Cred cã vârsta și experiența de viațã mã calificã sã dau ceva sfaturi despre relații. Dupã 38 de ani plini de evenimente și de oameni, am acumulat o experiențã personalã bogatã. Pe de altã parte, am învãțat și din experiențele celorlalți, datoritã profesiei. Am ascultat poveștile clienților mei nu doar pentru a-i ajuta, ci și pentru cã am vrut sã învãț din greșelile, din tragediile lor personale. Aș începe prin a spune cã, “dacã familia în care te naști ți-o dã Dumnezeu, prietenii ții alegi singur”. Evident, lucrurile nu stau chiar așa la modul absolut. Din punct de vedere karmic, ne naștem într-o familie sau alta datoritã meritelor sau ne-meritelor acumulate în trecut, în alte vieți. Ne naștem cu anumite calitãți sau defecte în funcție de karma acumulatã anterior. Deci, nu ne naștem egali în șanse, posibilitãți și disponibilitãți. Și la fel, educația primitã în familie ne condiționeazã oarecum în alegerea prietenilor și a oamenilor apropiați. Apoi, pentru bãieți, modelul matern contribuie mult la formarea acelei anima (pãrți feminine) a eului sãu, care va juca un rol hotãrâtor în alegerile pe care le va face în viațã, cu privire la iubita/soția pe care și-o va alege, fațã de care va simți afinitãți, de care se va îndrãgosti. La fel, fetele vor asimila modelul patern din familie (cu defecte și calitãți) care își vor pune amprenta asupra animus-ului lor (pãrții masculine a eului lor). În aceste condiții, ne întrebãm oare cât de libere sunt alegerile pe care le facem în viațã ?! Eu cred cã libertatea de a alege apare cu adevãrat doar atunci când conștientizãm cu adevãrat aceste influențe sau condiționãri, și le acceptãm ca pãrți componente ale construcției noastre interioare, fãrã a ne mai identifica total cu ele. Am întâlnit foarte mulți oameni care au eșuat în relațiile lor de cuplu, iar întrebarea care s-a repetat mereu a fost: cine a greșit ? Ce nu a mers între noi ? Problema este – din punctul meu de vedere actual, greșit pusã. Oamenii sunt creaturi complexe, asemãnãtoare jocurilor pentru copii de genul “potrivește obiectul”. În acest tip de joc, copilul mic este învãțat sã aleagã obiectele cu formã potrivitã pentru a le introduce în formele (gãurile) potrivite dintr-o planșã. Cubul pe gaura în formã de cub, semiluna pe gaura în formã de semilunã, și tot așa. Acest joc oferã la nivel simbolic douã semnificații importante: prima –  formele trebuie sã fie identice pentru a se potrivi ca dimensiune și contur; a doua – obiectele (planșa și obiectul mobil) trebuie sã fie complementare. Dacã aceste douã cerințe nu sunt îndeplinite, jocul nu poate fi rezolvat. La fel și în relațiile de iubire, trebuie sã ai afinitate (identitate) dar și complementaritate. Ca bãrbat, vezi o femeie frumoasã, care simți cã îți face inima sã îți batã mai tare. Totul este perfect la ea, are toate calitãțile pe care ți le doreai. Acesta poate fi un moment important de auto-cunoaștere, în care poți conștientiza cu câtã putere se manifestã eul tãu în aspirația sa de completare cu jumãtatea sa femininã. Poți realiza cum proiecteazã asupra persoanei iubite calitãțile care îl completeazã, și din conștientizarea diferențelor dintre aceste proiecții și ceea ce este persoana iubitã în realitate, ajungi sã îți faci o idee despre cum aratã la modul ideatic jumãtatea ta… interioarã. Atunci când ești foarte tânãr, te poți lãsa orbit de instinctul sexual puternic, care te face sã te “îndrãgostești” la tot pasul, fãrã discernãmânt. Un indiciu care te poate face sã realizezi cã te afli în aceastã situație este acela când pentru tine toate femeile sunt “p…e”, deci raportarea ta la sexul opus este preponderent sexualã, percepând toate femeile drept potențiale partenere de sex. Dupã ce ardoarea și pasiunea tinereții se mai calmeazã, poți conștientiza existența la femeile întâlnite, a unor calitãți care te ating interior și îți provoacã un alt gen de atracție, de îndrãgostire. Dar despre toate acestea, altã datã, într-un episod viitor…  Mihai Rapcea.]]>