In 1984, intr-o vineri, Ceausescu a hotarat sa demoleze Spitalul Brancovenesc si luni a inceput demolarea.

La 28 august 1835, Safta Brâncoveanu, fiica Marelui Ban Tudorache Balº ºi soþia Banului Grigore Basarab Brâncoveanu, a semnat contractul de construire a unui spital lângã Biserica Brâncoveneascã din Capitalã. La 14 octombrie 1838, Spitalul Brâncovenesc a fost deschis bolnavilor. Pentru a marca aceastã ctitorie, Safta a comandat o construcþie în marmurã, pe care a montat- o pe frontispiciul bisericii. Printre altele, semnul conþinea ºi un blestem la adresa celui ce ar îndrãzni sã se atingã de construcþie.
Ceauºescu a dãrâmat spitalul ºi biserica în 1984. Din imobile nu au mai rãmas decât pietroiul cu blestemul.
“Inscripþia, care se aflã acum chiar la Universitate, în curtea Muzeului de Istorie al Municipiului Bucureºti, conþine la final un blestem care cere Divinitãþii ca acela care se va atinge de ctitorie, adicã de spital, sã fie omorât de cei din neamul sãu într-o zi de sãrbãtoare. În 1989, Ceauºescu a fost împuºcat de cei de un neam cu el chiar de Crãciun. Este o coincidenþã cel puþin stranie“, ne-a spus muzeograful Dan Falcan.
Zidul execuþiei nu se usucã niciodatã
Corpul de clãdire unde a fost judecat ºi executat cuplul Ceauºescu e astãzi gol, deºi se aflã în incinta unei unitãþi de jandarmi funcþionale. Ceea ce îi uimeºte pe toþi e faptul cã, de 20 de ani, zidul execuþiei are o patã umedã exact în dreptul unde au fost împuºcaþi cei doi. Indiferent dacã este varã sau iarnã, ea nu se usucã. Târgoviºtenii spun cã zidul e ud din cauza lacrimilor lui Ceauºescu, care nu conteneºte din plâns.
