Despre pendule si roti Partea a doua

Ei bine de unde apare plusul de energie din titirez ? Din faptul cã absolut nici o roatã nu e perfect echilibratã. Poate cã aparatele de mãsurã ne spun cã ea e perfectã dar oricât ar fi ele de exacte  în masa  roþii respective e imposibil sã nu cumva sã existe o zonã cu densitate mai mare decât densitatea medie a materialului acelei roþi. De aceea orice roatã are tendinþa ca fiind pe un ax sprijinit pe douã ace, dacã va fi lãsatã sã se opreascã singurã din rotaþie se va opri mereu cu aceiaºi zonã orientatã spre pãmânt… Acum hai sã ne închipuim cã avem un giroscop care are pe circumferinþa sa un mic bob de alicã. El în acel moment devine o roatã dezechilibratã. Trebuie ca bobul de alicã respectiv sã nu aibã o masã prea mare… sã spunem 1 % din masa totalã a roþii giroscopului. În momentul în care vom roti giroscopul, dacã-l vom þine de capete, în timpul cât se va roti cu vitezã mare nu vom simþi nimic neobiºnuit  în rotaþia sa, dar în momentul în care rotaþia se va încetini, vom începe sã simþim  la fiecare rotaþie niºte mici impulsuri, ca o vibraþie care se manifestã pe o anumitã direcþie determinatã de poziþia pe care o are axul giroscopului cu suprafaþa pãmântului în momentul respectiv. Ce se întâmplã ?  Dacã pe o roatã greutatea aflatã la periferie este micã, ea va face ca pe o jumãtate din cursã, adicã pe jumãtatea de rotaþie mai apropiatã de  sol  sã aparã o micã acumulare de energie, care va avea tendinþa sã tragã greutatea în afara  rotaþiei, în vreme ce pe cealaltã jumãtate va ceda energia. Atât acumularea de energie cât ºi cedarea ei,  se vor manifesta sub forma unui impuls  care va fi  foarte apropiat de coliniaritate cu impulsul momentului de rotaþie, adicã vectorul sãu se va însuma cu cel al vitezei tangenþiale de rotaþie. Fenomenul nu e sesizabil  pentru o roatã oarecare, dar la viteze mari duce la acumulãri de energie în roata respectivã. Ca urmare o asemenea roatã, care are doar o foarte micã dezechilibrare, raportat la masa ei totalã, dezechilibrare care e situatã într-un singur punct ci nu disipatã pe o zonã mai întinsã, va acumula energie. Pentru ca ea sã poatã fi fãcutã sã cedeze aceastã energie, e suficient a primi un impuls permanent care sã poatã învinge doar frecãrile cu aerul ºi cele din lagãr. Pentru un volant de câteva zeci de kilograme, aceste frecãri pot fi învinse de un motor a cãrui putere este destul de micã, undeva la câteva sute de waþi. Dar cu cât masa distribuitã pe circumferinþa acelui volant, diametrul lui ºi viteza de rotaþie vor fi mai mari, cu atât  acea dezechilibrare  a lui, chiar dacã insignifiantã, fie ºi sub 1% din masa sa, va duce la acumularea unei cantitãþi de energie suficient de mare pentru a putea asigura  acþionarea unui generator electric de  zece ºi chiar  peste zece ori mai puternic decât motorul care roteºte volantul. În 1995 televiziunea australianã prezenta realizarea unui domn, Chas Campbell, care construise în garajul sãu un asemenea generator care era acþionat de un motor de 750 W.

Dispozitivul era format dintr-un volant greu de zece kilograme ( cel roºu ) ºi altele mai uºoare, iar la capãtul lanþului de transmise era un generator electric de 3 Kw. În imagine aveþi dispozitivul ºi schema lui cineticã ºi electricã. Principiul e vechi, cunoscut încã din antichitate… ªi mai nou, inginerul român Gogu Constantinescu a inventat ºi creat  motoare inerþiale care în perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale chiar au propulsat tramvaiele ºi troleibuzele prin Bucureºti… Din pãcate odatã cu creºterea puterii complexului industrial bancar al petrolului, acest tip de propulsoare au fost eliminate din uz ºi de asemenea ºi din programa de învãþãmânt, ele nefiind studiate în facultãþile de inginerie… Pe acest principiu se bazeazã toate tipurile de amplificatoare de energie cineticã, fie cã sunt construite cu  discuri, fie cu cilindri volanþi. În aceiaºi perioadã  cu australianul, un bãtrân inginer din China a construit într-o fabricã un dispozitiv asemãnãtor care însã funcþiona cu volanþi cilindrici ( þevi de diametru mare ) care era mult mai performant decât cel al lui Campbell, anume de 3 de ori, prezentând un coeficient de performanþã de 30.  Pentru cei care nu ºtiu coeficientul de performanþã ( COP ) este cifra care aratã de câte ori e mai mare energia furnizatã, faþã de cea a factorului de dezechilibru al acelui colector. În imaginea urmãtoare, pe marginea cãreia am fãcut eu câteva notaþii lãmuritoare, aveþi un produs comercial, un colector de energie liberã  bazat pe acest principiu, care este produs pe undeva prin lume. Eu am luat imaginea de pe un sait al unui importator român. Asemenea dispozitive sunt foarte uºor de construit de cãtre orice lãcãtuº bun. Au marele avantaj cã  motoarele pot fi procurate din comerþ. Mai greu la noi în þarã, în prezent este cu realizarea volanþilor. Dar una peste alta o asemenea realizare nu e insurmontabilã.  ªi în funcþie de concept ºi de aranjament, fie cu volanþi discoidali sau cilindrici poate avea coeficienþi de performanþã  de la zece pânã la treizeci ºi chiar mai mult. Micul secret pe care-l au aceste dispozitive, pe care dupã cum aþi vãzut, unii profesori de fizicã nu par sã-l ºtie, este însã cheia randamentului lor. De altfel pentru marea majoritate a fizicienilor, aceste amplificatoare de energie cineticã sunt clar o fãcãturã sau un mister, deoarece nu-ºi pot explica cum  „pentru o putere de intrare atât de micã se poate obþine  la capãtul opus acþionarea unor „generatoare” de peste zece ori mai puternice… dupã ce se mai „consumã” o grãmadã de energie ºi pentru acþionarea unui numãr oarecare de fulii ºi volante… Asta încalcã clar legea doi a termodinamicii”… Mai sunt multe de discutat. Aici nu am abordat  pentru interesul articolului de faþã decât aspectul acumulãrii de energie… dar un giroscop prezintã ºi fenomenul ciudat de sfidare a gravitaþiei… doar  cã saitul nu face obiectul unor informaþii atât de ample, aici fiind limitat la articole scurte… pentru asta  existã cãrþile pe care le-am scris… acolo pot  povesti cât de mult nefiind limitat de caracteristicile unui sait.  O ultimã remarcã înainte de a încheia ! Dacã marea majoritate se agitã sã cheltuiascã sume  importante pe construcþia de microhidrocentrale, sau pe instalarea de  microturbine eoliene sau de diferite tipuri de panouri solare, acest tip de generator gravitaþional – inerþial ( sau amplificator de energie cineticã ) poate fi construit destul de ieftin. În plus ocupã suficient de puþin loc ( de obicei pentru o putere de ieºire de 5 – 10 Kw nu ocupã o suprafaþã mai mare de  un metru pãtrat )  ºi ce e cel mai important poate funcþiona în orice punct pe suprafaþa pãmântului. Chiar ºi instalat pe o barcã poate asigura energia necesarã deplasãrii ei. Gravitaþia terestrã fiind omniprezentã  acest tip de colector de energie liberã este una din soluþiile ideale pentru obþinerea independenþei energetice dorite. Fireºte cã s-ar putea sã fie nemulþumiþi care sã reproºeze zgomotul funcþionãrii permanente a douã motoare… Sora mea precis ar fi printre ei ! Acestora le spun cã nu-i împiedicã nimeni sã construiascã o carcasã izolatã fonic peste tot ansamblul mecanic… sunt destule materiale  izolatoare fonice în depozitele de materiale de construcþie ! Dacã acest colector extrage energia din câmpul gravitaþional cu ajutorul inerþiei de rotaþie, existã ºi posibilitatea folosirii exclusive doar a gravitaþiei terestre. Sunt câteva brevete de motoare strict gravitaþionale care au fost fãcute publice prin „Google patents”. Cel mai cunoscut dintre ele fiind cel al lui John J.  Hurford intitulat „Gravity Motor” acordat la data de 29 mai 2001 cu numãrul US 6237341B1. Motorul care face obiectul acestui brevet poate fi folosit spre exemplu fie pentru a antrena direct un  alternator  prin intermediul unei transmisii, fie în locul motorului mic care antreneazã volantele în dispozitivele de mai sus. Voi reveni cu alte articole  în curând. Cu stimã ! CCD. sursa: blogul lui Catalin Dan Carnaru]]>