O zi din viața unui cosplay

Consiliul Galactic se reunise a doua oară în această lună. Lună Kresoniană, căci gravitau în jurul lui Kreson, noua planetă mamă a Cavalerilor Jedi.

Marele Maestru Jedi, îmbrăcat în roba lungă și gri, asemănătoare celor purtate în vechime de Ordinul Franciscanilor avea la brâu, ca toți ceilalți membri prezenți, celebra sabie cu laser, simbolul puterii lor în Galaxie.

Marele Maestru îi privi roată, atent pe fiecare, preț de câteva secunde, apoi luă cuvântul cu vocea pițigăiată a primului mentor al Ordinului, Master Yoda:

– Noi probleme în Galaxie au apărut, se pare. O perturbare în Forță am perceput !

Maeștri schimbară priviri neliniștite între ei, foindu-se.

– Dinspre sectorul Gastralus vin știri neliniștitoare: au apărut noi tirani, care au acaparat câteva sisteme solare în sector și se extind cu repeziciune. Recent, aceștia și-au ales un lider cu ambiții hegemonice pe tot sectorul.

– Și la mine, în sistemul solar Cargus, au apărut semne ale oprimării oamenilor frumoși și liberi, Grand Master !

Cel care vorbise cu îndrăzneală, spărgând gheața problemelor aduse de fiecare Maestru la masa Consiliului, era un hipsterian tinerel și slabuț, ce-și mișca nervos mâinile în mânecile robei (probabil împrumutate) mult prea mari pentru el.

Cu o mișcare din cap, Marele Maestru îl îndemnă să continue.

– Șefii Corporației Planetare Cargus au început să limiteze circulația în Sistemul Cargus a tuturor navelor autohtone, impunând taxe pe rutele principale și carantinând navele ce refuză să plătească taxa de zbor.

Un alt Maestru se ridică și luă cuvântul:

– Pot să confirm, și la noi în sistemul Rompetrol, vecin cu sistemul Cargus, lucrurile stau la fel. E un fenomel global. Și au disoărut și bonusurile !

Murmurând afirmativ, toți ceilalți membri ai Consiliului încuviințară, împărtășindu-și fiecare cu vecinul, veștile proaste din propriul qadrant.

Marele Maestru ascultă răbdător murmurele până ce acestea se stinseră de la sine și toți rămaseră atenți la el.

– Nu ne rămâne de făcut altceva decât să lansăm o ofensivă concertată asupra inamicilor noștri. Să trecem în camera de luptă. Fiți pregătiți, forța fie cu voi !

O ușă glisă în peretele din spatele Marelui Maestru iar când acesta se întoare și păși pe ușă, toți ceilalți maestri se buluciră în spatele lui, cu săbiile laser în mâini.

Cu un salt acrobatic, Marele Maestru se aruncă în întunericul din încăpere iar ceilalți săriră și ei, cu urlete de luptă, la atac. Reflectoare se aprinseră și fiecare Maestru se trezi lângă el cu un Lord Întunecat, de asemenea pregătit de luptă. Și bătălia începu, sălbatică.

Scenele reale de luptă sunt diferite de cele de film. Jedaiii se aruncară cu chiuituri, suldalme și înjurături asupra inamicilor. Fără nici o urmă din suplețea și eleganța micărilor și loviturilor din Seria Starwars, aceștia loveau bezmetic cu pumnii și cu picioarele, se încleștau cu inamicii în luptă corp la corp, se trăgeau de păr cu ei, țipând, scuipând și trăgând palme.

Lorzii Sith, deși păreau mari datorită costumațiilor excentrice, erau totuși mai mici și mai firavi, astfel că până la urmă, fiecare Maestru Jedi își înfrânse inamicul, cu un chiot de izbândă.

Reveniră satisfăcuți, încă respirând greu, în sala de Consiliu. Ajuns în fruntea marii mese rotunde, Marele Maestru rosti rar, cu un ton plictisit:

– Restabilită Forța a fost, datorită vouă, Maeștrii mei. Luna viitoare din nou ne vedem la o nouă ședință a grupului terapeutic Jedi.

Și zicând aceasta, maestrul își trase gluga și ieși din cameră. Era a treia lui sesiune pe ziua aceea și simțea că îl cuprinde oboseala.

Maeștrii Jedi,părăsiră și ei sala îndreptându-se spre vestiare, sporovăind și comentând scenele de luptă, lăudându-se fiecare cu isprăvile de bătălie. Mâine urmau să meargă din nou la muncă, înghițind încă o săptămână de rahat din partea unor șefi imbecili. Tinerelului hipsterian îi veni o idee și strigă:

– Dragilor, ce-ați zice dacă i-am propune psihologului – pardon Marelui Maestru ca data viitoare să ne putem customiza inamicii trimițând poze cu șefii noștri ?!

Cu un murmur de aprobare încântată, Maeștrii lepădară costumele la vestiar și reveniră la statutul lor de yes-meni corporatiști.