”Controversa SFINTEI LUMINI de la Ierusalim: MIRACOL creºtinesc sau TRUC chimic !?” .  Se reia o ipotezã fantezistã a unui individ din Grecia, care face o demonstrație de aprindere cu fosfor alb (care se auto-aprinde în contact cu aerul la temperatura de 34 grade celsius) a fitilelor unor lumânãri. Prin acest gen de ”dovezi științifice”, se cautã a se face dovada faptului cã pogorârea luminii și aprinderea lumânãrilor la Mormântul Domnului, în noaptea de Înviere, nu este altceva decât o șarlatanie inventatã în anul 1200 și perpetuatã pânã astãzi. De ce spun cã se atacã în mod perfid credința în Învierea Domnului ? Pãi, dacã Lumina nu vine în mod miraculos, ci o aprinde un popã hoțoman, atunci nu cumva e adevãratã și povestea (rãspânditã de mai marii iudeilor imediat dupã Înviere) cã de fapt Iisus nu a înviat, ci cã trupul i-ar fost furat de cãtre apostoli, din mormânt, în timp ce strãjerii dormeau ?! Astfel, se atacã chiar temelia credinței creștine, cãci, spune apostolul, ”fãrã Înviere, zadarnicã este credința”. Și totuși, anumite fenomene rãmân de neexplicat prin știința modernã și lasã muți pânã și pe cei mai înverșunați adepți ai teoriei ”științifice” a miracolului pogorârii luminii la Sfântul Mormânt, în noaptea de Înviere. Nu se explicã de ce, în atâtea sute de ani, nimeni nu a fost în stare sã dovedeascã înșelãtoria. Au fost fãcute aproape anual, comisii de examinare a Sfântului Mormânt și a preotului care intrã cu lumânãrile, și nu au reușit sã descopere nici o înșelãtorie. Cei mai vehemenți și insistenți în verificãri au fost catolicii, deoarece la ei nu se aprinde niciodatã Lumina prin pogorârea ei din Cer, motiv de eternã uimire și frustrare pentru cei mai credincioși dintre ei. Nu se explicã nici modul cu totul special în care se comportã focul lumânãrilor imediat dupã pogorârea lui și împãrțirea cãtre credincioși. Am vorbit cu mai multe persoane care au asistat la acst miracol, și care mi-au relatat cã este un foc neobișnuit, de un alb orbitor, imaterial, care nu arde în primele minute pe cel care îl primește, dovadã în acst sens fiind sutele de imagini cu credincioși care pun mâinile, fetele, pãrul și hainele în acest foc, fãrã a pãți nimic. Dimpotrivã, bunica mea (Dumnezeu sã o ierte, trecutã la cele veșnice), îmi povestea cã ea a simțit atingerea acelui foc dumnezeiesc ca pe ceva rãcoros, care nu o ardea, ba chiar dimpotrivã ! E drept, dupã câteva minute, acel foc își schimba proprietãțile, arzând ca orice foc obișnuit, dar acest fenomen nu poate fi explicat printr-o banalã înmuiere în fosfor alb, a vãrfurilor lumânãrilor preotului ce intrã în Sfântul Mormânt, unde se produce miracolul. Mai mult, au fost cazuri (unul atestat de un martor pe care îl cunosc) când lumina s-a pogorât și a aprins spontan lumânãrile unor credincioși din mulțimea care aștepta (persoana respectivã îmi povestea cã o fetițã de lângã ea a primit lumina direct, ca și cum un fulger imaterial i-ar fi aprins lumânarea, în acest fel). Pe lângã toate acestea, mai am un singur argument, irefutabil: minunile pe care creștinii le trãiesc în viața lor. Doar azi de dimineațã, în timp ce conduceam în drum spre casã, la radio România Cultural am ascultat o emisiune în care un bãtrân preot care a fost deținut la Aiud povestea cum, la spovedanie, un deținut bolnav i s-a destãinuit cã îl vede zilnic pe Mântuitor în celulã, la capul patului sãu, iar aceastã vedenie se petrecea în stare normalã, de veghe, și era însoțitã de un miros ceresc. Pentru a se încredința cã nu este o nãlucire, acel deținut s-a rugat ca Dumnezeu sã îi dea un semn, astfel ca și ceilalți tovarãși ai sãi de celulã sã perceapã prezența Mântuitorului, și astfel sã aibã o confirmare a veridicitãții experienței lui. A doua zi, când Iisus i-a apãrut din nou deținutului, toți ceilalți colegi de celulã au remarcat uimiți cã în celulã se rãspândise o mireasmã nepãmânteascã, minunatã. În fața unor astfel de dovezi ale unei Ortodoxii vii, în trãiri și minuni ACTUALE, atacurile urâtorilor de Dumnezeu cad neputincioase, iar noi ne putem recunoaște an de an, plini de creșințã și bucuroși, cu strãmoșescul salut: Hristos a Înviat ! Și rãspunsul: Adevãrat a Înviat !]]>