parcã nu îndrãzneam sã îl întreb nimic. Atâtea cuvinte mi-a spus în ultimii ani, încât nu ºtiu dacã am vreo întrebare fãrã rãspuns ºi nu voiam sã îl mai necãjesc pe pãrinte. Mergeam lângã patul sfinþiei sale, îi sãrutam mâna ºi mã aºezam în genunchi sã mã rog în tãcere lângã sfinþia sa. În acea zi am simþit cã pãrintele vrea sã îmi spunã totuºi un ultim cuvânt. Se pare cã acesta a fost ultimul cuvânt rostit de pãrintele pe patul de suferinþã, în prezenþa a 5 dintre ucenicii sãi, care pot depune mãrturie pentru acest cuvânt. Am intrat sã îi sãrut mâna ºi voiam sã mã retrag. Pãrintele a deschis ochii ºi m-a întrebat uºor, cât avea putere sã vorbeascã: „Ce faci, maicã?” „Ne rugãm pentru sfinþia voastrã sã vã însãnãtoºiþi, pãrinte”, i-am rãspuns. „Ce se mai întâmplã în þarã?” M-a întrebat pãrintele, aºa cum obiºnuia sã întrebe când era bine. Toþi cei din jur s-au mirat cã vorbeºte ºi au venit cu toþii sã asculte. Eu, împreunã cu Pãrintele Justin cel tânãr, am început sã îi relatãm câte ceva din cele mai importante probleme, constituþia, homosexualii ºi rãzboiul dat familiei creºtine, retragerea cetãþeniei de onoare lui Valeriu Gafencu ºi altele, lucruri pe care pãrintele le asculta cu foarte multã atenþie. ªi mai zicea, oftând din când în când: Mãi, mãi… Am reuºit sã îl bucurãm cu o veste pe care o aflasem recent – Mitropolitul Vladimir din Basarabia îºi dãduse binecuvântarea pentru construirea unui paraclis închinat martirilor din temniþele comuniste din pãmântul Basarabiei, ceea ce însemna recunoaºterea sfinþeniei lor, inclusiv a lui Valeriu Gafencu. Pãrintele a zâmbit ºi a zis: Mare biruinþã! Apoi l-am întrebat o problemã care mã frãmânta demult, o întrebare pe care pânã acum m-am ferit sã i-o pun în mod tranºant de teama posibilelor reacþii dure – pânã unde putem merge cu lupta împotriva actualelor cipuri din actele noaste de identitate? ªi l-am întrebat mult mai concret. Relatez întocmai. „Pãrinte, ºtiþi problema cardurilor de sãnãtate, ele nu au intrat încã în vigoare. Dar ele vor fi pe viitor totuºi obligatorii. Vã întreb: ce sã facã o mamã care are un copil bolnav în stare criticã ºi este necesarã o intervenþie chirurgicalã, pentru cã altfel ar muri? Ca sã îl opereze va trebui internat, ca sã îl interneze, are nevoie de cardul de sãnãtate cu cip. Ce sa facã mama? Sã îºi interneze copilul sau sã îl lase sã moarã? Pãrintele foarte grav a rãspuns, ridicând din mâini în semn a protest: „Nu, sã nu îl lase sã moarã. Eu nu îmi pot asuma aceastã decizie. Nu trebuie ajuns nici la extreme. Acest cip nu e pecetea, nu e lepãdare… Dar fiecare sã facã dupã conºtiinþa ºi puterea lui. Cât puteþi luptaþi împotriva lor cu toatã forþa ºi unitatea, dar fãrã atitudini extreme, încã nu e cazul. E vorba însã cã mai sunt 12 luni… Aici Pãrintele s-a oprit. Noi am întrebat: „12 luni ºi scãpãm de cipuri”? „Nu”, a rãspuns Pãrintele, 12 luni de libertate ºi vine urgie    Comentariu saccsiv: Iata mai jos si textul integral aparut pe Atitudini, sub titlul Cuviosul Justin de la Petru Vodã – sfântul care va încãlzi inima poporului român. Jurnalul suferinþei ºi ultima profeþie: Sfintitul-trup-al-Parintelui-Justin ªi s-a dus lumina noastrã, s-a furat nãdejdea noastrã. Moartea a furat-o pe ea. O, lucruri nefireºti ºi negrãite, pline de durere ºi de tânguire! Cum a murit cel ce a înviat sufletele noastre din moartea pãcatelor? Cum a încetat sã batã inima celui ce bãtea în pieptul unui neam întreg? Cum te vom îngropa, Pãrinte? Cum sã îþi îngropãm zâmbetul cald ºi mâinile care au binecuvântat creºtetele noastre? Cum sã îþi închidem ochii dulci cu care ne înconjurai pe noi ºi gura ta cea grãitoare de adevãr? Cu ce mâni ne vom atinge de trupul tãu curat de patimi? Sau cu ce cântãri vom cânta ducerea ta dintre noi, Pãrinte, cel care ne-ai încântat inimile ºi ne-ai alinat durerile? Ce limbã va putea grãi tainele ºi minunile tale? Ce minte le va cuprinde pe ele? Cum ai apus, lumina sufletelor noastre? Acestea erau gândurile ºi simþirile ce nãpãdeau inimile noastre, ale celor câþiva ucenici ºi câteva cadre medicale, ce stãteam cu fricã ºi cutremur la cãpãtâiul Pãrintelui nostru iubit. Rãsuflarea din ce în ce mai greoaie, aparatele þiuind din ce în ce mai des, aºteptam cu toþii cu fricã ºi cu cutremur clipa despãrþirii. O clipã de coºmar ce parcã nu ne venea sã credem cã o trãim. Mã rugam încã sã fie doar un vis. Începutul Golgotei Primele semne ale bolii Cu doar douã luni în urmã, Pãrintele era acelaºi, vioi, puternic, primea pelerinii pânã la miezul nopþii, gura sa sfinþitã glãsuia sfaturi ºi învãþãturi, ochii lui zâmbeau încã împreunã cu ai credincioºilor. Nimic nu ar fi dat de bãnuit cã pãrintele suferã de o aºa cumplitã boalã. La slujbele de noapte nelipsit ca de obicei, cânta chiar împreunã cu noi. ªi deodatã primele semne ale bolii au început sã se arate: obosea foarte repede, nu mai putea mânca ºi cel mai adesea stãri de vomã. Iar pãrintele ne liniºtea, asigurându-ne cã nu are nimic decât o simplã indigestie. Pânã la sfârºit, a vrut sã sufere discret, în tainã, nevrând sã supere pe cineva. Nu l-am auzit vreodatã plângându-se de vreo durere trupeascã. Pânã în ultimul ceas, când îl întreba unul dintre noi dacã îl doare ceva, cu toate cã se putea citi pe chipul sãu durerea din faþa transpiratã de suferinþã ºi ochii sfârºiþi de durere, Pãrintele rãspundea, clãtinând din cap: Nimic!   Ultima slujbã de Înviere „Doar pentru voi dacã mai trãiesc. Cui vã las pe voi”? Ultima slujbã la care a participat a fost Învierea Domnului, ºi aceasta prãznuitã nu în mãnãstirea lui, ci într-o mãnãstire strãinã, la Cãºiel, fiind mai aproape de spitalul unde era internat, în Cluj, de unde cu toþi aflarãm cumplitul diagnostic: cancer de stomac. A petrecut în mãnãstirea Cãºiel, Deniile mari din sãptãmâna patimilor ºi, deoarece în acea mãnãstire nu se cântau cântãri psaltice, pãrintele fiind un mare iubitor de muzicã psalticã bizantinã, a rugat-o pe maica stareþã (cea care i-a fost ucenica de tainã cea mai apropiatã, alãturi în toate suferinþele ºi necazurile bãtrâneþii, ea însãºi fiind cadru medical) sã ne cheme din Petru Vodã pentru a cânta noi slujba Învierii. Aºa s-a ºi petrecut. Prin bunãvoinþa Pãrintelui Serafim ºi a maicilor din mãnãstirea Cãºiel, am sãvârºit slujba Învierii împreunã ºi atunci l-am auzit pentru ultima datã pe Pãrintele strigând, cu glasul stins de durere dar care emana dragoste parcã mai mult ca oricând: Veniþi de luaþi luminã! Toatã slujba aceea de Înviere a fost împletitã cu lacrimi, simþind cumva cã va fi ultima Înviere sãvârºitã împreunã aici, pe pãmânt. Însuºi pãrintele pãrea ºi el trist. Numai sfinþia sa ºtie câte eforturi o fi fãcut sã reziste în acel scaun pânã la sfârºitul slujbei. Dupã slujbã pãrea oricum epuizat ºi l-am întrebat de ce este trist? Pãrintele a rãspuns: Sunt trist pentru cã nu sunt împreunã cu fiii ºi fiicele mele din Petru Vodã, în mãnãstirea mea. Cu  o zi înainte ne spovedisem ºi îl rugam pe pãrintele cã dacã Domnul va dori sã îl ia la El, sã Îl roage sã îl mai þinã o perioadã pentru noi, ucenicii lui, sã nu ne lase orfani. Pãrintele, zâmbind, a rãspuns: „Pãi aºa mã gândeam ºi eu, doar pentru voi dacã mai trãiesc. Cui vã las pe voi”? Aceastã frãmântare pãrintele o avea demult ºi ne mai împãrtãºea uneori teama – ce se va întâmpla cu mãnãstirea dupã plecarea sa la Domnul, în ce relaþii vom fi cu Mitropolia, câþi ne vor iubi ºi cum se vor manifesta cei ce ne urãsc, iar ceea ce nu-ºi dorea sigur era sã nu ne risipim. Ne-am despãrþit la mãnãstirea Cãºiel, Pãrintele plecând spre „tãiere” iar noi spre mãnãstire ºi cu sufletul la gurã, l-am întrebat: Pãrinte, ce sã facem pentru sfinþia voastrã? Pãrintele a rãspuns cu multã cãldurã: Privegheaþi pentru mine! ªi au plecat. Imediat m-am dus cu mintea tot la Mântuitorul în gradina Ghetsimani, când îi mustrã pe apostoli pentru cã nu au privegheat un ceas cu el. ªi mã gândeam cu spaimã: Doamne, oare Pãrintele se duce spre Golgota? Parintele-Justin-pe-patul-de-suferinta-in-spital Examenul operaþiei „Doamne, treacã acest pahar de la mine dacã este cu putinþã” Urma operaþia – o problemã spinoasã ºi cel mai greu examen, cred eu, din viaþa tuturor vieþuitorilor celor douã obºti, de cãlugãri ºi de maici. Toatã suflarea mãnãstirii, de la mic la mare, a fost în aceastã perioadã de cruntã suferinþã pentru pãstorul ei, într-o neîncetatã priveghere ºi rugãciune. Câtã ostenealã ºi câte lacrimi nu au curs pe pãmântul din Petru Vodã?! Privegheri de noapte, masluri, paraclise, acatiste, neîncetat se sãvârºeau rugãciuni, o nevoinþã peste firea noastrã aproape, pe care numai dacã iubeºti cu adevãrat o poþi sãvârºi. Atâta unitate ºi rugãciune nu ºtiu sã fi fost vreodatã în mãnãstirea Petru Vodã. Atât medicii cât ºi ucenicii i-au explicat Pãrintelui Justin riscurile majore ale operaþiei: ori anestezia, ori recuperarea postoperatorie. Cu lacrimi în ochi ucenicii cei mai apropiaþi care l-au însoþit la spital, îl rugau sã nu se opereze totuºi, existând riscul sã nu se mai trezeascã din operaþie. Aceastã teamã era uriaºã. Pãrintele însã a vrut sã se opereze. Personal cred cã Pãrintele Justin s-a asemãnat în acest moment de decizie tot cu Mântuitorul în grãdina Ghetsimani, când cuprins de suferinþã L-a rugat pe Tatãl Sãu ceresc: „Doamne, treacã acest pahar de la mine dacã este cu putinþã. Dar nu voia Mea sã se facã , ci voia Ta”. Aºa cred cã a simþit ºi pãrintele. A dorit sã mai trãiascã, pentru a mângâia sufletele necãjite ale ucenicilor sãi, dar a lãsat în voia Domnului hotãrârea. Sfinþia sa a încercat sã se trateze pe cât era omeneºte posibil. Nu acuzãm pe nimeni de rea intenþie sau premeditare. Atât doctorii cât ºi asistentele din spital erau pur ºi simplu fermecaþi de sfinþenia ºi harul Pãrintelui Justin, pe care îl emana în jurul sãu, încât ºi cei mai necredincioºi se lãsau pãtrunºi de puterea harului sãu ºi îl îndrãgeau pe loc. Asta este o altã poveste – câþi doctori ºi asistente ºi-au schimbat viaþa doar îngrijindu-l sau cunoscându-l pe Pãrintele Justin. Înainte de operaþie, chirurgul care urma sã îl opereze l-a întrebat cu fricã, aproape tremurând de emoþie: Pãrinte, sunteþi sigur cã vreþi sã vã operãm? Pãrintele, ca dovadã cã nu se temea de moarte, a rãspuns în acelaºi ton glumeþ cu care eram obiºnuiþi: „Mãi, nu îþi face griji. Doar bisturiul sã nu fie ruginit. În rest… nu mor acum. Mã aºteaptã 150 de fete ºi 80 de bãieþi acasã”.   Izvora mir încã de pe patul spitalului ªi într-adevãr a supravieþuit, dar ce a urmat a fost o lunã de chin cumplit ºi suferinþã. Intubare, infecþie, suprainfecþie, tuburi de dren, tuburi de oxigen… Organismul nu voia parcã sã se refacã. Maica stareþã ºi cei doi pãrinþi care l-au îngrijit cu multã dragoste pânã la capãt, au trãit clipe de coºmar. Maica povestea cu durere cumimediat ce medicii reuºeau sã îi stabilizeze un organ, se îmbolnãvea altul; nu apucau sã se bucure decât câteva ore de stabilizarea pãrintelui, cã apãrea o altã urgenþã medicalã… Când stomacul, când intestinul, când inima, când plãmânul ºi toate de parcã fiecare organ al trupului sãu trebuia sã pãtimeascã pânã la maximum de suferinþã. Cu toþii erau însã uimiþi de rãbdarea ºi forþa pãrintelui de a îndura suferinþa. ªi ceea ce i-a uimit ºi mai mult a fost faptul cã pãrintele, încã de pe patul spitalului, mirosea a mir ºi trupul sãu izvora mir, ori de câte ori îi schimbau hainele sau îl întorceau de pe o parte pe alta, simþeau ºi vedeau acest lucru minunat. Discreþia ºi nobleþea sfinþeniei ªtia sau nu ºtia Pãrintele de mai înainte de boala cumplitã ce îl cuprinsese? Doctorul chirurg l-a întrebat dupã operaþie: Pãrinte, ºtiaþi de acest cancer? De când îl aveþi? Pãrintele a rãspuns:„Da, îl am de 5 ani, cam de atunci mã necãjeºte”. Aceasta era una din laturile cele mai caracteristice ale personalitãþii pãrintelui Justin – discreþia ºi nobleþea duhovniceascã. Aceastã discreþie a sfinþeniei ne-a uimit mereu ºi pe noi, fiii duhovniceºti mai apropiaþi. Pãrintele atât de mult îºi ascundea darurile duhovniceºti, încât te fãcea sã crezi cã este un om cât se poate de simplu ºi obiºnuit. Dar nu era deloc aºa; pãrintele avea darul înaintevederii, numai cã mult mai târziu înþelegeam noi, cei slabi în nevoinþa duhovniceascã. Pãrintele nu povestea niciodatã, sau poate foarte rar, trãirile sale mistice, convorbirile cu Dumnezeu, modul în care se ruga. Nu, pãrintele nu vorbea mai niciodatã despre sine. Toatã viaþa l-a ascultat pe celãlalt, i-a alinat suferinþa celuilalt, bucuria aproapelui era ºi bucuria lui. Pãrintele a avut virtutea care le întrece pe toate, mamã a tuturor darurilor duhovniceºti – dragostea de aproapele. Aceastã dragoste poporul a simþit-o prea bine ºi l-a urmat, recunoscând în el pãstorul cel bun, care îºi pune viaþa pentru oile sale.Iar aceastã discreþie a sfinþeniei are un singur nume: smerenia. Împodobit cu aceste douã podoabe de mare preþ, inima smeritã ºi plinã de iubire, cuvântul pãrintelui avea putere iar mâna sa cu care binecuvânta rãspândea tãmãduire. Învãluit în harul rugãciunii Cunoscând cã sfârºitul i se apropie, Pãrintele a cerut sã fie externat ºi sã se întoarcã la mãnãstire, unde sã îºi dea obºtescul sfârºit. A ajuns în mãnãstire în ziua sfinþilor Împãraþi Constantin ºi Elena. Voievozii Ortodoxiei universale au adus acasã pe voievodul Ortodoxiei româneºti, dupã cum este supranumit de popor. Ca ºi ceilalþi care au stat neîncetat la cãpãtâiul lui, a fost ºi pentru mine poate cea mai mare binecuvântare de pânã acum sã stau aproape, la cãpãtâiul lui, în aceste ultime zile din viaþa Pãrintelui Justin. În aceste ultime zile, Pãrintele era cufundat cu totul în rugãciune. Era pentru prima datã când îl vedeam cum trãia rugãciunea. Când adormea pe buzele pãrintelui se putea distinge rugãciunea: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul. Chiar dacã mai avea putere sã vorbeascã în ºoaptã câte ceva, Pãrintele nu vorbea nimic, decât lucruri esenþiale. Se vedea deja cum suferinþa îi ºlefuise cu desãvârºire sufletul. Credeam cã Domnul îi va lua sufletul, în acea stare de rugãciune haricã. Dar pãrintele a þinut sã se reîntoarcã la mãnãstirea de cãlugãri pentru câteva zile ca sã numeascã stareþ peste cãlugãri, pe cel ce îl va urma în stãreþie: Pãrintele Hariton Negrea, fost cãlugãr în mãnãstirea Petru Vodã, actualmente duhovnic al mãnãstirii Durãu. Aceasta a fãcut-o în prezenþa Mitropolitului Moldovei, IPS Teofan, care a arãtat foarte multã dragoste ºi milã faþã de suferinþa Pãrintelui. Împãcat cu toatã lumea, de la vlãdicã pânã la opincã, Pãrintele a dorit în cele din urmã sã îºi dea duhul în mãnãstirea de maici, unde a vieþuit ultimii 3 ani din viaþã. Parintele-Justin-si-ucenicii Ultimul cuvânt, ultima profeþie: Mai sunt 12 luni! Simþeam cu toþii cã se pregãteºte, demult nu mai voia sã mãnânce nimic, chiar dacã ar fi putut, era hrãnit doar artificial, prin perfuzii. Cu 5 zile înainte de a-ºi da duhul, a fost ceva mai bine, parcã îºi revenea ºi prinsese ceva putere. În aceastã ultimã perioadã toþi ucenicii mai apropiaþi au luat un ultim cuvânt de învãþãturã de la pãrintele, un ultim sfat. Eu nu reuºisem, parcã nu îndrãzneam sã îl întreb nimic. Atâtea cuvinte mi-a spus în ultimii ani, încât nu ºtiu dacã am vreo întrebare fãrã rãspuns ºi nu voiam sã îl mai necãjesc pe pãrinte. Mergeam lângã patul sfinþiei sale, îi sãrutam mâna ºi mã aºezam în genunchi sã mã rog în tãcere lângã sfinþia sa. În acea zi am simþit cã pãrintele vrea sã îmi spunã totuºi un ultim cuvânt. Se pare cã acesta a fost ultimul cuvânt rostit de pãrintele pe patul de suferinþã, în prezenþa a 5 dintre ucenicii sãi, care pot depune mãrturie pentru acest cuvânt. Am intrat sã îi sãrut mâna ºi voiam sã mã retrag. Pãrintele a deschis ochii ºi m-a întrebat uºor, cât avea putere sã vorbeascã: „Ce faci, maicã?” „Ne rugãm pentru sfinþia voastrã sã vã însãnãtoºiþi, pãrinte”, i-am rãspuns. „Ce se mai întâmplã în þarã?” M-a întrebat pãrintele, aºa cum obiºnuia sã întrebe când era bine. Toþi cei din jur s-au mirat cã vorbeºte ºi au venit cu toþii sã asculte. Eu, împreunã cu Pãrintele Justin cel tânãr, am început sã îi relatãm câte ceva din cele mai importante probleme, constituþia, homosexualii ºi rãzboiul dat familiei creºtine, retragerea cetãþeniei de onoare lui Valeriu Gafencu ºi altele, lucruri pe care pãrintele le asculta cu foarte multã atenþie. ªi mai zicea, oftând din când în când: Mãi, mãi… Am reuºit sã îl bucurãm cu o veste pe care o aflasem recent – Mitropolitul Vladimir din Basarabia îºi dãduse binecuvântarea pentru construirea unui paraclis închinat martirilor din temniþele comuniste din pãmântul Basarabiei, ceea ce însemna recunoaºterea sfinþeniei lor, inclusiv a lui Valeriu Gafencu. Pãrintele a zâmbit ºi a zis: Mare biruinþã! Apoi l-am întrebat o problemã care mã frãmânta demult, o întrebare pe care pânã acum m-am ferit sã i-o pun în mod tranºant de teama posibilelor reacþii dure – pânã unde putem merge cu lupta împotriva actualelor cipuri din actele noaste de identitate? ªi l-am întrebat mult mai concret. Relatez întocmai. „Pãrinte, ºtiþi problema cardurilor de sãnãtate, ele nu au intrat încã în vigoare. Dar ele vor fi pe viitor totuºi obligatorii. Vã întreb: ce sã facã o mamã care are un copil bolnav în stare criticã ºi este necesarã o intervenþie chirurgicalã, pentru cã altfel ar muri? Ca sã îl opereze va trebui internat, ca sã îl interneze, are nevoie de cardul de sãnãtate cu cip. Ce sa facã mama? Sã îºi interneze copilul sau sã îl lase sã moarã? Pãrintele foarte grav a rãspuns, ridicând din mâini în semn a protest: „Nu, sã nu îl lase sã moarã. Eu nu îmi pot asuma aceastã decizie. Nu trebuie ajuns nici la extreme. Acest cip nu e pecetea, nu e lepãdare… Dar fiecare sã facã dupã conºtiinþa ºi puterea lui. Cât puteþi luptaþi împotriva lor cu toatã forþa ºi unitatea, dar fãrã atitudini extreme, încã nu e cazul. E vorba însã cã mai sunt 12 luni… Aici Pãrintele s-a oprit. Noi am întrebat: „12 luni ºi scãpãm de cipuri”? „Nu”, a rãspuns Pãrintele, 12 luni de libertate ºi vine urgie”. Cineva a întrebat sã explice mai clar, dar pãrintele nu a mai rãspuns. Atunci eu am zis: „În acest caz pãrinte, trebuie sã vã însãnãtoºiþi cã nu are cine sã ne ajute”. Pãrintele a rãspuns iar cu umor ºi zâmbetul cel mai frumos din lume: „Mãi, sã ºtiþi cã nici eu nu ºtiu ce sã fac. Nu m-am hotãrât dacã sã trãiesc sau sã mã duc. Nici eu nu mai ºtiu ce vreau”. A luat o gurã de mâncare ºi ne-am retras unul câte unul, luând binecuvântare. Am luat ºi eu binecuvântare ºi pãrintele, în marea lui dragoste, nu m-a lãsat fãrã cuvânt ºi mi-a dat, strângându-mã de mânã, ultima binecuvântare: Maicã, sã nu laºi revista! Þine tare, înainte!” Aceastã fãgãduinþã am sã încerc sã o þin cât voi putea cu ajutorul celorlalþi fraþi ºi surori, colegi de redacþie.   Sfântul Voievod Constantin cel Mare îl adunã în ceata Sfinþilor Pãrinþi Se pare însã cã Pãrintele Justin se hotãrâse sã treacã în cealaltã împãrãþie, a veºniciei. Începând cu ziua urmãtoare, Pãrintele se simþea din ce în ce mai rãu; nu mai vorbea, nu mai mânca, puterile îi slãbiserã ºi plãmânul abia mai rezista. Duminicã dimineaþa, 16 iunie, în timpul slujbei Praznicului Sfinþilor Pãrinþi de la Sinodul I Ecumenic, am aflat cã Pãrintele se simþea mult mai rãu, ºi cã intrase într-un fel de comã. Sfântul voievod Constantin cel mare l-a adus din spital în mãnãstire, ºi acum tot Împãratul Ortodoxiei, Sf. Constantin, cel care a adunat de pretutindeni pe cei 318 Sfinþi Pãrinþi la Sinodul I Ecumenic, pentru a osândi pe ereziarhul Arie ºi a formula simbolul credinþei, parcã a vrut sã mai întregeascã ceata Sfinþilor Pãrinþi cu încã un iubitor al Adevãrului, pe care L-a mãrturisit pânã în ultima clipã, luându-l astfel ºi pe Pãrintele Justin în ceata drepþilor, în ceata Sfinþilor Pãrinþi. Pãrintele Justin nu ne-a pãrãsit! Un sfânt ocrotitor al tuturor românilor Chiar dacã durerea ºi jelirea se vedeau pe feþele tuturor, simþeam însã cu toþii un har, mângâiere ºi o dulceaþã de nedescris. Îl simþeam pe Pãrintele viu, cã nu murise, mai viu ca niciodatã ºi îl auzeam parcã poruncind în inimile noastre: „Sã înceteze lacrimile voastre, schimbându-le întru bucurie”. Pentru cã, dupã mãrturia multora,Pãrintele Justin se simþea prezent ca un sfânt, iar nu ca un muritor de rând. Curând trupul sãu plin de har a început sã izvorascã mir cu bun miros, încredinþându-ne cã am câºtigat un sfânt cu sfinte moaºte. Timp de 4 zile trupul plin de cancer, în loc sã rãspândeascã miros urât, rãspândea mireasmã deosebitã ºi atâta bucurie încât nu te mai puteai desprinde de lângã sicriul, sau mai bine zis, racla sfintelor sale moaºte. ªi bãtrâni, ºi tineri, ºi copii erau fascinaþi de sfinþenia ºi harul trupului sãu, doar câþiva demonizaþi urlau cât puteau de tare, arºi de puterea harului Pãrintelui: Vai de noi! E Sfânt! Iatã de ce cred cã ºi-a asumat Pãrintele Justin aceastã suferinþã – Cea mai mare durere a lui era aceea cã moare ºi nu va mai avea cine sã încãlzeascã inimile credincioºilor. Murea ºi nu ºtia în grija cui ne lasã. Nu avea de fapt cui ne lãsa. A gãsit, ca de obicei, soluþia – sã sufere pânã la sfinþenie, ca sã devinã el ocrotitor ceresc, adicã sfânt. Cine poate încãlzi inima cuiva mai mult decât un sfânt? Cine poate tãmãdui boli ºi suferinþe mai bine decât un sfânt? Cine poate fi grabnic ajutãtor mai mult decât un sfânt? Atâtea minuni ºi vindecãri minunate am auzit în aceste zile lângã racla pãrintelui, încât pânã ºi noi, cei care i-am fost apropiaþi, ne minunãm ºi aproape cã nu ne vine sã credem lângã cine am stat. Pãrintele ne-a depãºit orice aºteptãri. Iatã cã tot în grija sfinþiei sale a vrut sã fim Pãrintele. Un sfânt ocrotitor al tuturor Românilor. Îmi povestea maica stareþã un lucru minunat – cu câteva zile înainte de a-ºi da ultima suflare, Pãrintele, într-o dimineaþã, în zori, ºi-a ridicat uºor capul ºi, binecuvântând în vãzduh, spunea: Doamne, binecuvinteazã pe toþi românii din aceastã þarã!, apoi a doua oarã: Doamne, binecuvinteazã pe toþi românii de pretutindeni, apoi a treia oarã: Doamne, binecuvinteazã aceastã þarã, România! ªi, cu adevãrat, Domnul a binecuvântat-o cu un nou sfânt ocrotitor: Sfântul Justin Românul! Îmi povestea mai demult cã în tinereþe era foarte milos faþã de oamenii bolnavi ºi cã la hirotonia întru preot a cerut dar de la Dumnezeu, sã poatã tãmãdui bolile oamenilor. Nu vrem sã îl declarãm sfânt mai înainte de vreme sau fãrã temei. Dumnezeu cred cã i-a dat acest dar al tãmãduirii ºi timpul ne va arãta ºi îi va descoperi sfinþenia. Un sfânt, grabnic ajutãtor ºi tãmãduitor de boli…

Preacuvioase Pãrinte Justin, roagã-te pentru noi, pãcãtoºii!

de Monahia Fotini, apãrut în nr. 29 al revistei ATITUDINI

 ]]>

Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap