Maimuþa când n-are nici o treabã se scarpinã în fund pânã îºi face o bubã (proverb indian). “Pãpuºarul “ nostru este implicat în jurul anilor ’80, în scandalul Meditaþiei Transcendentale, alãturi de alte nume cunoscute : psihologii Aurora Liiceanu, Ioan Ciofu,Ion Manzatu,filosoful Mihai Sora,acad. Stefan Milea,pictorul Sorin Dumitrescu, scriitorul Marin Sorescu,etc. Împreunã, audiazã niºte cursuri (þinute de un român stabilit la Paris) considerate ca fiind oculte ºi periculoase pentru orânduire.

foto:1990-Teatrul< Luceafarul> din Iaºi
Securitatea ºi Partidul au intrat pe filierã, pentru cã miºcarea prezenta accente de sectã neofascistã, scandalul lasându-se cu multe “execuþii discrete” : schimbãri rapide din funcþii, demiteri de miniºtri (min. educaþiei Aneta Spornic,prim-ministrul Ilie Verdeþ), ºi condamnãri penale. Pentru a se salva, A.Pleºu a dat relaþii amanunþite ºi declaraþii despre Miºcare, ofiterului de Securitate (lt.col) Vasile Malureanu,concomitent cu douã memorii adresate lui Nicolae Ceauºescu,în care cerºeºte milã,înþelegere ºi iertare,configurând textual,toatã mizeria umanã a unui suflet ticãloºit:
„Menþionez cã la câteva sãptãmâni dupã aceste evenimente(Meditaþia Transcendentalã) am avut o lungã conversaþie cu tov. Malureanu de la Ministerul de Interne, în cuprinsul cãreia l-am informat asupra celor petrecute”. (Bravo turnãtorule)! Surse din presã au menþionat cã: Vasile Mãlureanu era ofiþer al Departamentului Securitãþii Statului, Direcþia I, Serviciul «Arta – Cultura – Presa»”. Dupa 1989, Vasile Malureanu a rãmas în stransã legaturã cu A. Pleºu, ieºind la pensie din SRI, cu gradul de general. Ce declara “filosoful doctor”A.Pleºu, organelor statului, dupã scandalul amintit:                     “Subsemnatul, Pleºu Gabriel Andrei, lector universitar la Institutul de Arte Plastice «N. Grigorescu» din Bucureºti (secþia muzeologie), declar cu toata raspunderea urmatoarele: În iarna anului 1980 (nu pot preciza exact data) am fost convocat telefonic la Institutul de Cercetari Psihologice al Academiei de ªtiinþe Sociale ºi Politice la o serie de conferinþe ale unui oarecare Stoian privind problemele de tehnicã spiritualã orientalã. Ca unul care m-am ocupat mai mult timp de artã orientalã, am avut curiozitatea sã rãspund acestei convocãri. Conferinþa a avut loc într-o searã, în prezenþa a numeroºi cercetãtori din institutul ASSP ºi a numeroase personalitãti de frunte ale vieþii noastre ºtiinþifice ºi culturale. Vorbitorul, precizând mereu cã nu are de transmis nimic de ordin religios, s-a arãtat dispus sã punã la îndemana auditoriului o tehnicã de concentrare ºi liniºte lãuntricã cu efecte sigure asupra bunei stãri lãuntrice a omului ºi asupra capacitãþilor sale creatoare. El a adãugat cã aceasta tehnicã are valoare strict individualã. Pentru fiecare persoanã luatã în parte, existã procedee distincte. Ca atare, cei care vor sã afle despre ce este vorba vor avea o întâlnire individualã cu el sau cu soþia sa, la fel de competentã. În prealabil, ni s-a cerut sã completãm un chestionar privind starea noastrã fizicã ºi sufleteascã, precum ºi deprinderile noastre curente (dacã suntem sau nu fumãtori, dacã avem somn bun etc.). Chestionarul se încheia cu o frazã prin care ne obligam sã nu comunicãm nimãnui formula de meditaþie (mantra) pe care o vom capata in cadrul intalnirii individuale. Intrucat conferinta nu fusese, practic, decat o introducere foarte generalã în probleme propriu-zise ale «meditaþiei transcedentale», am þinut sã trec ºi prin «iniþierea» propriu-zisã. Din lectura textelor indiene vechi Upanisade si Vede – rezultã de altfel, cã o bunã «iniþiere» nu se poate face decât de la om la om, aºa încât pretenþia formulatã de vorbitor în legaturã cu o întâlnire individualã, nu mi s-a parut afarã din regula. Intalnirea individuala survenitã a doua zi dimineaþa a fost mai curând dezamãgitoare. Era o variantã superficialã de ritual vedic în care mi s-a transmis formula de meditare potrivitã, chipurile, numai