Prof. Ion Coja ne-a fãcut onoarea, celor care am contribuit la Acþiunea Budapesta, de a ne dedica acest articol-îndemn:

Modelul de vitejie MIHAI:  Rapcea  ºi  Tociu

Am aflat asearã câteva detalii ale acþiunii întreprinse de dumnealor MIHAI RAPCEA ºi MIHAI TOCIU. Cei doi au gãsit o soluþie tehnicã ingenioasã pentru a inscripþiona la loc numele Bupadesta pe listalocalitãþilor unde românii au murit vitejeºte pentru þarã ºi Neam în timpul Primului Rãzboi Mondial. Ba, la Budapesta, pentru a fi ocupatã de români prin alungarea armatei bolºevice, cominterniste, se poate spune cã flãcãii noºtri au luptat ºi mulþi au murit pentru Europa ºi pentru lumea întreagã, salvând-o de la bolºevizare! Dar mai presus de priceperea inginereascã cei doi români au dovedit cã au un suflet întreg la simþire, precum ºi elanul, mai ales elanul vitejesc, elanul fãptuitor, care i-o oprit sã accepte neruºinarea „celuilalt” ºi sã-i lase „în plata Domnului”! Soluþie prea des activatã de români!… Gestul ministrului udemerist, care a ticluit aceastã manevrã ruºinoasã pentru toatã maghiarimea, rãmâne unul pe cât de penibil, pe atât de caracteristic pentru nãravul unguresc de a produce falsuri în toate domeniile, dar cu precãdere în materie de istorie, cuaccent deosebit pe falsificarea datelor privind contenciosul vlaho-bozgoresc… Nenorocitul de Kellemen, te pomeneºti cã vreodatã i se va ridica munumentul recunoºtinþei maghiarimii mondiale pentru isprava de a fi ajustat Arcul de Triumf din Bucureºti, corectându-l:doar deh, intervenþia românilor la Budapesta s-a produs dupã închiderea oficialã a lui WW1… Sunt vreo trei ani, dacã nu mã înºel, de când s-a produs gestul neruºinat de a acoperi sub mizeria unui strat de tencuialã numele Budapesta, timp în care câþiva români s-au adresat autoritãþilor – primãrie ºi ministere, al culturii ºi al apãrãrii, fãrã nicio reacþie din partea acestora. Dar s-au gãsit doi flãcãi – cam tomnatici, e adevãrat!, de care sunt mândru cã îi cunosc de pe vremea când erau ceva mai …verzi, Mihai RAPCEA ºi Mihai TOCIU, care au luat taurul de coarne ºi, sfidând legile care la noi au devenit paravan al nelegiuirilor guvernamentale, au pus la loc numele Budapestei, pe panoul de onoare! Budapesta, numele unui oraº european pe care amprenta româneascã este la tot pasul prezentã, chiar dacã edilii maghiari se strãduie sã o ascundã… Pe partea interioarã a Arcului de Triumf, unde sunt sãpate în piatrã numele localitãþilor devenite repere ale vitejiei româneºti, a reapãrut deci numele Budapesta, scris cu vopsea, peste tencuiala cu care UDMR a încercat sã elimine din istorie datoria de recunoºtinþã pe care maghiarimea de pretutindeni ar trebui s-o arate Armatei Române. Cei doi viteji meritã recunoºtinþa noastrã a tuturor, români de pretutindeni! Pre numele lor avocatul MIHAI RAPCEA ºi inginerul MIHAI TOCIU. Mergeþi în pelerinaj la Arcul de Triumf sã vã bucuraþi ºi sã vã mâniaþi totodatã! Gestul lor are valoare de model, de simbol: nu putem aºtepta la nesfârºit sã se producã reacþia legitimã ºi legalã a autoritãþilor. Aceste autoritãþi, este limpede, s-au vândut duºmanilor noºtri! Trebuie acþionat fãrã sã mai aºteptãm nimic bun de la nemernicita noastrã clasã politicã! Trebuie urmat ºi aplicat modelul MIHAI de vitejie româneascã: mâna pe par sau pe cutia de vopsea, dupã cum situaþia o cere! Aux armes, citoyens! E timpul sã constituim batalioanele rezistenþei naþionale la agresiunea totalã care se face de la zi la zi tot mai vizibilã, mai periculoasã ºi mai dureroasã! „Batalioane române”! Treceþi la acþiune! Constituiþi-vã ca nuclee de rezistenþã lucidã ºi tenace în toate domeniile! Iar în cadrul larg ºi camaraderesc al acestor „batalioane”, sã-ºi afle rostul specialiºti din toate domeniile ºi de toate vârstele, de pretutindeni, cãci suntem agresaþi în toate felurile imaginabile, ºi mai ales cu armele laºitãþii ºi ale sperjurului!… Lovitura pe la spate fiind specialitatea adversarilor noºtri! …Auzi la ei ce sã le treacã prin cap! Sã ºteargã de pe hartã numele localitãþii pentru a cãrei cucerire eliberatoare românii au vãrsat atâta sânge!… O asemenea infamie nu se poate ºterge decât prin ridicarea la Budapesta a unui monument al recunoºtinþei ungaro-maghiare faþã de budoº olahii care le-au dat de mâncare ºi le-au redat demnitatea de popor liber în vara lui 1919… Nu mai fuseserã ungurii un popor liber din 1527… Le-am redat noi, românii, acest statut! Pe opincarii din Oltenia ºi Moldova eliberarea Budapestei ºi a Ungariei i-a costat viaþa a 69 de ofiþeri ºi a 3601 de soldaþi. În total, morþi ºi rãniþi, pe pâmîntul Ungariei 188 ofiþeri ºi 11.478 de soldaþi români. Sunt prea puþini pentru ca amintirea lor sã rãmânã în memoria noastrã?!… În memoria bozgorilor pe care acei morþi i-au salvat?! În sinea lor, maghiarii din România chiar aprobã, acceptã ºi îºi însuºesc toate potlogãriile ºi ticãloºiile udemeriste?! Pânã când?! ION  COJA – ioncoja.ro 2 ianuarie 2014]]>