ar fi mai bine sã cãutãm pãșunea verde altundeva. De câte ori nu ați auzit expresia “ultimul care pleacã din țarã, sã stingã lumina” și alte mãgarii ca asta? Natural, prima destinație la care se gândește românul, e SUA, țara tuturor posibilitãților, pãmântul unde dacã nu ți-e fricã de muncã ai tot ce vrei, paradisul aici-și-acum unde curge lapte și miere pentru cei determinați sã își dureze o viațã mai bunã… N-am sã susțin cã nu este posibil sã ai mai toate bunurile materiale pe care ți le dorește inima, chiar barcã sau avion de agrement, dacã câștigi suficent, deși veștile de-acolo sunt foarte sumbre și ar trebui cunoscute de cãtre cei care dau atenție. Obișnuia sã fie cã un inginer trãiește decent, iar un doctor excelent, pe când am plecat noi de acolo revenind în România. Doar câțiva ani mai târziu, acelaș inginer e obligat sã lucreze peste program, sã cunoascã câte-n lunã și stele și sã nu aibã pretenții salariale pe mãsura abilitãților sale, cãci înlocuitori indieni sau chinezi în cãutare de greencard se îmbulzesc la ușã cu miile, iar bietul doctor, vã vine sã credeți, se aflã la doi pași de faliment, în ciuda faptului cã e competent și cã are o practicã cu sute de pacienți, care obișnuia sã îi permitã un trai excepțional de bun pânã nu demult (în special tinerii medici din România ar trebui sã citeascã articolul la care fac trimitere!). Prețul cel mai mare plãtit de curajoșii care fac pasul, nu este cel în efortul susținut de ani de zile necesitat de realizarea profesionalã, nici în înstrãinarea de țarã și familie, cãci își vor gãsi rapid un cerc de prieteni-surogat pentru a uita de ele, nici chiar în sãnãtatea pierdutã într-o țarã unde existã suficiente mijloace de a lega cu bandaje un copac rupt în douã pentru a o mai trage o vreme, nici unul dintre toate acestea. Prețul cel mai mare și de nesuportat este ce se întâmplã cu copiii românilor ajunși acolo, care între cerințele serviciului și-a timpului alocat “relaxãrii” semi-vegetative în fața televizorului (prea obosiți pentru a face altceva), sunt nevoiți sã își lase copiii pe mâna unui sistem educațional, medical și social, absolut criminal. Cuvinte grele, așa-i, dar știu despre ce vorbesc. Tocmai de dragul copiilor ne-am repatriat, înainte de a fi prea târziu. Ce îl așteaptã pe un copilaș în SUA? Care va fi copilãria lui în comparatie cu cea care ar fi trebuit sã fie? Dupã cum confirmã experiența mea de aproape douã decenii, tot ce veți afla mai jos este adevãrat. Luați vã rog aminte, chiar dacã încã nu aveți copii, cãci urmeazã și aceia. Iar dacã îi aveți și totuși faceți pasul, atumci nu veți putea spune peste 10 ani, cã nu ați fost avertizați:   credit acordat lui manolescubd pt. munca sa necontenitã! Sursa: lumea lui Eufrosin]]>