Mineriada 13-15 iunie – lovitura prin care Ion Iliescu ne-a furat viitorul

Mã sunã un prieten sã dau repede pe TVR, cã e emisiune despre mineriadã. Acolo, moderatorul îi avea în studio pe Ene Viorel, preºedintele Asociaþiei Victimelor Mineriadelor, Dan Voinea – procuror pensionar, ºi încã câþiva bãgaþi de umpluturã. ªi de unde seara asta de duminicã pãrea sã îmi tihneascã, m-am umplut de nervi. Am vãzut victima pusã la masã cu sluga torþionarului. L-am vãzut pe cãlãul Dan Voinea minþind cu neruºinare în direct, de-mi venea sã sparg televizorul. ªi pe Ene Viorel, care a reuºit sã îºi controleze indignarea ºi sã îl punã la punct cu dovezi ºi argumente, pe mincinos. Apoi, m-a sunat un prieten iranian, care e de vre-o 10 ani în România, ºi care nu înþelesese faza. De ce s-a supãrat Ene, de ce s-a ridicat ºi a ieºit din emisiune. ªi i-am povestit. Cum a cãzut la noi comunismul în 1989, cum au murit oameni pentru libertate. Cum au venit Ion Iliescu, Petre Roman ºi toatã nomenclatura comunistã la putere, sub  pretext cã sunt revoluþionari. Cum oamenii care au ºtiut cine sunt respectivii, au ieºit în Piaþa Universitãþii strigând cã vor alegeri libere, fãrã comuniºti sau neo-comuniºti. ªi cum au organizat Ion Iliescu ºi oamenii din subordinea lui spargerea fenomenului anti-comunist autentic ce era pe cale sã se nascã în acele zile de 13-15 iunie 1990. Organizând în stil militar, strângerea minerilor prin intermediul liderilor de sindicat, transportul lor spre Bucureºti, cazarea lor la unitãþile militare din Bãneasa, încolonarea ºi dirijarea spre Piaþa Universitãþii ºi sediile partidelor anti-comuniste. Totul a fost organizat ºi orchestrat cu mare mãiestrie. În vreme ce minerii (care nu cãlcaserã în viaþa lor în Capitalã) erau conduºi de securiºti deghizaþi în mineri la sediile de partid pentru a le devasta, la televizor fãceau spume oamenii lui Iliescu, minþindu-i pe români cã Raþiu ºi Câmpeanu, îmbuibaþi de viaþa bunã din Occident, au venit sã ne fure nouã þara ºi sã ne-o vândã la strãini; minþeau cã au gãsit în sediile de partid tiparniþe de bani ºi saci de dolari. Iliescu minþea în direct cã hoarde de legionari pun în pericol democraþia, cã “steagul verde al legiunii a fost înãlþat în Piaþa Universitãþii”, cã acolo sunt strânse “elemente declasate ale societãþii, golani”, iar “tovarãºii” minerii au venit din proprie iniþiativã sã “facã curãþenie” ºi sã “planteze panseluþe” în Piaþa Universitãþii. ªi i-am povestit prietenului meu cum au dispãrut oameni în acele zile, cum au fost încarceraþi ºi torturaþi la unitatea din Bãneasa – transformatã în lagãr, sute de protestatari anti-comuniºti, tineri ºi tinere. Despre violurile ºi bãtãile îndurate de acei oameni, despre teroarea ce a bântuit Bucureºtiul acele zile.  I-am povestit și despre sutele de oameni omorâți în curtea IGP-ului, despre sutele de morți fãrã nume și fãrã cruce, aruncați de-a valma în gropile colective de la Stãulești, despre care domnul fost procuror Dan Voinea evitã sã vorbeascã. Domnul Voinea, procurorul care a reușit sã transforme un dosar penal într-un obiect de cercetare istoricã. FÃrã vinovați, fãrã condamnați. Doar o poveste acolo, cu nimic diferitã de o încãierare între țigani. ªi i-am mai povestit amicului meu despre cum Ion Iliescu le-a mulþumit minerilor pentru “înaltul lor spirit civic” ºi treaba bine fãcutã, câºtigând apoi alegerile “democratice” dupã suprimarea cu bâta a opoziþiei. Cum au intrat minerii în facultatea de  Jurnalism și Drept din Bucureºti (dupã ce au terminat cu Arhitectura) omorând în bãtaie studenþii prinºi acolo. Astãzi, la 25 de ani de la acele evenimente, îmi vine sã iau maºina sã mã duc sã îl aºtept pe Dan Voinea la ieºirea din studioul TVR, ºi sã îl calc. Aºa, de vre-o 18 milioane de ori, câte o datã pentru fiecare român cãruia aceºti nenorociþi i-au furat speranþa, viitorul. Apoi sã iau o mitralierã ºi sã îl ciuruiesc pe Iliescu în somptuoasa lui locuinþã de protocol din Primãverii; iar apoi sã dau o raitã ºi sã termin treaba, începând cu Petre Roman, trecând pe la Adrian Nãstase ºi terminând cu Ponta. ªi aº face-o, dacã aº ºti cã reuºesc sã duc întorc timpul înapoi în anii 1990. Astãzi, nu mai conteazã dacã îl împuºc pe Ion Iliescu. Rãul a fost fãcut, gaºca de hoþi si-a înfipt adânc rãdãcinile în fiecare colþ al României, jefuind-o. Astãzi, doar Justiþia ne mai poate da satisfacþie. Justiþia Divinã, trimiþându-le acestor nenorociþi boli îngrozitoare, terminale, cu agonie lentã. Justiþia umanã, care sã-i târascã prin tribunale ºi sã-i arunce în final unde le e locul, în puºcãrii, pentru tot restul zilelor lor. Dupã ce i-am spus toate acestea prietenului meu, s-a lãsat un minut de tãcere. Apoi a spus cu voce gravã: acum înþeleg. Problema este cã generaþiile tinere nu vor avea de unde sã afle adevãrul, ºi nu vor înþelege. Iar în anii urmãtori, Dan Voinea, Ion Iliescu, Petre Roman, Cico Dumitrescu, Adrian Sârbu, Bebe Ivanovici, Gelu Voican Voiculescu, Miron Cozma ºi alþi nenorociþi de teapa lor, vor scoate capul ca ºarpele la drum, vor otrãvi cu minciuni de pe micile ecrane minþile tinerilor inocenþi, metamorfozându-se prin efectul amneziei colective, din torþionari ºi trãdãtori în eroi ºi salvatori. În frunte cu stãpânul lor, Ion Iliescu. O mie de morþi dacã ar suferi aceste canalii, ºi tot nu ar fi de-ajuns pentru a rãscumpãra tot rãul fãcut acestui popor amãrât, jumãtate emigrat de sãrãcie ºi mizerie. Cinste victimelor din categoria lui Ene Viorel, Mircea Surdu, Dumitru Feraru ºi alþii pe care i-am cunoscut dar memoria nu le-a reþinut numele, care nu ºi-au vândut suferinþa pe arginþii oferiþi de torþionarii lor ºi nu au tãcut, cerând la sute de mitinguri dreptatea pe care o meritã, pe care o meritãm cu toþii.]]>