Eram în stația de troleu de la Universitate, când un tip la vre-o 25 de ani mã întreabã ce troleu merge spre garã. Îi rãspund cã 85 și cã pe acela îl aștept și eu. Vine și troleul și urcãm amândoi pe ușa din spate, așezându-ne pe scaunele alea 4, fațã în fațã. Intrãm în vorbã așa, conjuctural, despre cât cred eu cã va face troleul pânã la garã, cã el are tren peste 15 minute, la care eu îi rãspund cã nu cred cã-l prinde. Tipu îmi aruncã o de-aia cã Universul conspirã pentru binele lui și cã e liniștit cã va prinde trenul, iar dacã nu îl va prinde, înseamnã cã așa e mai bine pentru el, cãci Universul îi va deschide o nouã și nebãnuitã oportunitate. Ca sã-i arãt cã facem parte din același film, i-o arunc și eu pe aia a lui von Leibniz – învãțatã la MISA: Traim in cea mai buna dintre lumile posibile.  Îl vãd cã și-o noteazã mintal, sã o foloseascã și el mai târziu, și discuția curge natural cãtre… spiritualitate. Aflã cã dupã terminarea facultãții, deși avea un job foarte bine plãtit, a simțit ”chemarea” și a devenit… soul trainer și spiritual life coach. Mi-a enumerat cu entuziasm o serie de autori și traineri de la care a învãțat secretele traineritului de guguștiuci – pe care spre rușinea mea, nu m-am obosit sã-i rețin – dar cred cã majoritatea aveau nume anglo-saxone (probabil americani).

Îi zic și eu ceva de yoga, el îmi zice de prana-nadi, ayahuasca și respirația holotropicã și așa ajungem la garã. Acolo omul o zbughește spre tren, dar apuc sã-i strig cã dacã nu-l prinde totuși, mã gãsește la MCDonalds, cãci trenul meu pleacã abia peste 20 de minute. Se pare cã a prins trenul, cãci n-a apãrut la Mac. Acu, stau și mã întreb, i-ar fi fost mai de folos dacã pierdea trenul (oricum, mai avea altul peste o orã, spre Brașov) și continuam discuția, sau Universul l-a ferit de o conversație care probabil cã i-ar fi pus sub semnul întrebãrii multe din ciobulețele de sticlã adunate de el cu titlu de mãrgãritare…
În fine, ceea ce mi-a rãmas ca impresie artisticã de pe urma fulgurantei întâlniri cu acest nou tip de cãutãtor-spiritual de generație nouã este goana. Volatilitatea, nerãbdarea specifice unei lumi tot mai grãbite. Faci un curs de 3 zile și primești diplomã de soul-trainer. Mai faci un curs de reiki și unul de prana-nadi de câte 10 zile maxim (împreunã) și îți permiți sã vorbești de sus despre yoga tibetanã, ca și cum ai știi deja cu ce se mãnâncã, doar pentru cã tu ai pe perete acasã, miraculoasa diplomã de absolvire a cursului, care îți înlãturã orice dubii cã nu ai știi despre ce e vorba.
Generația mea, aia care a deschis ochii spre spiritualitate în 1990 avea foame de cunoaștere. O foame care nu s-a ostoit nici acum – la unii. Iar cunoașterea provenea pe atunci din cãrți, iar pentru cãrți aveai nevoie de rãbdare, sã le cauți, sã le citești.
Astãzi, vine câte un nene care pretinde cã le știe pe toate iar pentru o sumã de bani îți face rezumatul, pentru cã tu nu ai timpul sã citești, sã intri în subiect singur. Și în 3 zile de curs intensiv (de obicei vineri-sâmbãtã-duminicã), respectivul trainer ”de renume internațional” îți face capul mare, dupã care pleacã mai departe, grãbit sã-i învețe și pe alții – contracost firește – despre secretele artei sale.
Nici un tânãr pare sã mai vrea sã se așeze la picioarele unui maestru de pe o linie spiritualã tradiționalã, unde cunoașterea se dezvãluie gradat, pe mãsura practicii, seriozitãții și experimentãrii, celor ce rezistã pe Cale.
Cât despre cei ce au început practici spirituale de tot felul urmând pseudo-maeștri care au învãțat la rândul lor ”tainele” respectivelor practici din cãrți, nici la ei lucrurile nu stau mai bine.
Sã îți imaginezi, dupã 25 de ani de ”yoga” cã chakrele (cele 7) sunt ca un fel de lotuși sau farfurioare energetice plasate așa, la suprafața corpului, pe linia medianã a acestuia, în diverse culori – și sã le vizualizezi ca atare – aratã cã ”yoga” respectivilor provine din cãrți de popularizare de tip new-age, care nu au dus pe nimeni, nicãieri.
Îmi și vine sã râd când mã gândesc cã în ”școli de yoga” gen MISA, pretins ”tantrice”, cursanții habar nu au despre sistemul energetic și continuã sã își vizualizeze în mod greșit nadiuri și chakre, ducând pe coloanã, ”prin shusumna”, fiorii plãcerii fizice în timp ce fac amor, crezând cã sunt niscava energii rude cu misteriosul Kundalini.
Am ajuns la concluzia cã poți învãța și un animal sã practice continența sexualã dacã îl înveți sã controleze cât de cât agitația minții și respirația în timpul sexului, dar oare la asta se rezumã ”tantra” ?!
Evident, tentația de a crede asta este mare, cãci în sinea noastrã ne dorim sã credem cã lucrurile sunt atât de simple și mai ales, atât de facile.
La modul fundamental, yoghinii de la MISA nu sunt cu nimic diferiți de hãbãucii de la Sahaja Yoga care credeau cã primesc eliberarea de la Shri Mataji Nirmala Devi prin intermediul fiorilor rãcoroși pe care îi simțeau în palme când se rugau la ea. Pentru cã sunt încã în România, la 25 de ani de la apariția Sahaja yoga pe plaiurile noastre, urmași fideli ai corpolentei ”yoghine” (care între timp a cam și murit), care persevereazã în practicile lor de ”înnodat” Kundaliniul cu mânuțele, la fel cum peste 25 de ani vor mai fi probabil în România practicanți perseverenți ai magistrului gregorian Bivolaru care vor continua sã ”sublimeze” cu un strâns din noadã, în timpul partidelor de ”amor transfigurator extatic”, sperma transformatã în energie spiritualã, în micile lor mitocondrii.
M-am întrebat mereu de ce Gregorian Bivolaru nu a cãutat sã învețe practicile sexuale de la adevãrații maeștrii care încã mai existã și culmea, mai și predau aceste practici  (in cadru restrans, e adevarat) – inclusiv occidentalilor ?! Rãspunsul l-am primit – indirect – aflând ce pregãtire inițialã presupun ele. Însã ajuns aici, mai bine tac, cãci am spus deja suficient. Cei curioși și mai ales dornici sã învețe și sã practice adevãratele practici tantrice, tradiționale, o pot face urmând maeștrii tradiționali care au început sã predea și în Europa. Însã pentru asta, trebuie sã te desparți fãrã regrete de trecut, sã ai tãria sã recunoști cã te-ai auto-amãgit un numãr de ani. Apoi, trebuie sã ai puterea și entuziasmul de a o lua de la capãt.
]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap