Poema

interesant… Apoi am intrat în vorbã, am zâmbit, am râs și ne-am întrebat în mintea noastrã: oare mã place ? Ne-am apropiat mai mult, cu lungi plimbãri prin parc, discuții și glume, cu ziduri și mãști care cãdeau între noi, una dupã alta, cu privirea pãtrunzând din ce în ce mai adânc în trecutul, în ființa celuilalt. A urmat prima atingere, fiorul și emoția primului sãrut, delicat precum atingerea soarelui pe chipul unui copil, la venirea primãverii. Apoi ne-am cunoscut mai intens, în atracția irezistibilã cãtre celãlalt, împletirea trupurilor în unitatea amorului, când am îndrãznit sã șoptim înlãnțuiți, parola de veacuri a îndrãgostiților: TE IUBESC ! Anii au trecut tumultoși ca un râu de munte, pe care noi am navigat împreunã când mai apropiați sau mai îndepãrtați, însã mereu împreunã. Am cunoscut și savurat pe îndelete tihna dragostei, ne-am înfruptat unul din celãlalt cu nesaț, mereu flãmânzi, niciodatã sãtui, în pasiunea noastrã. Precum mãrgelele pe șirag, am adunat amintiri, zi dupã zi, an dupã an. Astãzi, ne privim în poze și surâdem. Doar ochii mai amintesc de bãiatul din mine, de puștoaica din tine. Te prind de mânã iar tu îmi șoptești: mã mai iubești ? Te cuprind în brațe și îți rãspund: dar tu, oare mã mai placi ? Apoi, dupã ce ne-am savurat în priviri rãspunsul, dupã ce fiara cu paru brațe și patru picioare s-a ghiftuit de amor, tu te înbraci în fața oglinzii, iar eu te privesc leneș, din pat. Și ghicesc în privirea ta, rãsfrântã în oglindã nerostita întrebare dintru începuturi: oare mã mai gãsești interesantã ?   ]]>