mie. In realitate, am constatat cã aceeaºi formulã fusese datã ºi altora, ceea ce a aruncat asupra întregii proceduri o umbrã de neseriozitate. Lãmurit asupra competenþei reale a vorbitorilor, am încercat sã mã interesez de desfãºurarea ulterioarã a conferinþelor. Menþionez cã la câteva sãptãmâni dupã aceste evenimente, am avut o lungã conversaþie cu tov. Malureanu de la Ministerul de Interne, în cuprinsul careia l-am informat asupra celor petrecute. Adaug cã, datã fiind calitatea discutabilã a conferinþelor, n-am încetat nicio clipã sã mã mir cã au putut fi tutelate de forurile noastre competente, fiind pe de altã parte evident cã ele nu aveau ºi nu puteau avea un caracter clandestin. 26 apr. 1982”. Primul memoriu al lui A. Pleºu cãtre NICOLAE CEAUªESCU (27 mai 1982, nr. de inregistrare 961/A) Stimate tovarãºe Secretar General al Partidului, Mã numesc Andrei Gabriel Pleºu ºi sunt de profesie istoric ºi critic de artã. Din 1971, când mi-am încheiat studiile, ºi pânã astãzi am înþeles sã-mi fac profesiunea cu toatã seriozitatea, punându-mã, cu intreaga mea putere de munca, in slujba artei si culturi romanesti. Am publicat un mare numar de studii si articole în presa curentã am realizat mai multe serii de emisiuni la radio ºi televiziune ºi sunt autorul a trei carþi, bine primite atât de publicul larg, cât ºi de specialiºti. În istorie, dupã o specializare de aproape doi ani in Republica Federalã Germanã(sic!). In timpul acestei specializãri , am þinut la Bonn, Dusseldorf ºi Dortmund mai multe conferinþe despre arta romaneascã, socotind cã este datoria mea de onoare sa o fac cunoscutã ºi apreciatã pretutindeni, la adevãrata ei valoare. În 1981 mi s-a decernat premiul pentru criticã al Uniunii Artiºtilor Plastici , în acelaºi an, premiul pentru eseu al Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti. Am avut cinstea sã-mi reprezint þara, cu comunicãri de specialitate, la felurite congrese ºi reuniuni internaþionale (Berlin-Est, Weimar, Jakarta etc.). Ca secretar al secþiei de criticã a Uniunii Artiºtilor Plastici, am participat la organizarea mai multor expoziþii de arta romanescã, în þara ºi în strãinatate. Am intrat în Partidul Comunist Român la varsta de 19 ani (1968) ºi, atât pe linie obºteascã (ca organizator de grupa de partid), cât si pe line profesionala ( ca cercetator la Institutul de Istoria Artei al Academiei de Stiinte Sociale si Politice, apoi ca lector universitar la Facultatea de Arte Plastice “N. Grigorescu”) m-am straduit, in ciuda unei sanatati precare ( care ma obliga sa stau, de cativa ani, sub constanta supraveghere medicala), sa fac totul pentru a fi la inaltimea exigentelor epocii noastre, ale politicii noastre din ultimii ani. Vã rog, stimate tovarãºe Secretar General, sã nu luaþi raportul de activitate de mai sus drept o lipsã de modestie. El e bilanþul firesc de muncã al oricãrui român care vrea sã-ºi serveascã þara cum se cuvine. In lumina acestui bilanþ, veþi înþelege cât pot fi de mâhnit sã constat cã, dintr-o datã, în urma unei împrejurãri pe care nu o pot socoti decât accidentalã, sunt pus în afara partidului,numit “sectant” ºi destituit din învaþãmânt ºi cercetare. Am avut, într-adevãr ghinionul de a participa cu doi ani în urmã, la o conferinþã (incluzând o parte teoreticã ºi una practicã), ce a avut loc la Institutul de Psihologie si Pedagogie pe tema “meditaþiei transcendentale”. Conferinþa – la care m-am dus pe linia unei firesºti curiozitãþi intelectuale – mi s-a pãrut neinteresantã sub raport ºtiinþific, drept care nu am mai frecventat niciuna din urmãrile ei , mai mult chiar: am avut ocazia, la scurt timp dupã aceea, sã aduc la cunoºtinþa unui lucrator al Ministerului de Interne opiniile mele critice privind “meditaþia transcendentalã”. În rezumat, fapta de care sunt vinovat se reduce la audierea unei conferinþe publice, organizatã într-un cadru perfect oficial, o conferinþã despre care nu aveam motive sã cred ca s-ar desfaºura fãrã aprobãrile de rigoare. Cât despre chestionarul pe care l-am completat – ca toþi cei de faþã – în timpul conferinþei, nu se rererea decat la date strict medicale si nu cuprindea niciun angajament de nuanta politica sau religioasa, care sa contarazica adeziunile mele reale la statutul PCR si la Constitutia tarii. Am fost lãmurit, ulterior, cã “meditaþia transcendentalã”, ca organizaþie internaþionalã, implicã unele aspecte profund negative, de care însã nu putem avea cunostinþã acum doi ani, ca urmare a unui singur contact cu reprezentantul ei. Amintind ca pot fi sanctional, totusi, pentru o momentana lipsa de vigilenta, mi se pare, in acelasi timp, greu de acceptat ca ca sanctiunea sa aiba caracterului unui condamnari atat de drastice, ducând nu numai la totala descreditare politicã, ci ºi la descalificarea mea profesionalã. Intre culpa mea realã ºi consecinþele ei imediate ca o uriaºã disproporþiune care, în spiritul echitãþii cu care ne-a obiºnuit conducerea noastrã de partid ºi de Stat nu poate sã fie corectatã. Rãnit sufleteºte de spulberarea într-o clipã, a atâtor ani de eforuri entuziaste, ºi de anularea tuturor proiectelor mele viitoare (legitime la 33 de ani) apelez, tovaraºe Secretar General la dreapta dumnevoastrã omeneascã, rugându-vã sã dispuneþi rediscutarea cazului meu, în datele lui obiective. Vã asigur cã tot ce doresc e sã-mi dovedesc, în continuare, ca ºi pânã acum, buna-credinþã, loialitatea faþã de þarã, participând la procesul de afirmare a valorilor noastre pe plan universal. Vã mulþumesc,- Andrei Gabriel Pleºu-25 mai 1982 Al doilea memoriu al lui A. Pleºu cãtre Nicolae Ceauºescu COMPLETARE La memoriul din 25 mai 1982, adresat Tovaraºului SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Stimate tovaraºe Secretar General Pentru o mai bunã informare asupra împrejurarilor în care am luat cunostinþa de “Meditaþia Transcendentalã “fac urmatoarele precizãri: În ianuarie 1981, când funcþionam ca lector universitar al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, am fost convocat telefonic la Institutul de Psihologie si Pedagogie pentru a audia o conferinþã de orientalisticã. Invitaþia era fireascã, întrucât era cunoscut indeobeºte interesul meu pentru artele orientale. Conferinþa la care am fost invitat a avut loc într-un cadru oficial, în prezenta conducãtorilor Institutului de Psihologie ºi a numeroase personalitaþi ale ºtiinþei ºi culturii noastre. Nimic nu mã putea face sa mã îndoiesc de perfecta legalitate a conferinþei în cauza, care de altfel, ne-a fost prezentatã, de la bun început, drept un “program experimental” aprobat ca atare de Ministerul Educaþiei ºi Invãþamântului ºi de C.N.S.T. Conferenþiarul a declarat cã doreºte sã punã la indemâna publicului o metoda practica de relaxare, inspirata din filosofia indiana si lipsita de orice implicatii religioase. Aratand ca metoda pe care ne-o va impartasi trebuie adaptata de la caz la caz, pentru fiecare individ in parte, conferentiarul ne-a cerut, in continuare, sa raspundem unui chestionar care sa-i furnizeze principalele noastre date biologice. Chestionarul nu cuprindea decât întrebãri cu caracter medical ºi transmitea altora metoda de relaxare cãpãtatã (“mantra”), întrucât, prost aplicatã, ea putea deveni dãunatoare. Acestei parþi teoretice a conferinþei, i-a urmat, a doua dimineatã, în aceeaºi instituþie, partea practicã. In cadrul unei întâlniri individuale, ni s-a transmis procedeul concret ce urma a fi folosit de fiecare din noi, în vederea relaxãrii. Pentru a beneficia de aceasta întâlnire, individualã, ni s-a cerut o taxa de 100 de lei (specificându-se cã banii sunt destinaþi Casei Copilului) ºi câteva fructe ºi flori, în semn de omagiu pentru iniþiatorul metodei cu pricina. Odatã intrat în încaperea întâlniri individuale cu conferenþiarul, am constatat cã, înainte de a-mi transmite “mantra”, el practica un scurt ritual cu un cert aspect religios. Aspectul discutabil al acestui ritual precum ºi faptul, constatat ulterior, cã aºa zisa “mantra” individualã se dãdea, nediferenþiat, mai multor subiecþi, m-au convins de lipsa de temei ºtiinþific a întregului program ºi de incompatibilitatea lui cu interesele ºi convingerile mele. Drept care n-am mai participat la nici o altã ºedinþã. In concluzie: 1. La data participãrii mele la conferinþa Institutului de Psihologie, nu puteam ºti, ce “dedesupturi” are “meditaþia transcendentalã” ºi nu puteam bãnui ca ea e gazduitã de o instituþie oficialã, fãrã aprobãrile de rigoare. De aceea nu am ezitat sã audiez conferinþa. 2. Elementele cu caracter religios pe care le-am constatat in timpul pãrtii practice a conferintei m-au contrariat ºi m-au decis sã abandonez prompt experimentul. Nu puteam însã sã ºtiu în ce constã întâlnirea individualã, înainte de lua parte la ea, întrucât nu ni s-a comunicat dinainte cum va decurge respectiva întâlnire. 3. Chestionarul semnat de mine nu mi s-a pãrut a conþine date care sã intre în contradicþie cu loialitatea mea fþtã de partid ºi de stat. De altfel, n-am tãinuit conþinutul lui (ºi aºa-numita “mantra”) de îndatã ce am avut prilejul sã relatez unui lucrãtor al Ministerului de Interne toate informaþiile cuprinse ºi în prezentul memoriu. Acum, când la aproape doi ani dupã evenimentele relatate mai sus “meditaþia transcendentalã” a fost demascatã ca secta cu o activitate diversionistã, îmi dau foarte bine seama de gravitatea implicãrii mele, fie ºi de moment, în demonstraþia experimentalã de la Institutul de Psihologie. ªi dacã în contextul din ianuarie 1981, nu îmi pot gãsi o vinã obiectivã pentru participarea la conferinþa, în perspectiva timpului ºi în urma lãmuririlor survenite de atunci cu privire la adevãrata faþã a conf. Stoian, înþeleg ce consecinþe nefaste putea avea lipsa mea de vigilenþã din 1981. Este totuºi de la sine înþeles ca daca aº fi ºtiut atunci ceea ce ºtiu astãzi despre “meditaþia transcendentala”, n-aº fi întârziat nicio clipã în sala de conferinþã ºi aº fi adus la cunoºtinþa organizaþiei de bazã opiniile mele critice. Sunt perfect conºtient cã – potrivit recentei expuneri a Preºedintelui þãrii la Plenara lãrgitã a C.C. al P.C.R. din 1 iunie a.c. – trebuie sã facem totul pentru a preveni manevrele celor care, la adapostul unor manifestãri sectante, “vor sa abatã omenirea de la problemele majore – fundamentale ale lumii de azi”. Vreau sã sper cã punându-se în cumpãnã, bunele mele intenþii, activitatea mea de pânã acum pe de o parte ºi, pe de alta, lipsa de vigilenþã de care am dat dovadã, Conducerea de Partid ºi de Stat va socoti cã îmi poate acorda ºansa sã mã reabilitez, pentru a contribui pe mai departe – dupã puterile mele – la edificarea culturii româneºti contemporane. Vã mulþumesc,- Andrei Gabriel Pleºu -3 iunie 1982 Spicuim din CV-ul contemporan al “plagiatorului” A.Pleºu 28 dec. 1989 – 16 oct. 1991 – ministrul Culturii – admirator” înfocat” al Majestãþii Sale Regina Maria a României,în1990, pe vremea când pãstorea Cultura,a luat biroul acesteia din Palatul Elisabeta ,spre proprie folosinþã (are gusturi rafinate, mangafaua !). 29 dec. 1997 – 22 dec. 1999 – ministrul Afacerilor Externe 2000 – 7 oct. 2004 – membru în Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securitãții (CNSAS). 20 dec. 2004 – 3 mai 2005 – consilier prezidenþial pentru Relații internaționale Este uimitor cum ” filosoful ºi eruditul” A. Pleºu, a respirat timp de 4 ani,aerul nesãnãtos al arhivelor Securitãþii preluate de CNSAS,numai pentru binele nostru ! Sã fie oare ºi motivul votului strâns din comisie(5:4),fapt care “a albit” dosarul maculat de colaborator al Securitãþii ? Nu ºtim deocamdata, dar…cineva poate ºtie! Afirmaþiile noastre sapienþale, duc la o concluzie apodicticã faþã de acest mouchard “de mâna a doua” : trebuie sã revenim! Asociaþia Baricada Inter 1989 prin ec. Ion IOFCIU Asociaþia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România prin Viorel ENE Miºcarea pentru Libertate prin av. Mihai RAPCEA]]>

Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap