Turpitudinea ex-regelui Mihai

Ex-regele impostor jefuieºte legal România“, au mai trecut patru ani, dar prostituarea promonarhicã a unor intelectuali, politicieni ºi posturi de televiziune – ca Crin Antonescu, Victor Ponta, Adrian Iorgulescu-Decerebratu’ º.a., Antena 3, Realitatea TV – a continuat sã ia amploare, mai ales în ultimul an ºi îndeosebi ca frondã la atitudinea contra ex-regelui Mihai, pe deplin justificatã, a preºedintelui Traian Bãsescu. Evident, preºedintele Traian Bãsescu are pãcatele lui – în primul rînd tutelarea P.D.-L.-ului, care este, deocamdatã, Partidul Delincvenþilor Liberi, dar care vor fi viitori puºcãriaºi (dupã cum atestã inclusiv cazul traseistului parlamentar ex-P.D.L.-ist, nãpîrlit în U.N.P.R.-ist, Mihai Boldea, ex-turist panicat ºi efemer în Africa, încarcerat la reîntoarcerea forþatã ºi, probabil, cum va fi, cît de curînd, ex-P.D.L.-istul Sorin Frunzãverde, devenit, subit, P.N.L.-ist! – dar ºi al altor delincvenþi rãmaºi încã liberi), apoi acceptarea tuturor concesiilor politice ale organizaþiei fasciste U.D.M.R., precum ºi altele –, dar acest lucru nu înseamnã cã trebuie sã aruncãm din copaie, odatã cu apa murdarã, ºi copilul: „copilul“ fiind aici afirmaþiile corecte – tot mai puþine, e-adevãrat – ale preºedintelui Traian Bãsescu despre ex-„regele Mihai I“. Aºa cum am mai spus, unul dintre meritele – repet, tot mai puþine, crescîndu-i, în schimb, numãrul actelor nedemne sau chiar pernicioase – ale preºedintelui Traian Bãsescu rezidã în faptul cã l-a scos pe alogenul Petre Roman din prim-planul politicii româneºti, eliminîndu-l de la conducerea Partidului Democrat. Dar, din pãcate, a fost recuperat de cãtre liberalii-„naþional“-monarhiºti din Partidul zis „Naþional“ Liberal, care l-au pus, moþ, pe Petre Roman ca reprezentant al românilor din diasporã – motiv pentru care, indiferent de tema emisiunii, Petre Roman este adus, prea frecvent, la televizor sã rînjeascã la noi ºi sã ne convingã de cît de bun fusese el ca premier! Sã nu-þi vinã sã le dai foc?! Dupã cum am mai precizat, sintagma „liberal-monarhist“ este echivalentã cu schizofrenia politicã! De aceea, escaladarea prostituãrii promonarhice face la fel de actual articolul „Ex-regele impostor jefuieºte legal România“, publicat, iniþial, acum aproape ºapte ani. 22 aprilie 2012

*****

Ex-regele impostor jefuieºte legal România

  Deºãnþata propagandã promonarhistã s-a accentuat virulent în ultimii trei ani, ajungîndu-se pânã acolo încît, zilele trecute, premierul Cãlin Popescu Tãriceanu – din proprie iniþiativã sau, poate, sub influenþa liberal-monarhiºtilor din Guvern ºi din Parlament, precum Adrian Iorgulescu-Decerebratu’ ºi Crin Antonescu-Vorbete, cei doi principali „liberali-monarhiºti“ (sic) din P.N.L. – a lansat ipoteza ca România sã revinã la regimul monarhiei constituþionale, iar potenþialul rege sã fie expiratul „rege“ Mihai I Trãdãtorul sau cineva dintre descendenþii sãi colaterali. Evident, eventuala opþiune pro-monarhicã se va face printr-un „referendum naþional“, care va fi falsificat precum cel din 2003, pentru revizuirea Constituþiei. Acesta sã fie scopul abscons al „sistemului ticãloºit“, asupra cãruia ne avertiza preºedintele Traian Bãsescu?! Aceste acþiuni extrem de periculoase pentru România republicanã mã determinã sã republic acest material, spre a se vedea mai bine cît de mult a avansat clica de la Versoix în aproprierea averilor la care nu are nici un drept – în afarã de „drepturile“ pe care, din solidaritate banditeascã, i le dã clicocraþia cleptocratã postdecembristã. Articolul de mai jos a apãrut, iniþial, în SANTINELA, nr. 1, 9 decembrie 2005, pag. 6-7. 7 septembrie 2008  

***

În ultimii ani, dar îndeosebi anul acesta, s-a vorbit ºi s-a scris mult despre Mihai de Hohenzollern, ex-regele Mihai I sau aºa-zisul „rege Mihai I“. Unul dintre subiectele principale, în ultima vreme, a fost problema promulgãrii legii speciale prin care i s-ar fi acordat o despãgubire de 30 de milioane de dolari. […]  

Antecedente hohenzollerniene

  Dar, pînã sã comentãm semnificaþia acestei legi de despãgubire pur ºi simplu imorale, este bine sã facem o sintezã a ideilor expuse recent în presã, legate de nefericitul individ Mihai de Hohenzollern, pe care un parlament îmbuibat, inconºtient sau oportunist – sau toate la un loc – vrea sã-l fericeascã înverzindu-l… în dolãrei – nici mãcar în euro, deºi în Europa a trãit toatã viaþa lui de bicisnic ante- ºi postbelic. Se ºtie cã primul rege, Carol I de Hohenzollern, venise cu o valizã ºi cu ce era pe el. De aceea a ºi fost poreclit „Carol de Hopînþol“, cãci imediat a sãrit în „þoale“ – adicã în haine pricopsite, fiindcã, deh!, devenise rege, avea o „curte“ ºi trebuia ºtaif, „pentru imagine“.  

S-o luãm cronologic ºi rapid, cãci hîrtia-i scumpã, iar timpu-i preþios

  Dupã ce s-a prãpãdit bunicã-su’, regele Ferdinand I, a urmat regenþa lui Mihai, întrucît el era minor, iar Carol al II-lea, taicã-su’ – sau, mai bine zis, presupusul sãu tatã –, care ar fi trebuit sã urmeze la tron, fusese tãiat de pe lista regalã ºi alungat din þarã din cauza a tot felul de mîrºãvii comise de el, nedemne de o odraslã regalã, necum de viitorul Rege al României. Chiar dacã era o þarã de împrumut, România trebuia respectatã mãcar pentru averile pe care le agonisiserã de pe spinarea unui popor sãrãcit. De aceea, familia regalã l-a ºters din nomenclatorul regal pe dezertorul Carol, i-a dat o traistã cu bani ºi l-a exilat în Occident – el nemaiputînd fi un nomenclaturist regal, mai ales cã el însuºi scrisese, în mod repetat, cu mînuþa lui, cã renunþã la tron. Dupã ce dezertase ºi fusese condamnat la moarte, nici nu mai putea fi rege, chiar dacã s-ar fi rãzgîndit! De altfel, nici Carol al II-lea nu era fiul natural al lui Ferdinand, ci al colonelului Cocea, dupã cum sugera Adevãrul din 10 mai 1896. Se ºtie cã primul rege, Carol I de Hohenzollern, venise cu o valizã ºi cu ce era pe el. De aceea a ºi fost poreclit „Carol de Hopînþoale“, cãci imediat a sãrit în „Þoale“ – adicã în haine pricopsite, fiindcã, deh!, devenise rege, avea o „curte“ ºi trebuia ºtaif, „pentru imagine“. Toate bogãþiile pe care ºi le-a agonisit dinastia din România a familiei Hohenzollern au fost trase din sudoarea poporului, nu din sponsorizarea ei de cãtre liberalii care l-au adus în þarã sau alþi rechini ai regimului burghezo-moºieresc. În realitate, pe lîngã averea particularã dobînditã pe diferite cãi – de cele mai multe ori oneroase –, tot patrimoniul regal cunoscut sub denumirea „Domeniile regale“ sau „Domeniile Coroanei“ nu aparþinea familiei regale decît ca uzufruct, ca drept de folosinþã pe timpul vieþii – cînd capii ei deþineau rolul de regi –, el fiind proprietatea Statului Român. Deci, referitor la aceastã avere, actualul descendent al familiei regale nu are nici un drept. Deºi s-a scris ºi s-a vorbit mult pe aceastã temã, se pare cã parlamentarii nu au studiat istoria la ºcoalã, dar nici acum nu citesc ºi nu ascultã nimic. Ei au ajuns o maºinã de vot stricatã. Dar sã revenim la genitorii lui Mihai de Hopînþol, denumit, ºi acum, de unii intelectuali rataþi „Regele Mihai de România“, ca sã fie ºi ei pe lîngã cineva „important“, lîngã care sã strãluceascã – sticlirea-ar ochii în cap de netrebnici, de lichele.  

Carol al II-lea: adulterin, afemeiat, asasin, aventurier,

falsificator, dezertor, dictator, poltron, uzurpator

  În timpul regenþei lui Mihai, deci cînd el nu era rege, dar potenþial ar fi putut sã ajungã, d-l Carol Icsulea, odrasla regalã care dezertase din Armata Românã în timp de rãzboi – faptã pentru care unii mari politicieni ºi patrioþi au propus sã fie executat ºi puþin a lipsit sã nu se întîmple acest eveniment, care ar fi fost benefic României! –, acest Carol Icsulea, deci, hãlãduia ºi curvãsãrea prin hotelurile ºi cazinourile Europei Occidentale, tocînd banii primiþi ca rentã viagerã din þarã, bani procuraþi din vînzarea grîului fãcut cu trudã de þãranii României în vremea cînd leul era o monedã forte în Europa – mai mare decît francul francez! Dupã ce a terminat banii ºi a ajuns dator-vîndut în special unor bancheri englezi, ce ºi-a zis Carol Icsulea – care era un cetãþean oarecare, cu numele real de Carol Caraiman, nemaifãcînd parte din familia regalã! –, gîndind în perspectivã, ca un analist politic de azi: „Hai sã-mi trag ºi un regat, cã destul le-am tras-o unora p-acilea!“ ªi se întoarce cu un avion pus la dispoziþie de un bancher evreu, prieten al metresei lui, madame Lupeasca, fostã Wolf. Dar a aterizat pe furiº, fiindcã Turnul de control de la Bãneasa nu i-ar fi dat „OK“-ul pentru aterizare – pe atunci nu exista Aeroportul Internaþional Henri Coandã, de la Otopeni, fiindcã nu se instaurase regimul socialist, republican, ca sã construiascã aºa ceva! Aºa cã a aterizat, undeva în þarã, pe o miriºte de pe care þãranii, grijulii, strînseserã bine paiele, iar locul era neted, bun pentru avionul lui Carol. Dar, trebuie sã repet, nu mai era descendent regal, nu mai avea acest drept, ne ºi fãcuse de rîs în Europa ºi în lume mai dihai decît ne compromit, acum, þiganii care fac tot felul de crime în Europa Occidentalã ºi Centralã. Pretextul cu care venise era cã ar fi avut el un testament inedit al lui tac-su’, prin care, chipurile, l-ar fi desemnat urmaº la tron. Pretinsul testament se dovedise a fi un fals, pe care liberalii l-au trecut sub tãcere! Totuºi, cu ajutorul acelei pãrþi sordide din clasa politicã româneascã, ai cãrei descendenþi – în frunte cu P.S.D. – aveau sã-i aprobe, acum, o recompensã de 30 de milioane de dolari netrebnicului sãu fiu (oficial, pentru cã se pare cã mã-sa îl fãcuse cu aghiotantul, înainte de cãsãtorie ºi nãscut, deci, „prematur“, înainte de termenul normal dacã ar fi fost conceput cu Carol al II-lea la începutul cãsãtoriei – motiv pentru care istoricul Mircea Dogaru, într-o replicã datã farsorului Doru Braia, reaminteºte cã fusese poreclit, în epocã – mi se pare cã de cãtre Pamfil ªeicaru –, „Mihai Vitezã“!), respectivul Carol Icsulea se ridicã în ºa ºi spune: „De azi eu sunt Regele României ºi mã veþi numi Carol al II-lea!“. Deºi, reamintesc, România avea, în acel moment, un regent legitim – pe fi-su’! Carol al II-lea i-a uzurpat funcþia de rege a lui Mihai de Hohenzollern înainte ca acesta sã ajungã pe postul respectiv, în condiþiile stipulate de Constituþia din 1923. Ca o primã concluzie, trebuie sã consemnez, cu îndreptãþire, cã dezertorul-trãdãtor trebuie sã fie numit Carol al II-lea Uzurpatorul. Astfel, dupã ce fusese declasat ºi alungat, se întoarce, se împacã formal cu adversarii ºi… „pupat toþi Piaþa Independenþii“! Dar, preocupat sã-ºi întãreascã poziþia pentru a strînge avere ºi a se destrãbãla în continuare, dã o loviturã de stat ºi instaureazã dictatura regalã, numitã ºi carlistã: dizolvã Parlamentul ºi partidele politice, înlãturã democraþia, libertatea presei ºi, cînd nu poate sã-ºi asocieze pe cineva la netrebniciile lui, îi asasineazã – aºa cum a fãcut cu Corneliu Zelea Codreanu ºi cu alþi lideri ai Miºcãrii Legionare. Mai mult, se pare cã Armand Cãlinescu a fost asasinat, ºi el, tot din ordinul lui Carol al II-lea Uzurpatorul, dupã cum a relevat, recent, d-l dr. ªerban Milcoveanu. Sigur, pentru a ºterge impresia proastã de cartofor prin lupanarele Parisului, de client al „fetiþelor“ care îºi expun nurii în vitrinã în Place Pigale, ºi-a schimbat look-ul ºi a încercat sã-ºi facã un pedigri de bun român, cãutîndu-ºi o ascendenþã ilustrã: „Voi fi un Brâncoveanu al culturii româneºti“, perora el la 15 august 1930, la Universitatea lui Nicolae Iorga de la Vãlenii de Munte. ªi tot aºa la 15 octombrie 1930, la Cluj, apoi la 14 noiembrie 1930, la Caransebeº. Cãci plecase în turneu cvasielectoral, ca sã-ºi fãþuiascã dictatura. Fireºte cã-i era uºor sã pozeze în Mecena al Culturii Române, deoarece banii îi lua tot de la poporul român (cãci, în ceea ce-l privea, abia îºi luase bacalaureatul, acasã, fiindcã el nu urmase nici o instituþie ºcolarã publicã!). Dar toatã aceastã spoialã de „culturã“ nu a reuºit sã acopere depravarea funciarã a familiei Hohenzollern, care se strãduia sã-i întreacã – sub aspectul promiscuitãþii – pe „Regii blestemaþi“ ai Franþei.  

Carol al II-lea Uzurpatorul: culturolog ºi futurolog

  La sfîrºitul unui deceniu de mîrºãvii, Carol al II-lea Uzurpatorul a mai adãugat una, de „adio“: ne-a pricopsit cu nãtîngul de fi-su’ ºi „a spãlat putina“. Acesta este individul pe care, cu ocazia aducerii osemintelor lui în þarã, poetul-senator P.S.D. Adrian Pãunescu ne invita sã-l analizãm „cu luminile ºi umbrele sale“. La fel, istoricul militar col. (r.) Mircea Dogaru îl laudã – vrînd sã-l facã un fel de mic Nostradamus – repetînd cã „a gîndit în perspectivã încã de tînãr“, cã „a dat dovadã de o mare viziune, spunînd cã vrea sã fie lãsat sã-ºi trãiascã viaþa aºa cum doreºte el, fiindcã peste douãzeci de ani pe aici va fi republicã!“ Deci, fusese un fel de futurolog avant la lettre. Prea puþine calitãþi pozitive pentru o odraslã de rege – de fapt, doar aceastã „prognozã“, care bate, recunosc, ºi oracolul din Dãmãroaia! Dar de cînd hedonismul, egoismul abject, dezertarea, trãdarea, curvãsãria ºi asasinatul politic fac casã bunã cu patriotismul ºi, în genere, cu moralitatea?! Carol al II-lea era urmaºul lui Ferdinand I Întregitorul, iar acest statut îi impunea o þinutã moralã impecabilã. […] E ridicol sã i se ia apãrarea nemernicului pe motiv cã a anticipat transformarea þãrii din regat în republicã. Rolul lui era de a apãra regatul, nu de a-l abandona, de a dezerta – ca apoi, sã revinã sã-i culeagã beneficiile funcþiei de rege, dupã ce alþii au luptat în hecatomba numitã Primul Rãzboi Mondial! Sã reþinem cã lichelele postdecembriste i-au atribuit lui Mihai I Uzurpatul numele de „Mihai de România“! De aici, blasfemia a proliferat ºi toþi impostorii aºa-zisei „case regale“ îºi zic: „Margareta de România“ – una dintre fostele amante ale lui Gordon Brown, viitor premier al Angliei, „Radu de România“ – adicã Radu Duda, un personaj manevrat în mod ocult, dar cu ifose, fiind fãcut colonel al M.Ap.N. fãrã sã fi fãcut o zi de armatã ºi, fãcut, tot pe scurtãturã, chiar doctor în ºtiinþe militare! –, „Paul de România“ – care nu poate fi nici „prinþ“, necum „Alteþa Sa Regalã“, cum se autointituleazã, ca orice impostor impertinent –, „Lia de România“ (fosta Lia Georgia Triff, mãritatã, la 23 de ani, cu avocatul multimilonar Melvin Belli, de 65 de ani – vorba aceea, „cu bani mulþi ºi zile puþine“ –, dar de care a divorþat abia dupã 16 ani!) ºi alþi „prinþi ºi prinþese de România“!  De parcã România ar fi un judeþ, o provincie sau o moºie privatã, ca sã-ºi spunã, precum francezii, Charles d’Orléans, Alfred de Vigny, Honoré de Balzac sau Alexandre de Marenches! E normal sã se spunã „Isabella de Aragon“ (Adrianus Cioroi-anus i-a zis „de Oregon“, confundînd provincia spaniolã Aragon cu statul american Oregon, dar el este un istoric cu diploma luatã în Socialismul de tristã amintire ºi nu se pune!), fiindcã Aragon era o provincie de unde provenea ºi care îi aparþinea Isabellei; dar zici Maria Isabella a Spaniei, fiindcã fusese infantã a Spaniei; sau regele Carol al IV-lea al Spaniei, prinþ de Asturias; regele Ludovic al XIV-lea al Franþei; regele Carol al X-lea al Suediei, duce de Bremen; º.a.m.d. Zici regina „Elisabeta a Angliei“ ºi nu regina „Elisabeta de Anglia“! Dar trebuie sã fii idiot sã zici ºi sã îþi zici „regele Mihai de România“! Mai ales cã, în documentele semnate de el pînã la abdicare, precum ºi în textele istoricilor ºi ziariºtilor referitoare la acea etapã titulatura era „Mihai I al României“. Altfel spus, acest netrebnic Mihai de Hop-în-þoale reduce România la nivelul moºiei sale personale, iar nemernicii de politicieni, de guvernanþi, de „anal-iºti politici“, de editori, de scribi ºi de alþi lingãi monarhiºti acceptã aceastã denigrare ºi chiar o oficializeazã, extinzînd denigrarea la întreaga actualã camarilã „regalã“, enumeratã mai sus! Culmea nesimþirii ºi idioþeniei, impostorii „regali“ ºi-au trecut în paºapoarte aceste „nume“ ºi, culmea slugãrniciei ºi idioþeniei guvernelor republicane, le-au fost acceptate! Apropo de Dãmãroaia! ªtiþi de unde vine acest nume? Tot de la politica „culturalã“ a lui Carol al II-lea Uzurpatorul. Într-adevãr, în acea suburbie a Bucureºtilor exista o vilã care era „cuibuºorul de nebunii“ în care Carol al II-lea o „cultiva“ pe amanta sa constantã, de suflet, de aºternut ºi de afaceri, Elena Lupescu-Wolf. Lumea „bunã“ ºtia cã în acea vilã este plasatã la dame du roi. Cu timpul, ºi vecinii localului, care nu erau aºa ºcoliþi la Paris ºi nici mãcar ca Bestia Brucan, au auzit cã acolo trãia o metresã, „damã a regelui“, ºi s-au franþuzit ºi ei zicînd o „damã a roa“. ªi locuitorii de atunci au început sã indice localul ca fiind la „dam’a-roa“, la „dãmãroaia“ – adicã la „dama regelui“, „amanta regelui“. Aºadar, „dãmãroaia“ este forma coruptã în româneºte a expresiei franþuzeºti dame du roi. Este acelaºi tip de corupere pe care, dupã cinci decenii, aveau sã-l comitã þiganii cu business: în englezeasca lor de port, au transformat cuvîntul „strãinesc“ în „neologismul“ þigãnesc „biºniþã“. De aici, prin incultura ºi inconºtienþa ziariºtilor de mîna a doua, a ajuns în presã ºi, apoi, chiar în limbajul parlamentarilor! La fel, atunci, acum o jumãtate de secol, denumirea s-a extins de la local la localitate: la „Dãmãroaia“. ªi astfel curvarul Carol al II-lea Asasinul a îmbogãþit nomenclatorul toponimic, dacã alte contribuþii majore la culturã nu are, direct – exceptînd faptul cã el a instituit „cultul personalitãþii“, prin lichelismul indus unor importanþi scriitori. ªi nici la descendenþi nu a fost mai strãlucit. La plecare ne-a lãsat acest cadou otrãvit, „regele Mihai I“.  

Mihai I Uzurpatul nu a avut legitimitate ca rege

  Dacã pînã în 1940 fusese un adevãrat dictator, la ultimatumul Uniunii Sovietice din 26 iunie 1940, laº ca totdeauna, Carol al II-lea Dezertorul a cerut votul Consiliului de Coroanã, pe care nu dãduse, pînã atunci, doi bani, ºi a ordonat Armatei Române retragerea fãrã luptã! Dar, pe alocuri, din iniþiativa unor ofiþeri curajoºi, trupele române au dus lupte grele cu invadatorii ºi i-au respins mereu: vezi cazul recuperãrii comunei Putna! Astfel, a ratat unica ocazie de a intra în Istoria României ca un apãrãtor al gliei strãmoºeºti. De fapt, s-a temut sã nu se afle prea multe despre escrocheriile afacerii Skoda ºi escrocheriile cu furnituri militare, prin care s-au îmbogãþit cîþiva rechini – inclusiv Carol al II-lea Asasinul –, iar Armata a rãmas fãrã armament ºi echipament de rãzboi. Apoi, Carol al II-lea a aruncat rãspunderea pe umerii generalului Ion Antonescu, pe care l-a chemat, din arestul la domiciliu pe care i-l fixase tot el, sã preia conducerea statului. În mod întemeiat, în contextul politico-economic intern ºi internaþional, Ion Antonescu a acceptat acest post de sacrificiu cu condiþia sã conducã manu militari, deci tot ca un dictator. În condiþiile de atunci, cu o clasã politicã impotentã ºi venalã, nici nu se putea altfel. Dupã care Carol al II-lea Uzurpatorul a ºters-o englezeºte, tot în Occident. Nu înainte de a mai face o ilegalitate. A aruncat rãspunderea regalitãþii – pe care ºi-o apropriase la venirea pe furiº în þarã – pe umerii firavi ºi pe mintea ºi mai firavã a fiului sãu, Mihai Uzurpatul. Dar nu prin înscãunarea lui ca rege, ci prin delegarea atributelor regale de cãtre Carol cel Laº, care atribute erau ºi ele, cum am relevat, însuºite prin uzurpare. Aºadar, dupã ce îi uzurpase locul în timpul regenþei, îi ceda, acum locul de rege, prin delegaþie, în condiþiile în care dictatura carlistã s-a prelungit direct în dictatura antonescianã, ca urmare a Dictatului de la Viena! A doua concluzie, aºa-zisul Rege Mihai I nu a fost niciodatã „uns“ ca rege. Aºa-zisul „rege“ Mihai I nu a avut legitimitate ca rege constituþional, deoarece Parlamentul fusese dizolvat, Constituþia democraticã din 1923 înlocuitã cu Constituþia carlistã, iar partidele politice desfiinþate. România era, totuºi, monarhie constituþionalã. Lui i-a fost predat postul de rege tocmai de cãtre Uzurpator ºi a fost menþinut ºi tratat ca rege de generalul Ion Antonescu doar pentru recuzitã, fiindcã avea nevoie de o glazurã de autoritate regalã formalã pentru a-ºi întãri autoritatea dobînditã intempestiv ºi a conduce mai bine cu ajutorul decretelor „regale“.  

„Regele“ Mihai I: un nimeni în tinereþe, un cadavru viu la bãtrîneþe

  Marioneta numitã în epocã „Regele Mihai I al României“ a apãrut pe timbre, a apãrut pe monede, a semnat decretele regale pe care i le bãga sub nas generalul Ion Antonescu, dar el nu era, din punct de vedere juridic, rege. Era un fel de paspartu pentru Ion Antonescu. Acesta s-a folosit de el ca sã-l facã mareºal, spre a-ºi spori autoritatea ºi a putea contracara autoritatea mareºalilor Armatei – deci, mai mari în grad ca el, care era doar general! –, care nu voiau ca România sã continue rãzboiul dincolo de Transnistria din considerente geostrategice politico-militare. De altfel, ºi Mihai I Uzurpatul era „mareºal“, în virtutea titulaturii sale. Avea ºi uniformã, avea ºi protocol, dar, din punct de vedere intelectual, militar ºi politic era un zero, un NIMENI! Stalin nu îl bãga în seamã, ci, ca ºi Hitler – care spusese despre „regele Mihai“ cã „este mai prost decît cizmele pe care le poartã“ (sic) –, îl bãga… undeva de unde nu trebuia sã fi ieºit. De aceea, Stalin nu trata problema armistiþiului cu „Regele Mihai I“, ci numai cu Mareºalul Ion Antonescu, care se autointitulase ºi era, efectiv, „ªeful Statului ºi al Armatei“. Aºadar, cînd, în faimoasa „Proclamaþie cãtre þarã“, „Regele Mihai I“ a pretins cã a încheiat armistiþiul cu Aliaþii, a minþit Armata ºi Poporul cu bunã ºtiinþã – cu consecinþele tragice pe care le ºtim ºi le suportãm inclusiv acum. A treia concluzie, pentru cã a provocat evenimentul de la 23 august 1944, aºa-zisul „Rege Mihai I“ nu poate fi considerat decît ca trãdãtor al Neamului ºi al Armatei, împreunã cu clica sa, numitã, atunci, „Camarila regalã“, iar acum, pompos, „Casa regalã“. Dacã, prin reducere la absurd, îi atribuim ºi lui un rol major, atunci trebuie ca toate relele care i se pun, azi, în cîrca Mareºalului Ion Antonescu, sã-i fie imputate, în primul rînd, „regelui Mihai I“, cãci era Regele. De exemplu, decretele „antievreieºti“, de care fac atîta caz, acum, sioniºtii, au fost semnate de „Maiestatea sa Rege Mihai I“. De ce nu îl încrimineazã impostorii ca alde Elie Wiesel ºi Radu Ioanid ºi pe „Maiestatea sa Rege Mihai I“, ca sã îi cearã ºi lui bani?! Se aºteaptau, cumva, sã promulge preºedinte României legea cu cele 30 de milioane de dolãrei, statul român sã-i verse banii în contul din Elveþia, iar de acolo, sã-i revendice Consiliul Mondial Evreiesc?! Ar fi posibil, mai ales cã, dupã Germania, au scuturat ºi Elveþia de cîteva zeci de miliarde de dolari în escrocheria cu holocash-ul. Sau îl iartã pentru cã tac-su’, Carol al II-lea Adulterinul, a avut-o ca amantã principalã pe jidanca Elena Lupescu-Wolf, iar dupã ce va fi intrat în posesia mangoþilor ºi a terenurilor, îi va cere alte concesii politice, în plus faþã de cele acordate de xenocraþii care, din nou, ne conduc?! Dar chiar dacã admitem cã Mihai I Uzurpatul era rege de facto, deºi nu era de jure, pentru cã a instituit tragedia naþionalã de la 23 august 1944, tot trãdãtor rãmîne ºi este suficientã mãcar aceastã singurã vinã nu numai pentru a nu-i da nici un dolar ºi nici doi metri pãtraþi de pãmînt pentru mormînt, dar, dimpotrivã, trebuie sã îi dãm o hainã vãrgatã „pentru crime împotriva poporului român“. Vina pentru cei 160.000 de militari luaþi prizonieri de sovietici pînã la 14 septembrie 1944 ºi dispãruþi în Siberia, vina pentru cei aproape 170.000 de militari morþi pe frontul de Vest, vina pentru sovietizarea României ºi pentru toate tragediile care i-au urmat – pierderea Sudului Basarabiei, Nordului Bucovinei, Þinutului Herþa, a Insulei ªerpilor, spolierea þãrii prin sovromuri, distrugerea elitei intelectuale, militare ºi politice româneºti la Canal ºi în închisorile administrate de Securitatea condusã exclusiv de jϋdeo-bolºevicii veniþi pe tancurile sovietice etc., etc., pentru toate acestea este vinovat în exclusivitate „Maiestatea sa Rege Mihai I“. Deci, lui nu trebuie sã-i dãm nici un dolar, nici o casã, nici o palmã de pãmînt, ci trebuie condamnat pentru crime de rãzboi ºi înaltã trãdare de þarã. Din 1947, de cînd a abdicat, pînã în 1990, nu i-a auzit nimeni vocea în apãrarea României. A fost, efectiv, un cadavru politic viu. De altfel, tocmai de aceea, acum, e singurul supravieþuitor dintre personalitãþile politice din vremea celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial: fiindcã ceilalþi ºi-au trãit intens viaþa ºi s-au consumat fizic ºi psihic, pe cînd el a vegetat ca o legumã la Versoix, în Elveþia. Consumînd energie puþinã, evident cã a dus-o pînã acum. Dar sã sperãm cã nu o mai duce mult.  

