http://www.culturavietii.ro/2015/05/05/de-ce-nu-poate-si-nu-trebuie-fi-legalizat-parteneriatul-civil-pentru-homosexuali-in-romania/ Organizațiile membre ale „Coaliției pentru Familie” au remis comisiilor de specialitate ale Parlamentului României un Memoriu juridic cu referire la propunerea legislativã pentru reglementarea așa-zisului „parteneriat civil” între persoane de același sex, prin care cer respingerea acesteia. De asemenea, o scrisoare conținând argumentele esențiale ale Memoriului a fost înaintatã liderilor tuturor grupurilor parlamentare. Scrisoarea este semnatã de 46 de ONG-uri și este cvasi-identicã celei remise în 2013, cu ocazia primei tentative de a legifera aceastã instituție artificialã care urmãrește introducerea în societatea româneascã a abominației „familiei” de homosexuali. Înainte de a enumera argumentele, este, credem, necesar sã subliniem un lucru: propunerea legislativã privind „parteneriatele civile”, pe lângã viciile juridice, este una profund antidemocraticã: este lipsitã de motivația unei necesitãți sociale reale, care ar trebui sã stea la baza fiecãrei schimbãri legislative. Ea nu are niciun fel de „tracțiune” în societate și nici mãcar în comunitãțile de homosexuali, campania de promovare fiind anemicã și scoasã cu forcepsul de publicațiile cu agendã fãțiș de stânga și anti-Bisericã (ex. adevarul.ro sau hotnews.ro) iar unicul sãu promotor, un individ mediocru ajuns parlamentar doar din cauza degenerãrii acute a clasei politice, este vehement contestat chiar de cei pe care afirmã cã i-ar promova – „minoritãțile” sexuale sau (non)religioase. Actul de legiferare, deci, nu poate fi un instrument ideologic în mâna unor scamatori imorali. Resortul cel mai important al propunerii legislative referitoare la parteneriatul civil este încercarea de a provoca o mutație societalã profundã: aceea ca viitoarele generații sã se nascã și sã creascã într-o țarã în care relațiile homosexuale sã fie recunoscute și protejate de stat la paritate cu cele firești. O mai gravã alterare a rostului și sensului colectiv al noțiunii de familie, ca temelie a societãții, nu poate exista. Țãrile vestice au cãzut pradã aproape în totalitate acestei orbiri colective și, oricât ar încerca unii sã invoce infiltrarea marxistã istoricã a cercurilor intelectuale și politice din Occident (o realitate, desigur) aceste țãri sunt principalii și entuziaștii ei vectori. Deși nu vedem cum o atare încercare se poate transforma în lege în acest moment, niciun partid politic nesprijinind-o, ne așteptãm la noi atacuri și presiuni pe fondul foartei probabile legalizãri a „cãsãtoriei” unisex la Curtea Supremã a SUA în iunie. Ar fi o naivitate sã ne închipuim cã influența uriașã a SUA asupra statelor aliate nu s-ar manifesta și în aceastã direcție. Mai ales cã, sã nu uitãm, drepturile homosexualilor au fost declarate o prioritate a politicii externe a SUA de cãtre administrația Obama. Reproducem în continuare argmentele din memoriul societãții civile cãtre Parlament:

1. Cel mai grav dintre viciile proiectului de lege privind „parteneriatul civil” este pretinsa nevoie de a recunoaște „o formã alternativã de familie” întemeiatã pe parteneriatul civil. Inițiatorii forțeazã adoptarea unor prevederi aflate în contradicție flagrantã cu Codul Civil și Constituția, prin care statul se obligã sã ocroteascã și deci sã ofere protecție specialã familiei întemeiatã pe cãsãtoria liber consimțitã între bãrbat și femeie, pe egalitatea acestora precum și pe dreptul și îndatorirea pãrinților de a asigura creșterea și educarea copiilor lor.Crearea de reglementãri paralele cu cele ale instituției cãsãtoriei ar fi nu doar un viciu legislativ, ci ar duce la subminarea unor valori esențiale în societate, prin echivalarea familiei cu o relație lipsitã de obligații și bazatã doar pe interesul obținerii de facilitãți fiscale/locative.
2. Legea este scrisã „cu dedicație” pentru homosexuali, întrucât, practic, pentru cuplurile heterosexuale parteneriatul este inutil, drepturile stipulate aici gãsindu-se între cele conferite de cãsãtorie.
3. Privind experiența altor țãri, apare clar cã parteneriatele civile nu sunt un scop în sine, ele având rostul de a face încetul cu încetul acceptabilã ideea de „cãsãtorie” între persoane de același sex. Propunerea de lege trebuie deci privitã în acest context: în aproape nicio țarã unde acestea au fost instituite, legislativul nu s-a putut opri aici, el fiind supus unei presiuni imense pentru a rãspunde tuturor revendicãrilor de reglementare a „cãsãtoriei” și adopției de copii pentru homosexuali.
4. Interesul copilului, primordial în legislația privind familia, este complet neglijat prin ignorarea situației juridice a copiilor nãscuți în timpul parteneriatului și prin aceea cã, descurajând o formã mult mai stabilã de conviețuire (cãsãtoria) în favoarea uneia volatile și confuze, adoptarea unei atari legi ar expune copiii la riscul monoparentalitãții. Mediul optim pentru creșterea și educarea copiilor este cel familial, cu pãrinți cãsãtoriți. Într-o societate în care deja ponderea nașterilor în afara cãsãtoriei a ajuns la 31%, ar fi o gravã eroare stimularea acestei situații, în loc sã se facã eforturi pentru corectarea ei.
5. Nu existã nicio nevoie obiectivã pentru aceastã lege, întrucât în România dreptul la cãsãtorie nu este unul discriminatoriu.Egalitatea în drepturi ºi nediscriminarea, invocatã ca temei al acestui tip de „familie în afara sferei cãsãtoriei” nu poate presupune ºi egalitatea de statut familial. Definiþiile sociologice, antropologice, biologice ºi psihologice ale familiei pleacã de la premisa diferenþei esenþiale între bãrbat ºi femeie, fãrã de care familia nu se poate fundamenta. Rolurile de bãrbat ºi femeie – respectiv de tatã ºi mamã – ºi statutele asociate presupun capacitãþi, atribuþiuni, sarcini, domenii diferite în cadrul spaþiului familial. Cu alte cuvinte, femininul ºi masculinul sunt categorii exclusiviste, care îmbracã forme deosebite de existenþã, nu numai din punct de vedere biologic sau psihologic (atestate în planul naturii umane, supraevaluat astãzi), ci ºi social, cultural ºi religios.
6. În contradicție cu afirmațiile din expunerea de motive a propunerii legislative, nu numai cã NU existã nicio obligație a statului român de a oferi cuplurilor coabitante (hetero sau homo) protecție egalã în fața legii cu cea oferitã familiei, dar dimpotrivã, Declarația Universalã a Drepturilor Omului și Convenția Europeanã a Drepturilor Omului menționeazãbãrbatul și femeia uniți prin cãsãtorie ca temei pentru familie. Întreaga legislație cade exclusiv în seama legiuitorului național, a cãrui obligație este aceea de a respecta valorile culturale, religioase și morale ale societãții. De altfel, definiția naturalã a familiei în România a fost reiteratã relativ recent, în 2009, prin noul Cod Civil.

Documentul complet și lista semnatarilor se gãsesc aici.