Nimic nu este ceea ce pare a fi. Wolkswagenul – respectabila firmã germanã, sinonimã cu corectitudinea, precizia ºi rigoarea nemþeascã, înºela consumatorii ºi autoritãþile. Big Pharma înºalã bolnavii cu medicamente scumpe ºi proaste, care þin milioane de bolnavi dependenþi de tratamente al cãror scop este mai degrabã profitul producãtorului decât vindecarea bolilor. Politicienii înºalã alegãtorii. Sub pretextul democraþiei, state “civilizate” masacreazã popoare, ºtergându-le de pe faþa pãmântului, plantând adânc seminþele “pãcii” prin covoare de bombe cu care acoperã zonele “de conflict”. Ce conflict poate fi între vânãtorul cu glonþul pe þeavã ºi animalul terorizat, aflat în bãtaia puºtii, lipsit de apãrare ? Unde este confruntarea între amãrâþii sfârtecaþi de bombe ºi piloþii de bombardiere care parcã ar juca jocuri video ºi nu ar secera mii de vieþi omeneºti cu o singurã apãsare de buton ? Oare cum pot trãi toþi aceºti oameni, aflaþi în vârful lanþului trofic al societãþii ? M-am lãmurit dupã o conversaþie avutã cu un astfel de om. Respectivul pretindea cã face parte dintr-o aºa-zisã “frãþie albã” a unei grupãri oculte de tip masonic – de nivel înalt. El susþinea cu seninãtate un proiect pânã mai acum câþiva ani þinut secret, negat în public de cãtre elite. Este vorba de reducerea populaþiei lumii, un þel pe care astãzi liderii mondiali nu se mai ascund sã îl afirme. ªi îmi tururia argumentele învãþate pe de rost, cu care ºi el la rându lui, fusese îndoctrinat.  Cã nu ne mai ajung resursele planetei. Cã suntem ca niºte viermi ce ne înmulþim pânã consumãm de tot mãrul putred numit Pãmânt, în drumul sãu prin hãul cosmic. Cã un nivel de civilizaþie sustenabilã nu poate fi atins de o planetã cu o populaþie scãpatã de sub control, în care cei mai sãraci devin tot mai mulþi. Cã însãºi existenþa ºi evoluþia speciei umane sunt puse în pericol de proliferarea explozivã a stirpei omeneºti. ªi susþinea respectivul, cu o monstruoasã seninãtate, demnã de o statuie cu inimã de metal, toate grozãviile la care suntem martori:   – da, am eradicat cam toate bolile, dar imagineazã-þi ce ar fi sã trãiascã toatã lumea mult ºi bine…; da, existã energie liberã, descoperitã de mai bine de 100 de ani. Dacã nu eram NOI, Tesla devenea milionar în locul lui Edison iar voi aveaþi curent electric gratuit, prin antene. Dar atunci cum mai putea controla noi oamenii ? Ce pârgii ar mai fi putut fi folosite într-o lume cu posbilitãþi energetice nelimitate ? Mijloacele de reducere a populaþiei: bolile, sãrãcia, rãzboaiele, epidemiile, avorturile, sinuciderea asistatã, eugenia, organismele modificate genetic, sterilizarea chimicã (prin apã, alimente, medicamente, vaccinuri sau chiar voluntarã) sau mentalã (promovarea relaþiilor sexuale între persoane de acelaºi sex), atacarea familiei, promovarea stilului de viaþã individualist, de-programarea femeii de dorinþa naturalã de a avea copii – prin promovarea agresivã a feminismului, a modelului femeii “corporatiste”, “de afaceri”, aflatã în concurenþã cu bãrbaþii… ºi câte ºi mai câte mijloace perfide de  a ucide, distruge, anihila sau mãcar domoli invincibila tendinþã omeneascã ce corespunde primei porunci adamice: creºteþi, înmulþiþi-vã, umpleþi pãmântul… ªi atunci l-am oprit pe respectivul ºi i-am spus, plin de înþelegerea revelaþiei avute: – tu nu înþelegi cã te opui primei porunci date omului de cãtre Creatorul sãu ?! La care respectivul mi-a replicat, serios: – cine crezi cã a fãcut un bine omului ? Dumnezeu care i-a creat pe Adam ºi Eva ca pe niºte animale docile, care sã trãiascã pentru distracþia Lui în Grãdina Edenului, sau Lucifer, întâiul dintre îngeri, Steaua Dimineþii, care le-a adus cunoaºterea Binelui ºi Rãului ?! ªtii cum a fost tradus numele lui Lucifer în primele exemplare ale Evangheliilor vulgare ºi Epistolei lui Apostolului Petru ? Cuvântul grecesc “Φωσφόρος”(Phosphoros) în traducere înseamnã “aducãtor de luminã”. ªtii cine le-a adus oamenilor focul, furat din Olimp, în mitologia greacã ? Prometeu, un titan care a care a fost condamnat sã suporte pentru veºnicie pedeapsa Regelui Zeilor pentru cã a dat oamenilor focul. Cãci focul a însemnat Cunoaºtere, evoluþie, civilizaþie. Dumnezeu ºi Biserica Lui au fost mereu ºi au luptat din rãsputeri împotriva tehnologiei, a cunoaºterii, a emancipãrii omului. Prometeu a fost binefãcãtorul oamenilor. În toate religiile vechi vei întâlni acest personaj care a dãruit omului Cunoaºterea, împotriva dorinþei Creatorului. De aceea Lucifer nu este popular în Bisericã. ªi este pedepsit, scuipat, alungat ºi hulit, în loc sã i se aducã recunoºtinþã, ca unui binefãcãtor. Oamenii au fost menþinuþi în ignoranþã douã milenii de bisericã creºtinã. L-am întrebat pe respectivul dacã el mai este creºtin, cãci ºtiam cã provine dintr-o familie de români ortodocºi. Mi-a rãspuns cã el a depãºit dogma bisericii. Apreciazã creºtinismul drept un non-sens, o poveste cu grave probleme de logicã. Iar logica lui suna cam aºa: – Dumnezeu creazã oamenii. Oamenii cad în pãcat, cãlcând o poruncã. Pãcatul respectiv era pãcatul Cunoaºterii. De ce este interzisã omului de cãtre Creator cunoaºterea binelui ºi rãului ? Ce este binele, în absenþa rãului ? De ce ar fi rea o astfel de cunoaºtere, ºi pentru cine ? Care este scopul vieþii omului ? Sã existe doar spre plãcerea Creatorului, ori pentru a cunoaºte tot mai mult ? Este curiozitatea un pãcat ? Dar explorarea ? De ce sã ne refuze Dumnezeu cunoaºterea, dacã zice cã ne iubeºte atât de mult încât sã îºi jertfeascã pentru noi pe cruce pe propriul Sãu fiu ?! Nu putea sã ne ierte pur ºi simplu, fãrã crima aia oribilã de pe cruce ? Nu vezi cã toatã povestea asta scârþâie când o analizezi logic ? Nu vezi câte contradicþii are ? Probabil cã nu ne crease pentru a evolua, iar gestul prometeic al eliberãrii noastre de ignoranþã ne-a pus în poziþia de a fi urâþi ºi pedepsiþi de El ºi noi ºi binefãcãtorul nostru. Noi toþi, toatã civilizaþia noastrã, vieþile noastre se bazeazã pe Cunoaºtere. De mici mergem la ºcoalã, învãþãm. Ce ar trebui sã facem ? Sã ne lepãdãm de binefãcãtorul nostru, renunþând la darul sãu – cunoaºterea, în schimbul a ce ? Ce alternativã i s-a oferit omului ? Sã facã CE în Eden ? Sã se plimbe ca oaia în þarc, ignorant ºi fericit ? Crede ºi nu cerceta – te învaþã Bisericã, cãci fericit este doar cel sãrac cu duhul.  Prostul este totdeauna mai fericit decât deºteptul. E un nonsens sã accept “sacrificiul Mântuitorului Iisus Hristos” când pentru dreptul meu la Cunoaºtere, altcineva a plãtit preþul libertãþii mele. L-am privit ºocat pe interlocutorul meu, ne-putând pe moment sã îi contrazic argumentele. Într-un final, am obiectat: – dar bine, dacã Lucifer a vrut binele oamenilor, atunci de ce totuºi este adeptul depopulãrii planetei ? Cum poþi sã accepþi cu atâta seninãtate moartea ºi suferinþa a milioane de oameni la fel ca tine ? Având parcã rãspunsul pegãtit, respectivul mi-a replicat: – Dacã vrei sã salvezi întregul, renunþi la unele pãrþi. Mai bine pierzi o parte decât totul. Nu existã victorie fãrã sacrificii, iar alegerile ce par dure în aparenþã, în comparaþie cu alternativa lor sunt mult mai puþin dureroase. Pentru ca naþii dedicate progresului sã poatã merge înainte, trebuie ca alþii sã moarã pentru a oferi condiþiile propice celor ce aleargã în frunte, purtând fãclia Cunoaºterii. Este legea durã a Naturii, în care supravieþuieºte cel mai puternic ºi mai bine adaptat. Este chiar prima lege pe care Creatorul a dat-o întregii Creaþii. Asta este legea pe care o respectãm noi, luciferienii, ca de altfel toþi oamenii, chiar dacã nu o conºtientizeazã. Cu ce ne diferim noi de cei care mãnâncã nu doar carne, dar orice fiinþã vie ? Un vegetarian pune mai presus existenþa lui însuºi decât a plantei pe care a distrus-o, consumând-o. La fel ºi carnivorul. Planta sau animalul sunt inferioare omului. Prin distrugerea lor se asigurã perpetuara vieþii omului, creaturã superioarã celor douã. Dacã accepþi acest adevãr, de ce nu ai acccepta cã ºi cu oamenii lucrurile se petrec la fel ? – Bine, dar e groaznic ! am rãspuns. Cum poþi accepta responsabilitatea pentru milioane de vieþi curmate, pentru suferinþa a milioane de semeni ?! Nu te impresioneazã, nu te cutremurã suferinþa altor oameni ? – La început, m-a cutremurat ºi pe mine, cãci aºa eºti educat în societate. Dacã este vorba despre un cunoscut, te ataºezi de el, sufreri dacã pãþeºte ceva. Când e vorba de un necunoscut, ai un sentiment neplãcut când îl vezi cum suferã, cãci te indentifici instinctiv cu el ºi þi-ai dori sã nu þi se întâmple ce a pãþit respectivul. Apoi, pe mãsurã ce înþelegi cã ai fost victima unei educaþii greºite ºi a unor mecanisme psihologice defensive, viziunea despre suferinþã þi se corecteazã ºi nu te mai simþi inconfortabil. – Bine, dar totuºi sunt persoane, oameni, ca mine, ca tine ! am exclamat eu – Da ºi nu ! Unii oameni sunt primitivi, lipsiþi de orice perspectivã evolutivã. Nu aduc nimic nou, nu produc nimic, doar consumã resurse esenþiale. Alþii s-ar putea sã merite sã supravieþuiascã din perspectiva noastrã, însã simplul fapt cã nu reuºesc aratã cã de fapt prima lege a Creaþiei s-a aplicat ºi în cazul lor: supravieþuieºte cel mai abil, mai bine adaptat. – Deci în opinia ta, singura valoare ce meritã atenþia este Cunoaºterea, doar cei care o poartã ºi o întreþin în cãutarea ei eternã meritã sã trãiascã. – Este pariul nostru cu Creatorul. Dacã vom reuºi sã ajungem prin Cunoaºterea oferitã de binefãcãtorul nostru, Lucifer, la independenþa de Creator înainte sã ni se termine resursele pe care ni Le-a oferit. Savanþii noºtri sunt pe cale sã desluºeascã misterele Nemuririi, care ne vor face capabili sã îi râdem în nas Creatorului ºi ameninþãrilor lui cu pedepse pretins divine. – ªi dacã greºeºti ? Dacã te înºeli ? Dacã vã înºelaþi cu toþii voi, cei care vã credeþi deºtepþi urmând regula supremaþiei celui mai puternic ºi mai abil ? – Cum am putea sã greºim ? Însãºi natura, cu legea ei imuabilã a selecþiei supravieþuitorilor, ne valideazã alegerea fãcutã. ªi te rog, nu-mi invoca argumentele prãfuite ºi dogmatice ale Bisericii. Te avertizez cã discuþia noastrã se va termina în momentul în care vei opune argumentelor mele logice altceva decât argumente logice. M-am blocat, cãci mã pregãtisem sã-i servesc niºte vorbe frumoase despre compasiune, suflet ºi valoarea inestimabilã a oricãrei vieþi umane. Însã în faþa argumentelor lui seci, intelectuale, golite de orice emoþie, orice apel la suflet ºi sentiment pãrea sortit eºecului. Dupã câteva momente de tãcere, i-am spus totuºi: – Cu riscul de a te supãra, dar eu cred cã greºeºti. – Nu mã supãr, cu condiþia sã îmi spui concret ºi argumentat, de ce crezi tu cã greºesc ? – Pentru cã eu mi-am fãcut o verificare interioarã, mi-am întebat cugetul cu privire la cele spuse de tine. – ªi, ce þi-a rãspuns cugetul tãu ?! – m-a chestionat ironic convivul meu. – Cugetul îmi spune cã povestea ta, deºi adevãratã, este doar parþialã. Cã Adam a primit cunoaºterea dualitãþii, a contrariilor, pierzând la schimb cunoaºterea Unitãþii. Cred cã Dumnezeu, Creatorul oamenilor nu vrea sã ne pedepseascã. Ne-am pedepsit noi înºine alegând Binele ºi Rãul în locul Adevãrului care le transcende pe amândouã. Iar de aici, orbirea noastrã a fost simplã. Prea preocupaþi sã descoperim noi mijloace de rezistenþã în lupta cu Natura, am uitat de capacitatea ei nelimitatã de a ne servi, de a ne hrãni ºi susþine oricât de mulþi am fi. Chiar ºi în naturã, într-un sistem ecologic, existã mecanisme de auto-compensare care limiteazã dezvoltarea fiecãrei specii din lanþul trofic. Voi v-aþi interpus în mod artificial în acest mecanism, omorând oameni fãrã nici un sens, aruncând din barcã oameni ca voi, când de fapt barca îi poate susþine ºi salva pe toþi. Nu pot accepta rãul fãcut deliberat, cãci el contravine însãºi naturii mele, ideii de bine pe care fiecare om o are sãditã în inimã de cãtre Creator. Respectivul îmi zâmbi cu superioritate, apoi îmi întoarse spatele. O clipã mai târziu, se rãzgândi ºi totuºi se întoarse spre mine ºi îmi spuse: – Ne aflãm în pragul unor evenimente majore. Chiar ºi când ele se vor petrece, majoritatea oamenilor nu vor afla ce s-a petrecut cu adevãrat. Ei vor vedea doar efectele, rezultatele ducerii la îndeplinire al planului nostru. Eu mi-am câºtigat dreptul la viaþa eternã prin nemurirea oferitã de cunoaºtere. Tu în schimb, la fel ca toþi ceilalþi ignoranþi, veþi îmbãtrâni ºi veþi pieri. Milioane de existenþe inutile. ªi când te gândeºti cã ai fi putut fi la fel ca mine ! ªi clãtinând din cap, respectivul încheie discuþia.]]>