Gogoriþa lui Mihai I Trãdãtorul: scurtarea rãzboiului cu ºase luni

  În manualele de istorie din Socialism, fãcute de iudeo-cominterniºti, falsificîndu-se ºi preamãrindu-se trãdarea de þarã de la 23 august 1944, se prezenta ca piesã forte faptul cã, prin întoarcerea armelor contra Germaniei hitleriste, România a fost a patra putere militarã de partea Aliaþilor ºi, prin aceasta, a scurtat rãzboiul cu ºase luni. De curînd, a început sã debiteze gogoriþa aceasta cu scurtarea inclusiv Mihai I Trãdãtorul. Dar lucrurile nu stau chiar aºa. La Conferinþa de Pace, România a fost tratatã ca stat învins, nu i s-a recunoscut nici o contribuþie militarã – deºi a fost, realmente, a patra forþã economicã ºi armatã cobeligerantã – ºi, în plus, i-au fost impuse enorme despãgubiri de rãzboi cãtre Aliaþi, în special cãtre U.R.S.S., agresorul din iunie 1940 – cu care România fusese în rãzboi încã de atunci! S-a ajuns pînã acolo cu impertinenþa învingãtorilor încît României i-au fost cerute despãgubiri de rãzboi ºi de cãtre ºmecherii din Ecuador, deºi Armata Românã nu intrase pe teritoriul Ecuadorului ºi nici nu luptase cu vreun soldat al acestui stat-marionetã! Ce a fãcut „Maiestatea sa Rege Mihai I“ pentru ca România sã obþinã tratamentul cuvenit, de cobeligerant, la încheierea Tratatului de Pace?! Nimic, fiindcã era un nimeni ºi ca politician ºi ca intelect. (De fapt, la vremea aia lui îi mirosea a catrinþã ºi voia sã se însoare – asta era preocuparea sa principalã, nu soarta þãrii.) Cît despre scurtarea rãzboiului cu ºase luni, ºi asta, da!, s-a fãcut, dar în favoarea U.R.S.S., nu a României! Deoarece conteazã ºi perspectiva din care privim lucrurile: din Vest sau din Est? Pentru cã Stalin i-a dat cadou un avion ºi decoraþia Pobeda, neisprãvitul de „Mihai I“ încã priveºte lucrurile din perspectiva U.R.S.S. Or, din Vest, lucrurile se vãd, fireºte, exact invers. Într-adevãr, imediat dupã încheierea rãzboiului, generalul Allen F. Brooke, ºeful Statului Major Imperial al Armatei Britanice, avea sã facã un adevãrat reproº României: „Prin actul de la 23 august 1944, România a deschis ruºilor larg porþile ºi a contribuit la ocuparea unei jumãtãþi din Europa de cãtre ruºi. Dacã România ar mai fi rezistat, Aliaþii anglo-americani ar fi putut înainta adânc spre rãsãritul Europei“ (vezi Ioan ªuþa, Geo Stroe, DREPTATE ROMÂNIEI!, Editura Tempus, ed. 2003, pag. 122; ed. 2007, pag. 180). Altfel spus, înaltul demnitar englez considera cã ocupaþia sovieticã ºi instalarea comunismului în Europa Centralã ºi de Est constituie consecinþa faptului cã România nu a rezistat ºi a capitulat prea devreme – ca urmare a trãdãrii ºi arestãrii Mareºalului de cãtre regele Mihai I Trãdãtorul. Pentru cã scurtarea rãzboiului cu ºase luni a facilitat ajungerea U.R.S.S. chiar pânã la Berlin ºi sovietizarea a jumãtate din Europa. Ceea ce occidentalii nu voiau cu nici un preþ sã se întâmple. De fapt, aºa cum deducem din cuvintele ºefului Statului Major Imperial, Perfidul Albion ar fi vrut sã se menþinã aceastã rezistenþã îndeosebi cu preþul jertfei românilor, care s-ar fi apãrat energic pe Carpaþi, ei ºtiind cã Rusia Sovieticã nu le aduce nimic bun. Dimpotrivã. Altfel spus, dupã ce, în preziua rãzboiului, Franþa, Anglia ºi S.U.A. au lãsat România la cheremul lui Hitler ºi al lui Stalin – concretizat în Pactul Ribbentrop-Molotov, ale cãrui efecte odioase România le suportã ºi acum! –, dupã înfrângerea Germaniei gãsesc tot România vinovatã de faptul cã a întors armele contra nemþilor prea devreme!!! Oricum, din opinia generalului Allen F. Brooke, reiese, implicit, cã, în esenþã, Anglia a regretat – tardiv e-adevãrat – scoaterea din joc a Mareºalului Ion Antonescu. Dar, din pãcate numai România a avut de suferit. Totuºi, pentru înþelegerea deplinã a valorii politice ºi strategice a acþiunilor Mareºalului Antonescu ºi, totodatã, a nimicniciei, rapacitãþii ºi perfidiei acestui Mihai de Hop-în-þoale, trebuie reþinut un paradox ascuns cu strãºnicie de cãtre detractorii români ºi neromâni, interni ºi externi ai Mareºalului, de cãtre cominterniºtii de ieri ºi urmaºii lor de azi, camuflaþi în „europeniºti“, ca alde Vladimir Tismãneanu, Andrei Oiºteanu, Muia Benjamin, Jean Ancel º.a. (toþi „români“ verzi!): Stalin – care nu era prost, cum îl prezintã unii, ºi care avea ºi consilieri deºtepþi – i-a propus Mareºalului Antonescu condiþii mult mai bune de armistiþiu decât Aliaþii occidentali (fapt recunoscut ºi de Iuliu Maniu) tocmai ca sã îl atragã ºi sã iasã din rãzboiul contra U.R.S.S. ºi, eventual, sã lupte contra Germaniei – caz în care U.R.S.S. urma sã înainteze mult mai rapid, cãci ar fi ocolit România, cu fortificaþiile sale naturale ºi/sau construite. Asta spre deosebire de anglo-americani, care, paradoxal, i-au impus condiþii absolut inacceptabile: în esenþã, ei vehiculau tîmpenia criminalã a lui Franklin Delano Roosevelt, „capitularea necondiþionatã“, din cauza cãrei s-a ºi prelungit atît de mult rãzboiul! Dar paradoxul este doar aparent, cãci se înscrie în logica occidentalilor, dezvãluitã implicit, ulterior, de generalul Allen F. Brooke: ei voiau ca Mareºalul Ion Antonescu sã nu iasã din rãzboiul contra sovieticilor tocmai spre a-i împiedica, pe cât era posibil, sã înainteze prea repede spre Vest, extinzîndu-ºi, astfel, zona lor de ocupaþie, în detrimentul celei anglo-americane. Sã ne mai mirãm cã, acum, xenocraþia care conduce România îl trateazã cu atîta deferenþã pe ex-„regele“ Mihai I Trãdãtorul?! A patra concluzie este cã legea pentru cele 30 de milioane de dolari, bani peºin – pe lîngã proprietãþile în naturã, care valoreazã mult mai mult, nu doar pecuniar, ci ºi politic – constituie cei „30 de arginþi“: acesta este preþul trãdãrii din 23 august 1944, pe care abia acum pot sã i-l plãteascã. Dar tot din banii noºtri! Trebuie sã relev cã 30 de milioane de dolari înseamnã aproximativ jumãtate din suma care ar trebui plãtitã celor care au depus bani, în Socialism, sã-ºi cumpere autoturism, dar au fost fraudaþi de statul post-decembrist ºi duºi cu vorba, cã nu se gãsesc bani! Dar, pentru un trãdãtor ca „regele Mihai“ cum de se gãsesc?! ªi pentru ce?! Cãci nu are nici un merit! Eu le sugerez celor care au fost pãgubiþi de stat în afacerea cu autoturismele, celor pãgubiþi în escrocheria F.N.I. ºi altor asemenea nefericiþi, precum sinistraþii inundaþiilor sau, recent, profesorii, sã-ºi uneascã nemulþumirile ºi interesele, sã vinã la guvern ºi sã protesteze, tot mai viguros – iniþial într-o intifadã autohtonã –, pînã li se reparã pagubele, începînd cu anularea legii-cadou cãtre neisprãvita sa „maiestate Mihai I de Hopînþoale“ ºi alocarea sumei respective celor care au depus bani pentru autoturism. Români deºtepþi! Nu vã lãsaþi prostiþi de o clasã politicã venalã, incultã ºi rapace asemenea „regelui“ fãrã regat Mihai de Hopînþoale. Cu aceastã ocazie cereþi promulgarea unei legi ca în Grecia sau Italia (unde fosta familie regalã de Savoia a cerut averi imense, dar nu a primit nimic!), în virtutea cãreia fostele familii regale ºi descendenþii acestora nici nu aveau voie sã intre în þarã (în Italia li s-a permis revenirea abia în 2002!). La fel trebuie procedat ºi cu indivizi de teapa „regelui Mihai“: trebuie dat afarã din þarã, cãci a venit la jefuit ºi a reintrat, deja, în „tagma jefuitorilor“, cum spunea Tudor Vladimirescu! Hoþii sus-puºi din þarã, care ne-au jefuit pînã acum, îi dau ºi lui o parte din furt, ca sã parã „democraþi“, dar, prin asta, nu fac decît sã legifereze inclusiv furturile lor de pînã acum! De aceea au ºi revizuit Constituþia! Dar, în primul rînd, acum, sã nu-i mai dea lui nici un dolar, nici un ban ºi nici o proprietate mobilã sau imobilã, funciarã sau altfel, fiindcã nu are nici un drept de acest gen. Singurul lui drept este la o zeghe vãrgatã ºi cît mai cãlduroasã, cãci vine iarna grea. Oricum, cele 30 de milioane de dolari, averile care i-ai fost date, deja, ºi cele care îi vor mai fi date nu sunt pentru el – cãci nu o mai duce mult –, ci pentru paraºutele lui. Dacã, de bine de rãu, el a fost o figurã – neînsemnatã ca valoare pozitivã, dar majorã ca trãdare – a Istoriei noastre, individele astea chiar cã nu au nici mãcar meritul sã le pomenim în vreun fel. Or, toatã averea pe care o revendicã – din care, deja, a primit prea mult ºi, de aceea, trebuie luatã înapoi – le va rãmîne acestor neisprãvite, care-i seamãnã. E-adevãrat, legea a fost respinsã, recent, de Camera Deputaþilor, ca neconstituþionalã. Dar asta nu-i decît o temporizare, cãci hienele aºteaptã sã-ºi ia revanºa. Deja au reînceput sã cearã alte proprietãþi. Români sãrãciþi ºi nefericiþi! Din cauza unor hrãpãreþi ca aºa-zisul „Mihai I“ ºi ca parlamentarii care au iniþiat ºi au votat legea asta sceleratã aþi decãzut, o duceþi rãu ºi o veþi duce ºi mai rãu. Români viteji! Nu aºteptaþi comemorarea unui secol de la Rãscoala din 1907. Pregãtiþi-vã de-acum! Pregãtiþi-vã sã ne recuperãm averea noastrã, a poporului, agonisitã cu mari sacrificii în cinzeci de ani ºi jefuitã rapid în 15 ani, prin „Reformã“, de hoþi ca alde „regele Mihai“, „regele Cioabã“ ºi de „republicani“ ca Sorin Beraru, Alexandru Bitner, Frank Priplata, Dinu Patriciu, Viorel Cataramã, Viorel Hrebenciuc, ªerban Mihãilescu-ªpagã ºi alþi investitori „strategici“ alogeni sau autohtoni! Români, treziþi-vã ºi treceþi la contraatac: la Contra-Reformã!   1 Decembrie 2005

***

  În urmã cu cîþiva ani, unele ziare, ca sã-ºi atragã cititorii punîndu-i în alertã, anunþau anumite ºtiri – de ex., o scumpire a mãrfurilor, energiei, gazelor etc. – prin supratitlul „Români, vi se pregãteºte ceva!“ Acum nu mai folosesc acest truc, deºi e vorba de o alarmã serioasã: Români, vi se pregãteºte trecerea la monarhie, deºi Europa Occidentalã este condusã de Internaþionala Socialistã, iar Uniunea Europeanã este o uniune republicanã de tip totalitar sovietic! Români, nu vã lãsaþi pãcãliþi, cãci monarhia totdeauna a fost dupã calapodul familiei Hohenzollern: hîdã, degeneratã ºi hrãpãreaþã! Români, rãmîneþi cetãþeni liberi ºi egali ai Republicii ºi nu redeveniþi supuºii unui stãpîn inactual ºi care trebuia sã disparã de mult timp, Mihai I Trãdãtorul sau ai degeneratei sale familii! 7 Septembrie 2008, Înainteprãznuirea Naºterii Maicii Domnului  

ADDENDA

Noi dezvãluiri privind turpitudinea ex-regelui Mihai

  Din septembrie 2008 pînã acum au apãrut alte cãrþi ºi informaþii care dezvãluie ticãloºia degeneratei familii hohenzollerniene ºi, îndeosebi, a ex-regelui Mihai I. În acest sens, recomand cãrþile REGII BLESTEMAÞI, de S. Silvicola (Editura Ceahlãul, 2009) ºi CAROL AL II-LEA ªI CAMARILA REGALÃ, a reputatului istoric Petre Þurlea (Editura Semne, Bucureºti, 2010). Recent, adicã dupã scandalizarea „actualilor lustragii regali“ – cum se exprimã românul canadian Corneliu Florea – de cãtre afirmaþiile preºedintelui Traian Bãsescu referitoare la trãdarea ex-regelui Mihai – relevatã de mine, mai sus, acum ºapte ani –, au început sã circule pe Internet alte informaþii care atestã turpitudinea ex-regelui Mihai. Astfel, este difuzat pasajul din cartea lui Pavel Sudoplatov, în care este redat aranjamentul dintre adjunctul comisarului sovietic pentru Afacerile Externe, Andrei Ianuarevici Vîºinski, ºi regele Mihai I: „Vîºinski a dus tratative personal cu regele Mihai al României în vederea abdicãrii acestuia, garantîndu-i o parte din pensia pe care urma s-o primeascã în Mexic“ (cf. Pavel Sudoplatov, MISIUNI SPECIALE, Editura Elit Comentator, Bucureºti, 1995, pag. 240 – s.n., V.I.Z.). Deºi cartea a apãrut în urmã cu 15 ani, fraza a fost complet ignoratã pînã acum, ºi a fost repusã în circulaþie doar recent, fiind preluatã, cel mai sigur, din articolul sobru, acuzator ºi documentat al lui Dan Brudaºcu, „Mihai al României“, publicat acum vreo 2-3 ani. Fraza este traducerea textului ediþiei engleze, în care scrie: „Based on Maclean’s information, Stalin instructed Molotov to obstruct the implementation of the Marshall Plan in Eastern Europe. This was carried out in various ways. Vyshinsky personally conducted negotiations with King Michael of Romania for his abdication, guaranteeing part of his pension in Mexico“ (cf. SPECIAL TASKS, The Memoirs of an unwanted witness – a soviet spy master Pavel Sudoplatov, Little, Brown and Company, London, 1994, pag. 232). Dar, mai înainte cu vreo 20 de pagini, comentînd cererile „naive“ ale lui F. D. Roosevelt ºi W. Churchill formulate la Conferinþa de la Yalta, Pavel Sudoplatov scrie: „Puteam sã fim flexibili ºi sã permitem alegeri democratice, pentru cã guvernul în exil [al Poloniei sau al Cehoslovaciei – n.n., V.I.Z.] nu putea stînjeni influenþa noastrã. Bene¹, de exemplu, fugise din Cehoslovacia în Anglia cu banii N.K.V.D.-ului ºi era sub mîna noastrã. Ludvig Svoboda, care mai tîrziu a devenit preºedinte al Cehoslovaciei, era un susþinãtor activ al guvernului sovietic ºi al Armatei Roºii. ªeful spionajului ceh, colonelul Muravitz, era agent cu normã întreagã al N.K.V.D., recrutat de rezidentul nostru din Londra, Ciceaev. În România, tînãrul rege Mihai se bizuia pe trupele comuniste pentru a-l aresta pe generalul (sic) Ion Antonescu ºi pentru a înfãptui lovitura de stat antihitleristã cu ajutorul coaliþiei antifasciste în care intrase (s.n. – V.I.Z.). Situaþia din Bulgaria ne era foarte favorabilã, datoritã prezenþei ºi influenþei legendarului Gheorghi M. Dimitrov, fostul preºedinte al Cominternului. Pe cînd avea loc Conferinþa de la Yalta, scoteam în secret uraniu din Munþii Rodopi din Bulgaria pentru proiectul nostru atomic.“ (idem, în ediþia românã, pag. 229; în ediþia englezã, pag. 223). Aºadar, imberbul rege Mihai I era demult manevrat de sovietici, prin agentura lor condusã de sinistra Ana Pauker. Ca rãsplatã, dupã încheierea rãzboiului, aveau sã-i agaþe-n piept decoraþia „Victoria“, apoi sã-i plãteascã jumãtate din renta de nemernic trãdãtor; cealaltã jumãtate i-a plãtit-o guvernul român, pînã cînd avea sã semneze textul infamant, antiromânesc, numit „Declaraþia de la Budapesta“. Unii autori susþin cã Ana Pauker (despre care s-a afirmat cã a fost puþin prostituatã ºi, implicit, ºi proxenetã) i-a plasat-o regelui Mihai pe grecoaica Dodo Chrisolegos, pe care agenta sovieticã o cunoscuse în Elveþia. Prin aceastã relaþie amoroasã, jϋden-ca bolºevicã Ana Pauker îl controla, în fapt, pe neisprãvitul rege „Mihai I al României“ în vederea aranjãrii loviturii de stat de la 23 august 1944. În ultimii ani, au apãrut informaþii despre o altã excrescenþã imoralã a vieþii lui „Mihai Vitezã“: cãsãtoria secretã cu prinþesa britanicã Nerissa Bowes-Lyon, aºa cum afirmã Dieter Stanzeleit, în cartea autobiograficã intitulatã Regina pierdutã, publicatã în 2007. „Conform cãrþii – aratã ziarul Libertatea din 26 octombrie 2008 –, în 1937 Casa Regalã a României hotãrãºte sã uneascã destinele lui Mihai, fiul regelui Carol al II-lea, cu o fatã provenind din Casa Regalã a Angliei. Este aleasã Nerissa Bowes-Lyon, rudã de sânge a reginei Elisabeta a Angliei, aºa cum o cunoaºtem astãzi. Între timp, Nerissa, care avea atunci 18 ani, vine în România, rãmâne însãrcinatã cu Mihai, care avea 17 ani, ºi se ia hotãrârea ca tinerii sã se cãsãtoreascã în secret, ceea ce se ºi întâmplã pe 7 septembrie 1939, la Azuga. De ce în secret? Iniþial Casa Regalã dorea sã lege o alianþã trainicã cu Anglia pentru ca România sã rãmânã neutrã în conflagraþia care se prefigura. Dar în 1939 Hitler era prea puternic ºi, de fricã sã nu îl supere o alianþã româno-englezã pe faþã, cãsãtoria lui Mihai cu Nerissa a fost discretã. La fel de discrete au fost naºterea ºi botezul copilului rezultat din relaþia celor doi prinþi. Micuþul a primit numele Nicolae-Vasile de Alba Iulia, dupã titulatura tatãlui sãu, Mihai Voievod de Alba Iulia. Mama ºi copilul sunt trimiºi la Sãvârºin, pentru a nu afla de ei Germania nazistã, care începuse sã ocupe toatã Europa. Pe 25 august 1944, Nicolae-Vasile ºi mama lui sunt arestaþi de Gestapo ºi duºi în Germania, la cartierul general al lui Hitler, în Wolfsschanze, Prusia de Est. Hitler, prin intermediul Nerissei Jane Irene Bowes-Lyon, membrã a casei regale engleze, ºi al fiului ei, Nicolae-Vasile, a dorit sã-l influenþeze pe premierul britanic Churchill pentru încheierea unui acord de pace separat cu Germania. Descoperind în scurt timp imposibilitatea unui ºantaj, a ordonat executarea Nerissei. Fiul acesteia, Nicolae-Vasile, a fost eliberat în ianuarie 1945. Atunci i-a fost încredinþat pentru îngrijire unei anume Irma Stanzeleit, o femeie din provincia germanã Schmatzin. La vârsta de 6 ani, Nicolae-Vasile a primit o nouã identitate: Dieter Stanzeleit“. În 1994, Dieter Stanzeleit vine în România ºi începe sã-ºi caute originile prin documente. Apoi, l-a interpelat pe taicã-su’, ex-regele Mihai I, care, evident, a evitat orice contact, repudiindu-l. Era ºi normal, fiindcã, dacã-l recunoaºte de fiu, cãsãtoria lui cu Ana de Bourbon-Parma devine ilegalã, iar toatã panarama cu preluarea preogativelor regale de cãtre „Largareta de România“ devine absolut nulã ºi neavenitã. De atunci a început tãrãºenia. Dieter Stanzeleit i-a intentat procese ex-regelui Mihai pentru recunoaºterea paternitãþii, în Germania, în Elveþia ºi în România, dar le-a pierdut, fiindcã Mihai I Uzurpatul nu voia sã i se uzurpe ºi lui alura de mare personalitate istoricã: în mod concret, a refuzat proba ADN, care lãmurea indubitabil filiaþia în disputã. Dacã ar fi fost cinstit ºi nu avea de ascuns o cãsãtorie anterioarã secretã, ar fi acceptat. Refuzul lui este cea mai bunã dovadã cã este mincinos ºi netrebnic, aºa cum a fost o viaþã întreagã. În rãstimpul acesta, un alt neisprãvit al „casei regale“, „prinþul Nicolae“ – despre al cãrui tatã, Robin Medforth-Mills, nu se ºtie nimic – a declarat, nonºalant, în urmã cu patru ani: „Sunt pregãtit sã fiu regele României“. Nici mai mult, nici mai puþin! Dar opinia publicã are memoria scurtã ºi informaþii incomplete, se drogheazã cu telenovele, cu manele etc., care au un efect halucinogen. De aceea este uºor manipulabilã. De aceastã situaþie profitã monarhiºtii la fel de neisprãviþi ca modelul lor – Mihai de Hopînþol –, alde Crin Antonescu, Cãlin Popescu-Tãriceanu, Adrian Iorgulescu, Varujan Vosganian, Dinu Zamfirescu (semnatar al „Declaraþiei de la Budapesta“), Adrian Cioroianu-Oregon et ejusdem farinae; care mai vor sã fie aleºi din nou în Parlament sau în funcþii de conducere, dupã ce au participat din plin la ruinarea României ºi la îmbogãþirea fãrã drept temei a unora, ca însuºi Mihai de Hopînþol!!! O atestare suplimentarã a articolului meu „Aþi votat cleptocraþia?…“ o constituie plecarea prim-vicepreºedintelui P.D.L., Sorin Frunzãverde la P.N.L., care a declarat ritos, cã, prin noul sãu traseu, se vede „construind dreapta modernã alãturi de Crin Antonescu“ (sic)! Reamintim cã Partidul Democrat – Sorin Frunzãverde fãcînd parte din el! –, pe cînd era manevrat de Traian Bãsescu, a depus mari eforturi ca sã fie înscris în Internaþionala Socialistã! ªi s-a declarat partid de „stînga“ pînã cînd Emil Boc, aburcat, între timp, ca preºedinte al noului P.D.-L. – Sorin Frunzãverde fãcînd parte din el! –, a declarat subit, la alegerile parlamentare din 2008, cã „alegerile au fost cîºtigate de dreapta“! Acum, P.D.L.-istu’ de stînga-dreapta – „de 22 de ani“! – Sorin Frunzãverde, odatã intrat în P.N.L, va nãpîrli, la fel de subit, în „liberal-monarhist“, ca ceilalþi moftangii ai P.N.L.-ului de vreme rea, ca Adrian Iorgulescu-Decerebratu’, ca Varujan Vosganian, veniþi, tîrîº-grãpiº, de la Uniunea Forþelor de Dreapta (U.F.D.). Oare ex.F.S.N.-istul, ex- P.S.D.-istul, ex-Ap.R.-istul Teodor Meleºcanu, cît a fost P.N.L.-ist, o fi fost ºi el monarhist? Cãci a uitat sã ne spunã la plecarea pe postul de director al S.I.E.! Oare S.R.I.-ul ºtie ce „hram“ poartã Teodor Meleºcanu? Trãdarea lui Sorin Frunzãverde – ayatollahul judeþului – a dat exemplul de urmat pentru trãdarea de cãtre clica sa judeþeanã ºi de cãtre alþii, asemenea lui, din P.D.L. Aºadar, scursorile din P.D.L. se scurg rapid în P.N.L., fiindcã se „scufundã corabia“! ªi dacã preºedintele P.N.L., Crin Antonescu, este „liberal-monarhist“ ºi „este onorat sã facã dreapta modernã cu Sorin Frunzãverde“, atunci toþi P.N.L.-iºtii vechi sau de strînsurã devin, automat, „liberal-monarhiºti“ – în frunte cu Sorin Frunzãverde, care, pînã mai ieri, îi critica pe liberali! Tot pînã mai ieri, ziarul Jurnalul Naþional îi denunþa fãrãdelegile lui Sorin Frunzãverde, iar dupã fuga lui la P.N.L. îl descria pe gama «De la exponent al „mafiei PDL“ la „voce clarã ºi minte lucidã“». Aºa se scrie Istoria: cu astfel de trãdãtori ca Sorin Frunzãverde ºi demagogi ca Crin Antonescu! În mod evident, ticãloºia „liberal-monarhiºtilor“ ºi, în genere, a cleptocraþilor, li se trage de la turpitudinea modelului lor, „Mihai de România“, care ºi el este un hoþ de tablouri dovedit, dar iertat de Adrian Nãstase cînd fusese premier. ªi, la fel ca presupusul sãu tatã, Carol al II-lea, este, ºi el, adulterin ºi bigam, cum a demonstrat chiar fiul sãu nerecunoscut, pierdut în noaptea Istoriei, Dieter Stanzeleit! Vã mai amintiþi faimoasa directivã nazistã, Nach und Nebel – Noapte ºi Negurã?! Aceasta este  ºi politica actualului regim, de înaltã trãdare: sã dispãrem, „pe cale naturalã“, în negura Istoriei – atît ca persoane, cît ºi ca naþiune. De aceea, decidenþii regimului au luat mãsurile artificiale, ilegale, anticonstituþionale ºi antinaþionale necesare sã accelereze procesele naturale, mãsuri constînd în vînzarea ultimelor resurse ale Patrimoniului Naþional – resursele minerale ºi energetice, adicã ultimii piloni strategici ai suveranitãþii naþionale –, în deteriorarea sistemului de sãnãtate pentru ca oamenii „sã moarã de moarte bunã“ – cum se zice popular –, în degradarea învãþãmîntului pentru a produce „tîmpiþi“ (Bãsescu dixit!), care, fireºte, tîmpiþi fiind, nu vor putea înþelege cã mãsurile guvernamentale îi duc în prãpastie ca naþiune ºi în neant ca indivizi! Iar una dintre ultimele formule de prostire a poporului gãsitã „pe ultima sutã“ de cãtre U.S.L. (P.S.D., P.N.L. + P.C.) – o alianþã „contra naturii“, contaminatã de monarhismul P.N.L.-ului – este publicitatea fãcutã, prin canalul Antena 3, „casei regale“ prin exhibarea listei „furnizorilor Casei Regale“, furnizori care, printre altele, trebuie sã-i coasã costumele Dudei „regale“, cãreia ticãloºii care au guvernat pînã acum i-au asigurat, de exemplu, în 2007, un salariu de 600 milioane de lei vechi lunar! Fãcãtura numitã „Casa regalã“ este gogoaºa umflatã, în mod obscur, de toate partidele politice care au guvernat: de P.S.D., prin manevrarea Parlamentului pentru validarea legii celor 30 de milioane de dolari ºi, apoi, a altor averi cu care l-a împroprietãrit pe Mihai de Hopînþol – deºi, sub forma iniþialã de F.S.N. îl fugãrise pe ex-regele Mihai prin þarã pentru a-l expulza –, de P.N.Þ.C.D. dispãrut din Istorie – dar cu rãmãºiþe la fel de vinovate ºi de condamnat –, de membrii U.F.D. eºuaþi în P.N.L., de P.N.L., prin liberal-monarhismul schizofrenic denunþat ºi, recent, de P.C., prin trustul de presã Intact, pentru cã nu mai poate pãcãli alt partid de care sã se agaþe, cum fãcuse în anii anteriori! Partidul Conservator, fost P.U.R., supranumit, corect, „partidul toxic“ de Traian Bãsescu, a trãdat, pe rînd, toate partidele de care se proptise, anterior, pentru a intra în Parlament. Deci, e ºi normal sã se alieze, acum, tot cu un trãdãtor sadea cum este ex-regele „Mihai de România“. Aºadar, deºi pozeazã în „neutralitate politicã“, „casa regalã“ nu este decît intromisia cleptocraþiei în Istorie, este un avorton politic, fãtat de partidele politice care au fost la putere, de clasa politicã formatã din politicaºtri cu pretenþii de politicieni. Aceºtia sunt indivizii care formeazã, de 22 de ani, clasa politicã actualã: CLEPTOCRAÞIA – formatã din aºa-ziºii social-democraþi, liberali-monarhiºti, conservatori, în frunte cu „maiestãþile lor“! Ca atare, trebuie scoºi din viaþa politicã ºi bãgaþi în viaþa de penitenciar! La puºcãrie cu ei! 22 aprilie 2012

Colonel (r.) Vasile I. Zãrnescu

  Ediþia întîi: în SANTINELA, nr. 1, 9 decembrie 2005, pag. 6-7. Ediþia a doua: 7 Septembrie 2008, http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/ex-regele-impostor-jefuieste-legal-romania_9071.html#more-9071 Ediþii ulterioare: http://analize-si-fapte.com/2008/09/19/anatomia-pasarii-de-prada-vasile-zarnescu-%E2%80%9Eex-regele-impostor-jefuieste-legal-romania%E2%80%9C/; http://regelemihaijefuitorsitortionar.wordpress.com/2011/05/25/ex-regele-impostor-jefuieste-legal-romania/]]>