Zeci de jurnaliști au cãutat prin milioane de documente mii de nume pentru a produce investigația ICIJ în lumea secretã a industriei off-shore   de Gerard Ryle, Marina Walker Guevara, Michael Hudson, Nicky Hager, Duncan Campbell și Ștefan Cândea   O capturã de 2,5 milioane de documente a dezvãluit secretele a mai mult de 120.000 de societãți și fonduri off-shore, expunând afaceri ascunse ale politicienilor, mafioților și ale magnaților de pe întreg globul.   Documentele secrete obținute de International Consortium for Investigative Journalismdezvãluie numele din spatele firmelor și fondurilor private din Insulele Virgine Britanice, Insulele Cook și alte paradisuri fiscale.   Documentele includ medici, dentiști, fermieri din Grecia, dar și familii și parteneri ale dictatorilor, escroci de pe Wall Street, miliardari din Europa de Est și Indonezia, directori executivi ai corporațiilor de stat ruse, traficanți internaționali de arme și o firmã paravan pe care Uniunea Europeanã a catalogat-o ca fiind implicatã în programul nuclear al Iranului.   Documentele scurse oferã fapte și cifre cum ar fi transferuri de bani, date de înregistrare a firmelor, legãturi dintre firme și persoane, date care ilustreazã cum secretul financiar din paradisurile fiscale s-a rãspândit agresiv în lume, permițând celor bogați și celor bine ancorați sã se sustragã de la plata taxelor, alimentând corupția și problemele economice atât în țãrile bogate, cât și în cele sãrace. Documentele detaliazã proprietãțile firmelor și persoanelor din mai mult de 170 de țãri și teritorii.   Stocul de documente reprezintã cel mai mare depozit de informații confidențiale legate de industria off-shore obținut vreodatã de o organizație media. Cantitatea de documente, mãsuratã în gigabiți, este de peste 160 de ori mai mare decât documentele Departamentului de Stat American publicate de WikiLeaks în 2010.   Pentru a analiza documentele, ICIJ a colaborat cu reporteri de la The Guardian, BBC, Le Monde, Süddeutsche Zeitung și NDR, Washington Post, Canadian Broadcasting Corporation (CBC) și alte 31 de organizații media partenere din lume.   86 de jurnaliști din 46 de state au luat la puricat datele informatice și au examinat emailurile, registrele contabile și alte documente care acopereau aproape 30 de ani.   „Nu am vãzut niciodatã așa ceva. Lumea ascunsã a fost în sfârșit expusã”, a declarat Arthur Cockfield, profesor de drept și expert în taxe de la Queen University din Canada, care s-a uitat peste câteva dintre documente în timpul unui interviu la CBC. El a mai spus cã documentele îi amintesc de o scenã din filmul clasic Vrãjitorul din Oz în care „trãgeau cortina și vedeai vrãjitorul operând mașina secretã”.     Mafioți și oligarhi   Transferurile de bani în strãinãtate, legale sau ilegale, personale sau ale firmelor, pot distruge economii și pot asmuți națiuni unele împotriva altora. Criza economicã continuã a Europei a alimentat dezastrul financiar al Greciei accentuat și de înșelãtoriile fiscale din strãinãtate, dar și de cãderea sistemului bancar din micul paradis fiscal din Cipru unde lichiditãțile bãncilor locale au fost umflate de valuri de bani din Rusia.   Organizațiile care luptã împotriva corupției spun cã secretul off-shore submineazã legea și forțeazã cetãțenii normali sã plãteascã taxe mai mari pentru suplinirea taxelor care dispar spre zonele off-shore. Stolen Asset Recovery Initiative, o inițiativã a Bãncii Mondiale și a ONU, estimeazã cã transferurile de bani în strãinãtate pe plan mondial provenite din infracțiuni financiare se estimeazã a fi între 1.000 și 1.600 de miliarde de dolari în fiecare an.   Investigația ICIJ care a durat 15 luni a descoperit cã pe lângã tranzacții perfect legale, secretomania și lipsa de supraveghere a industriei off-shore permit prosperarea fraudelor, evaziunilor fiscale și a corupției politice.   Proprietarii identificați în documentele off-shore sunt:    Persoane sau firme legate de Afacerea Magnitsky din Rusia, un scandal de fraudã fiscalã care a tensionat relațiile ruso-americane și a dus la interdicția pentru americani de a adopta copii din Rusia  Un intermediar venezuelean acuzat cã a folosit entitãți off-shore pentru a finanța un joc piramidal internațional, pâlnia prin care 30 de milioane de dolari au ajuns sub formã de mitã la un oficial guvernamental din Venezuela  Un magnat care a câștigat miliarde de dolari din contracte publice în timpul boom-ului din construcții impus de Ilham Aliyev, președintele Azerbaijanului, magnat care a servit ca director a mai multor firme off-shore secrete deținute de fiicele președintelui  Un miliardar indonezian apropiat de dictatorul Suharto care a îmbogãțit elitele în ultimii zece ani ai dictaturii sale   De asemenea, documentele oferã posibile noi indicii legate de infracțiuni și de ascundere a banilor, ca follow-up pentru articole sau anchete mai vechi. Dupã ce a auzit cã ICIJ a identificat-o pe Maria Imelda Marcos Manotoc, cea mai în vârstã dintre fiicele fostului dictator din Filipine Ferdinand Marcos, ca beneficiarã a unui fond fiduciar din BVI, oficialii filipinezi au declarat cã sunt doritori sã afle dacã vreun bun din acest fond este parte a averii de 5 miliarde de dolari pe care tatãl ei a acumulat-o prin corupție. Manotoc, care este guvernator al unei provincii din Filipine, a refuzat sã rãspundã întrebãrilor jurnaliștilor pe aceastã temã.     Bogãție conectatã politic Documentele obținute de ICIJ fac luminã în tacticile zilnice pe care firmele care înregistreazã companii și fonduri în paradisuri fiscale le folosesc pentru a ascunde acționarii.   Tony Merchant, unul dintre avocații de top din Canada, a fãcut un pas mai departe pentru a menține confidențial fondul din Insulele Cook pe care l-a alimentat cu mai mult de un milion de dolari în 1998, aratã documentele obținute.   Într-un document pe care trebuia sã-l completeze pentru autoritãțile fiscale din Canada, Merchant a scris „nu” atunci când a fost întrebat în 1999 dacã deține bunuri în valoare de peste 100.000 de dolari în strãinãtate, aratã datele unei instanțe judecãtorești.   Între 2002 și 2009, el a achitat taxe pentru a-și menține fondul prin depunerea de mii de dolari cash în cecuri de cãlãtorie îndesate în plicuri, în loc sã transfere banii, ceea ce ar fi fost ușor de depistat, se aratã în documentele firmei care îi oferea servicii off-shore și avea în încredințare fondul sãu.   Un document avertiza șefii companiei cã Merchant „va face infarct” dacã vor încerca sã-l contacteze pe fax.   Este neclar dacã Pana Merchant, soția sa, senator canadian a declarat în formularele anuale financiare acest fond. Conform legii, ea trebuia sã declare anual cãtre Comisia de eticã a Senatului cã este beneficiara unui astfel de fond, dar informația aceasta este confidențialã.   Merchant a refuzat sã facã orice comentariu.   Alte nume importante identificate în documentele off-shore sunt soția vicepremierului rus Igor Shuvalov și doi directori importanți ai Gazprom, gigantul rus producãtor de gaz deținut de guvernul de la Moscova. Documentele aratã cã soția lui Shuvalov și oficialii Gazprom dețin acțiuni în firme din Insulele Virgine Britanice. Toți trei au refuzat sã comenteze.   Alt nume este cel al baronesei Carmen Thyssen-Bornemisza, faimoasã ca protectoare a artelor, care a fost identificatã în documente folosind o firmã din Insulele Cook pentru a cumpãra opere de artã, cum a fost cazul tabloului „Moarã de apã la Gennep” a lui Van Gogh,  în cadrul licitațiilor organizate de case precum Sotheby și Christie.   Avocatul baronesei a recunoscut cã ea are beneficii financiare din taxe prin faptul cã este acționarã la un off-shore, dar a subliniat cã folosește paradisurile fiscale în special pentru ca îi oferã „flexibilitate maximã” atunci când transportã opere de artã dintr-o țarã în alta.   Printre cei 4.000 de americani al cãror nume apare în documentele CTL se numãrã Denise Rich, o cantautoare nominalizatã la Grammy, al cãrei soț s-a aflat în centrul scandalului de grațiere izbucnit la încheierea mandatului lui Bill Clinton.   O investigație a Congresului american a arãtat cã Rich, care a strâns fonduri electorale de milioane de dolari pentru politicienii democrați, a jucat un rol major în campania prin care l-a convins pe Clinton sã-l grațieze pe fostul ei soț, Marc Rich, un afacerist din domeniul petrolului care era arestat în Statele Unite pentru evaziune fiscalã și crimã organizatã.   Documentele obținute de ICIJ aratã cã ea avea 144 de milioane de dolari într-un fond din Insulele Cook. Bunurile din fond includeau un iacht numit Lady Joy. Aici Rich își distra musafirii, celebritãți, și aduna fonduri pentru caritate.   Rich a renunțat la cetãțenia americanã în 2011, are cetãțenie austriacã și a refuzat sã rãspundã întrebãrilor legate de fondul off-shore.   Un alt nume celebru care apare în documente și care a renunțat la cetãțenia americanã este un membru al dinastiei Mellon, care a pus pe picioare companii precum Gulf Oil și Mellon Bank. James R. Mellon – autor de cãrți despre Abraham Lincoln și despre patriarhul familiei, Thomas Mellon – a folosit patru companii din BVI și Lichtenstein pentru a tranzacționa acțiuni și a transfera zeci de milioane de dolari între conturi bancare off-shore pe care le controla.   Ca multi alți jucãtori off-shore, Mellon pare sã fi luat mãsuri sã se distanțeze de interesele sale din paradisurile fiscale. De multe ori a folosit terți ca directori sau asociați interpuși, o unealtã legalã pe care mulți proprietari de societãți off-shore o folosesc pentru a-și pãstra anonimatul.   Contactat în Italia unde trãiește o parte din an, Mellon a declarat ICIJ cã în trecut a deținut o mulțime de entitãți off-shore, dar  cã le-a lichidat pe toate. El a adãugat cã le-a folosit pentru avantaje fiscale și din motive juridice, sfãtuit de avocatul sãu. “Dar nu am încãlcat niciodatã legea fiscalã”, a declarat el.   Cât despre utilizarea directorilor interpuși, Mellon a precizat cã acesta este modul în care societãțile sunt înființate și a adãugat cã este foarte util pentru persoane ca el care cãlãtoresc mult sã aibã pe cineva care sã se ocupe de afaceri. “Tocmai am auzit de un candidat prezidențial care are o mulțime de bani în Insulele Cayman”, a declarat Mellon, acum cetãțean britanic, fãcând aluzie la Mitt Romney. “Nu toți cei care dețin societãți off-shore sunt escroci”, a încheiat el.     Amploarea off-shore   Obscuritatea lumii off-shore face dificil de urmãrit traseele financiare. Într-un studiu fãcut de James S. Henry, fost economist-șef al McKinsey & Company, se estimeazã cã averea ascunsã în paradisurile fiscale este între 21.000 și 32.000 de miliarde, aproape echivalentul a economiilor Statelor Unite și Japoniei laolaltã.   Chiar dacã economia mondialã s-a poticnit, industria off-shore a continuat sã creascã, spune Henry, care este membru în conducerea Tax Justice Network, un grup internațional de cercetare care pledeazã împotriva paradisurilor fiscale.   Cercetãrile lui Henry aratã cã valoarea bunurilor manageriate de primele 50 de bãnci private din lume, care adesea folosesc paradisuri fiscale pentru a-și ajuta clienții sã-și menținã „valoarea netã”, a crescut de la 5.400 de miliarde de dolari în 2005 la mai mult de 12.000 de miliarde în 2010.   Henry și alți critici argumenteazã cã secretomania off-shore are un efect coroziv asupra guvernelor și sistemelor legislative, permițând oficialilor corupți sã devasteze avuția publicã și asigurã acoperire pentru traficanții de persoane, mafioți, braconieri de lux și alte tipuri de infracțiuni.   Apãrãtorii off-shore spun cã majoritatea proprietarilor sunt impicați în afaceri legale. Centrele off-shore, explicã ei, permit firmelor și persoanelor sã-și diversifice investițiile, strâng alianțe comerciale transfrontaliere și fac afaceri într-o zonã prietenoasã care evitã regulile dificile și birocrația din lumea fiscalã normalã.   „Totul este mult mai axat spre afaceri. Dacã nu ești onest, poți profita într-o manierã negativã, dar dacã ești onest poți profita într-o manierã pozitivã”, a spus David Marchant, editorulOffshoreAlert, un ziar online.   Mare parte a articolelor ICIJ sunt axate pe douã firme off-shore: Portcullis TrustNet din Singapore și Commonwealth Trust Limited (CTL) din Insulele Virgine Britanice – BVI, firme care au ajutat zeci de mii de persoane sã înființeze entitãți off-shore și conturi bancare greu de depistat.   Autoritãțile din BVI au descoperit cã între 2003 și 2008 CTL a încãlcat în mod repetat legislația pentru combaterea spãlãrii banilor din insulã prin faptul cã nu verifica și înregistra trecutul și identitatea clienților. „Aceastã firmã în special avea în interiorul ei probleme sistemice legate de spãlarea banilor”, a declarat anul trecut un oficial din cadrul Comisiei pentru Servicii Financiare din BVI.   Documentele aratã cã CTL a înființat 31 de firme în 2006 pentru o persoanã identificatã în Marea Britanie, conform datelor unui tribunal, ca fiind paravan pentru Mukhtar Ablyazov, un magnat bancher din Kazahstan care a fost acuzat cã a furat 5 miliarde de dolari din una dintre cele mai mari bãnci ale fostei republici sovietice. Ablyazov a negat orice faptã ilegalã.   Thomas Ward, un canadian care este unul dintre cei doi fondatori, în anul 1994, ai CTL și a continuat sã lucreze drept consultant pentru firmã, a declarat cã procedurile de investigare a clienților sunt conforme cu standardele industriei off-shore din BVI, dar nici o mãsurã de verificare nu poate asigura cã firme ca CTL nu vor fi „trase pe sfoarã de clienți necinstiți” sau sã încheie afaceri cu „cineva care pare, cu tot istoricul verificãrii, a fi onest”, dar ”ulterior se dovedește cã a fãcut ceva oneros”.   “Este dãunãtor, deși poate la îndemânã, sã demonizãm CTL ca fiind de departe cea mai mare problemã din aceastã industrie. Mai degrabã cred cã problemele CTL au fost direct proporționale cu cota sa de piațã”, a fost rãspunsul lui Ward la întrebãrile legate de CTL.   În urma analizei documentelor TrustNet, ICIJ a identificat 30 de americani, clienți ai firmei, acuzați de infracțiuni financiare, spãlare de bani și alte nereguli fiscale. Printre acestea se aflã Paul Bilzerian, fostul titan de pe Wall Street, care a fost condamnat pentru evaziune fiscalã și încãlcare a legislației bursiere în 1989, dar și Raj Rajaratnam, un miliardar manager al unui fond de investiții care a fost și el condamnat la închisoare în 2011 într-unul dintre cele mai mari scandaluri cu secrete bursiere din istoria Statelor Unite.   TrustNet a refuzat sã rãspundã întrebãrilor jurnaliștilor.     Lista Neagrã   Documentele obținute de ICIJ aratã cum angajații firmelor off-shore își ajutã clienții sã conceapã structuri financiare elaborate care se întind pe toate continentele. De exemplu, un oficial guvernamental thailandez are legãturi cu un dictator african folosind TrustNet din Singapore pentru a înființa o firmã secretã în BVI.   Oficialul Nalinee „Joy” Taveesin este în prezent reprezentanta comerțului internațional thailandez. Ea a fost șefa de cabinet a premierului Yingluck Shinawatra pânã anul trecut când a pãrãsit acest post.     Taveesin și-a înființat firma din BVI în august 2008, la șapte luni dupã ce a fost numitã consultant al ministrului thailandez al Comerțului și cu trei luni înainte ca Trezoreria Statelor Unite sã o introducã pe lista neagrã a „prietenilor” dictatorului Robert Mugabe din Zimbabwe.   Trezoreria i-a înghețat bunurile din Statele Unite și a acuzat-o cã „în secret susține practicile financiare ale unuia dintre cele mai corupte regimuri din Africa” prin traficul de pietre prețioase și alte afaceri care se fac în numele soției lui Mugabe și a altor oameni influenți din Zimbabwe.   Taveesin a declarat cã relația ei cu familia Mugabe este „strict socialã” și cã includerea pe lista neagrã s-a fãcut pe principiul vinovat prin asociere. Prin secretarul ei, Taveesin a negat categoric cã ar avea o firmã în BVI. ICIJ a verificat acționariatul folosind datele TrustNet care demonstreazã cã ea și fratele sãu sunt acționari la o firmã din BVI care are ca adresã principalã o adresã din Bangkok folositã pentru afacerile ei din Thailanda.   Datele obținute de ICIJ dezvãluie și o firmã secretã deținutã de Muller Conrad „Billy” Rautenbach, un om de afaceri din Zimbabwe care a fost introdus pe lista neagrã în același timp cu Taveesin și care are legãturi cu regimul Mugabe. Trezoreria americanã a precizat cã Rautenbach a ajutat la organizarea unui proiect minier major în Zimbabwe de pe urma cãruia „a beneficiat un numãr mic de înalți oficiali corupți”.   Când CTL a înființat în 2006 firma lui Rautenbach, acesta era deja un fugar, fiind cãutat pentru acuzații de fraudã în Africa de Sud. S-a renunțat la acuzațiile aduse lui personal, dar firma sud-africanã pe care o controla a pledat vinovat, conform codului penal, și a plãtit o amendã de aproape 4 milioane de dolari.   Rautenbach a respins acuzațiile autoritãților americane, pretinzând ca acestea fac „erori legale și faptice importante” când introduc oamenii pe lista neagrã, a precizat avocatul sãu, Ian Small Smith. Acesta a spus cã firma lui Rautenbach din BVI a fost înființatã „ca un vehicul special pentru investiții în Moscova” și cã respectã toate reglementãrile în vigoare. Firma nu mai este activã.     „Magazin universal”   Clienții off-shore sunt deserviți de o industrie întreagã de intermediari, avocați, contabili bine plãtiți și bãnci care maschezã, înființeazã structuri financiare și au grijã de bunurile clienților în numele acestora.   Documentele obținute de ICIJ aratã cum douã bãnci de top din Elveția, UBS și Clariden, au colaborat cu TrustNet pentru a asigura clienților lor companii secrete în BVI și în alte paradisuri fiscale. Clariden, deținutã de Credit Suisse, cãuta astfel de nivele de confidențialitate pentru unii dintre clienții lor, aratã datele, încât un oficial TrustNet descria cererea bãncii ca fiind „Sfântul Graal” al entitãților off-shore – un nivel de anonimat al companiei încât poliția și autoritãțile s-ar lovi „de un zid alb” în cazul ar încerca sã descopere identitatea realã a acționarului. Clariden a refuzat sã rãspundã întrebãrilor legate de relația sa cu TrustNet.   „Din cauza legilor elvețiene privind secretul bancar, nu avem dreptul de a oferi nici o informație legatã despre clienți reali sau fictivi. Ca regulã generalã, Credit Suisse și companiile sale respectã legislația în țãrile în care funcționeazã”, a fost rãspunsul bãncii.   Un purtãtor de cuvânt al UBS a declarat cã banca aplicã „cele mai înalte standarde internaționale” în lupta împotriva spãlãrii banilor și cã TrustNet „este unul dintre cei peste 800 de furnizori de servicii pe plan mondial cu care clienții UBS aleg sã lucreze pentru a li se asigura servicii de administrare a averii sau planuri de succesiune. Acești furnizori sunt folosiți de asemenea și de clienții altor bãnci”.   TrustNet se descrie ca un „magazin universal”, personalul sãu incluzând avocați, contabili și alți experți care pot oferi pachete „secrete” personalizate pentru a îndeplini nevoile și valoarea financiarã a clienților sãi.   Aceste pachete pot fi simple și ieftine, cum ar fi înființarea unei firme în BVI, sau pot fi structuri complexe care includ diferite nivele de fonduri fiduciare, firme, fundații, asigurãri și așa-numiții directori și companii „paravan”.   Când înființeazã firme pentru clienții lor, acest tip de companii adesea numesc directori și acționari artificiali, agenți care servesc drept paravan atunci când adevãratul acționar al firmeinu dorește sã i se afle identitatea.   Din cauza extinderii acestui proces al directorilor și acționarilor paravan, anchetatorii care urmãresc activitãți de spãlare a banilor și alte infracțiuni ajung adesea într-o fundãturã când încearcã sã afle cine se ascunde în spatele firmelor off-shore.   O analizã a ICIJ, BBC și The Guardian a identificat un grup de 28 „directori impostori” care acționeazã ca reprezentanți, pe hârtie, pentru mai mult de 21.000 de firme, printre ei aflându-se și directori care reprezintã fiecare și câte 4.000 de astfel de firme.   Printre cei mai importanți directori identificați în documentele obținute de ICIJ se numãrã și o firmã din Marea Britanie care este director al unei companii din BVI, Tamalaris Consolidated Limited, pe care Uniunea Europeanã a catalogat-o ca fiind paravan pentru Compania de Navigație a Iranului. UE, ONU și Statele Unite au acuzat aceastã Companie de Navigație de ajutor oferit programului nuclear al Iranului.     „Zonã liberã de sancțiuni”   Organizații internaționale luptã de zeci de ani sã limiteze înșelãciunile fiscale și corupția din industria off-shore. În 1990, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economicã a început a pune presiune pe zonele off-shore sã reducã nivelul anonimatului datelor pe care le dețin și sã acționeze mai intens împotriva spãlãrii banilor, dar eforturile au fost încetinite în 2000 când administrația Bush și-a retras suportul american, conform lui Robert Goulder, fost redactor-șef al Tax Notes International.   O altã „mare cruciadã” împotriva paradisurilor fiscale, scrie Goulder, a început când autoritãțile din Statele Unite au acționat împotriva UBS, forțând banca elvețianã sã plãteascã 780 de milioane de dolari în 2009 pentru a ajunge la o înțelegere legatã de acuzațiile cã a ajutat cetãțeni americani sã eludeze Fiscul. Autoritãțile americane și germane pun presiune pe bãnci și guverne pentru ca informațiile legate de clienții și conturi off-shore sã fie furnizate autoritãților ori de câte ori este nevoie.   Prim-ministrul britanic David Cameron a promis sã uzeze de președinția sa în G8, forumul celor mai bogate opt state din lume, pentru a ajuta la impunerea legii în ceea ce privește evaziunea fiscalã și spãlarea banilor. Promisiuni ca acestea au fost privite cu scepticism, având în vedere rolul cheie jucat de SUA, Marea Britanie și Rusia ca destinație a banilor murdari.   În ciuda noilor eforturi, industria off-shore rãmâne o „zonã liberã de sancțiuni” pentru oricine vrea sã comitã fraude financiare, a spus Jack Blum, fost anchetator al Senatului american, care este acum specializat pe investigarea spãlarii banilor și a fraudelor fiscale. „Periodic, gunoiul pute așa de rãu încât cineva închide capacul tomberonului și se așeazã pe el pentru un timp. Existã câteva progrese, dar este un drum al naibii de lung”, a spus Blum.   Au contribuit la documentarea acestui articol Mar Cabra, Kimberley Porteous, Frederic Zalac, Alex Shprintsen, Prangtip Daorueng, Roel Landingin, Francois Pilet, Emilia Díaz-Struck, Roman Shleynov, Harry Karanikas, Sebastian Mondial and Emily Menkes. CITESTE DOSARUL OFFSHORELEAKS   sursa: Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigație]]>

Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap