770,8 de ha.), o parte din terenul Școlii de Horticulturã de la Bãneasa (3540 de m.p.), Stațiunea de montã Bãneasa (5 ha. cu construcții), pepiniera de la Murfatlar (72 de ha.), balta Iezerul-Mostiștea (1010,4 ha.), balta Boianu-Sticleanu (6206,6 ha.), pãdurea Hereasca (34,8 ha.), teren de culturã în prelungirea Hereasca (6,5 ha.), toate obținute de la Ministerul Agriculturii și Domeniilor în schimbul expropierii unor propietãți aparținând Coroanei pentru a fi demolate și a se construi Palatul regal din București, care era folosit tot de suveran.



La categoria diverse raportul menționa: Regia Autonomã C.F.R. e executat pentru Casa Regalã un automotor de vânãtoare cu douã remorci-platformã în valoare de 2.000.000 de lei, douã vagoane frigorifice pentru vânat la prețul de 9,9 milioane. Prefectura Poliției Capitalei a fãcut o brigadã de 18 oameni și un șef de secție cu misiunea sã pãzeascã locuința Elenei Lupescu începând cu 1934. Regele nu a plãtit taxã de timbru, impozit pentru mașini, a executat la tipografie diverse lucrãri, registre și imprimate în mod gratuit, în afarã de costul hârtiei. În mai 1932 a primit cadou de la Poliție o instalație de cinema în valoare de 298.000. Icrele pe care regele le primea nu suportau taxa de lux în valoare de 16,5%, adicã 30.197. De asemnea icrele negre nu au fost taxate cu 76.017. Alte icre negre au fost predate gratuit, ele costând 6.482.000 de lei. Din ordinul regelui, Direcția Generalã a Poliției a plãtit lunar 10.000 de lei soției unui maior mort la Jilava. În plus au fost dați 300.000 de lei lui Eugen Bianu pentru urmãrirea lui Barbu Știrbei. Direcția Generalã a Pãdurilor Statului a dat lemne de 288.572 de lei, a efectuat în 1937 lucrãri la Castelul de Vânãtoare de la Lãpușna (997.420 de lei) iar anul urmãtor de 1.097.914. Ministerul Sãnãtãții și Asigurãrilor Sociale a dat aparaturã de radiologie în valoare de 1.130.000 de lei. Biserica Ortodoxã a dat pentru castelul de la Ițcani douã vagoane de lemne plus 420.000 de lei pentru reparații și ameliorãri. Primãria București a cumpãrat colecții de inele vechi și tablouri în valoare de 925.000 de lei, obiecte dãruite lui Carol al II-lea. Primãria Ploiești a oferit produse petroliere în valoare de 485.961 de lei.

Suveranul a obținut și subvenții din partea statului, totalizând 125.337.805, pentru întreținerea palatelor regale, transportul de materiale și persoane pe C.F.R., pentru asigurarea tablourilor. Doar pentru vânãtorile regale, Ministerul Agriculturii a cheltuit 10.020.000 de lei, iar pentru grajdurile din str. Virgiliu din București 4.900.792 de lei.
La capitolul al III-lea, Sume a cãror proveniențã nu s-a putut stabili , comisia de anchetã punea douã lãzi cu bani, 110.850.000, predate de Ernest Urdãreanu, în ziua de 6 septembrie 1940, administratorului bunurilor private ale lui Carol al II-lea, precum și suma de 32.950.000 de lei transferați în dolari prin B.N.R. și depuși la Chase Bank din New York. Sume importante au fost deturnate din ordinul lui Carol al II-lea din fondurile destinate construirii Palatului Regal (250.000.000) și de la Stația de montã Mogoșoaia (44.851.810).
Dupã întinse cercetãri, instanța specialã de judecatã de pe lângã Curtea de Casație, prin decizia nr.1 din 26 noiembrie 1941 l-a obligat pe Carol al II-lea sã restituie propietãțile dobândite ilegal și sã plãteascã suma de 1.161.762.359 de lei. Bineînțeles cã statul nu a primit vreun ban. Se adãugau valorile aflate în strãinãtate, pe care comisia nu a putut sã le studieze. Constantin Argetoianu nota la 31 iulie 1938 despre “neîncetatele transferuri pe care regele prevãzãtor le face în strãinãtate, cu complicitatea ministrului de Finanțe, Mitițã Constantinescu”.

Sursa: Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi. Carol al II-lea, editura Enciclopedicã, București, 2010 – via inforor.com