Chipuri sub vremuri

Este interesant cum ne ghidãm dupã chipul oamenilor atunci când vrem sã gãsim indicii despre ei. Ne mint sau sunt sinceri ? Au intenții oneste sau cautã sã ne înșele ? Un chip frumos, simetric este oare preferat înaintea unuia asimetric și deci – urât ? Studiile au arãtat cã bebelușii preferã chipurile simetrice, armonioase, celor asimetrice, deci simetria feței este un prim etalon al frumuseții.

Apoi, cine a vãzut serialul ”lie to me”, a înțeles cã fața omului, prin toatã paleta de micro-expresii faciale, exprimã uneori involuntar, dincolo de puterea de control a individului, sentimentele, emoțiile, gândurile acestuia.

Fața are peste 100 de mușchi, care toți contribuie la expresivitatea specific umanã. Combinațiile unice în care ei se încordeazã, creând mimica, expresia facialã specificã fiecãrei stãri, emoții, s-au creat în milioane de ani de evoluție. La fel, interpretãrile pe care le dãm anumitor expresii sunt universal valabile la toți oamenii, indiferent de rasã sau zonã a globului în care trãiesc. Zâmbetul va fi tradus mereu ca zâmbet de oricare interlocutor al rasei umane, iar grimasa suferinței va fi interpretatã ca suferințã. Dincolo de limbajul articulat, vocal, care este propriu unei anumite populații și de neânțeles alteia, limbajul feței este unul universal, comun întregii specii umane.

Din vechime a rãzbãtut pânã la noi una ditre cele mai vechi arte divinatorii: fiziognomonia – sau interpretarea formei și trãsãturilor feței. Inițiații acestei arte puteau desluși, în mod intuitiv viitorul unei persoane doar prin analizarea atentã a trãsãturilor feței acesteia. Și totuși, nu mã voi cantona în generalitãțile acestei arte, în corelațiile fãcute între diferite trãsãturi ale buzelor, ochilor, obrajilor sau sprâncenelor cu anumite calitãți sau defecte. Pe mine mã intereseazã individul, fața lui la un moment dat. Fața este precum o filã de carte. Citind-o, poți intui câte ceva despre povestea cãrții respective, în ansamblu.

Sub efectul intemperiilor de tot felul, pânã și piatra se erodeazã, se modeleazã sub mușcãtura timpului. La fel și chipul omului, trecut prin vâltorile vieții, prin tristeți și bucurii, încercãri sau limanuri liniștite ale vieții, este modelatã într-un fel unic, toate acestea lãsând urme inconfundabile. Mica suprafațã de piele mobilã numitã chip, capãtã încrețituri, forme și reliefuri unice, sub impactul repetabilitãții anumitor grimase și expresii faciale. Ai obiceiul de a zâmbi mereu ? Fața ta va fi interpretatã instinctiv, la un nivel subliminal, de cãtre ceilalți, ca fiind una deschisã. Ești mai mereu încruntat, mohorât ? Oamenii vor simți instinctiv asta, judecând doar dupã urmele lãsate pe chipul tãu de anii de expresii mohorâte pe care le-ai purtat, chair dacã vei încerca sã îi pãcãlești cu un zâmbet fals, de circumstanțã.

Cãci undeva, în subconștientul nostru, noi avem implementat întregul set de expresii care ne permite sã interpretãm spontan fizionomia unei persoane, în mod independent de expresia facialã abordatã în mod deliberat cu o anumitã ocazie.

În mod similar, ipocrizia, falsitatea, disprețul, avariția, șiretenia, aerele de superioritate vor erupe din inimile vicioase ale unor astfel de oameni, pe chipul lor, precum semnul lãsat de Dumnezeu pe fruntea lui Cain, pentru a fi cunoscute de cãtre toți ceilalți. Sau dimpotrivã, sã cunoaștem bunãtatea, noblețea, dãrnicia, compasiunea, blândețea și iubirea, atunci când le întâlnim. În acest fel, Creatorul ne-a dat posibilitatea, dacã suntem atenți, sã cunoaștem adâncurile inimii fiecãrui semen și sã ne adunãm cu oameni ”dupã chipul și asemãnarea noastrã”.

Privind nu doar cãtre ceilalți, dar și cãtre noi înșine, prin intermediul oglinzii, și comparând imaginea reflectatã cu cea veche, din fotografii, putem descoperi uimiți (sau șocați) urmele lãsate de curgerea timpului, de evenimentele din viața noastrã, asupra feței noastre.