Veceul – etalonul civilizației

Poate sã vinã orice reprezentant al României, cu orice slogan atrãgãtor, cu cel mai mișto videoclip despe eterna și fascinanta Românie – și tot nu mã va convinge cã România s-a schimbat. Românul are hoția în sânge, în spirit, în mentalitate. Și o sã vã demonstrez asta cu ceea ce voi numi: etalonul veceului. Probabil cã sunteți educați de mici (și faceți același lucru cu copii voștri) sã nu vã apuce cãcarea în oraș. Și dacã vã apucã, vã calculați cea mai rapidã rutã cãtre casã, McDonalds sau un restaurant mai luxos. Și musai sã aveți la voi mereu șervețele. De ce ? Nici mãcar nu ne mai întrebãm de ce, într-atât de intratã în mentalitatea noastrã este imaginea veceului public. Fie cã vorbim de veceul din plastic din parc, sau cel din Tribunal sau primãrie, ele au toate un numitor comun: le lipsește în cel mai bun caz hârtia igienicã, și în general lipsesc capacele și colacele de veceu. Dar aceastã stare mizerabilã a veceurilor publice nu ne mai mirã și nici nu ne indigneazã. O acceptãm ca pe un dat firesc al vieții, ca și cum nici nu ar putea fi altfel, nici nu meritãm mai mult. Iar asta e grav ! Oricum, trebuie sã recunoaștem cã s-a fãcut un salt remarcabil de la veceurile turcești, acele gãuri funeste peste care stãteai ciucit, stãpânindu-ți spaimele despre ce ar putea sã iasã din acea gaurã neagrã – și sã te-apuce de fudulii, spre veceul domnesc, de tip ladã, pe care stai precum Regele Soare, pe tron. Vestigii de veceuri turcești mai întâlnești la toaleta publicã a Tribunalului Ploiești (la subsol, lângã sala de falimente), sau prin Vama Veche, la toaleta dinspre Roata, unde modernitatea a ajuns sub forma unui singur veceu tip tron (fãrã colac și capac !), restul de patru veceuri turcești așteptând probabil intrarea României în Schengen. Îmi amintesc o fazã amuzantã, de acum 2-3 ani, la Tribunalul Ploiești, cu un grãsuț roșu la fațã, transpirat, probabil la prima lui întâlnire cu veceul turcesc. Individul neavizat, nu își golise în prealabil lãsãrii pe vine, buzunarele de la pantaloni, iar cheile de la mașinã îi alunecaserã la lãsarea pe ciuci, drept în buda cea primitoare, iar respectivul încerca disperat sã gãseascã ceva oameni de serviciu care sã îl ajute sã recupereze cheile, dar fãrã sã se depãrteze prea mult de veceu și sã se trezeascã cã vreun binevoitor va trage apa… Oricum, veceul etalon în spațiul public din România, nu are hârtie igienicã și nici colac pe care sã te așezi. Și atunci ești nevoit sã te ștergi cu ce poți. Românul e inventiv. Folosește chiloții proprii, batista sau orice alt accesoriu vestimentar pe care apoi îl aruncã plin de scârbã și vinovãție în veceu și trage apa – prilej de înfundare și alte inundații. Sau folosește hârtie de ziar, sau coalã, pe care o mototolește gospodãrește pentru a-i înmuia atingerea, ca sã nu-și zgârie hemoroizii. Iar unii mai isteți, trag apa și se spalã cu ce curge din vas. Cum spuneam, cei mai prevãzãtori au în permanențã la ei șervețele uscate sau umede – când vorbim despre fițoșii pretențioși, a cãror buci delicate nu suportã asprimea uscãciunii șervețelului pentru muci. Apoi, problema lipsei colacului e veceu devine una crucialã. În lipsa lui, nu ai decât 3 soluții: fie improvizezi un colac de hârtie pentru zona de contact, fie ștergi cu ce ai la tine porțelanul de care îți vei lipi epiderma pulpelor – cu spranța cã cel de dinaintea ta care s-a pișat sau a stat cu bucile lipite de aceeași zonã nu suferã de vreo boalã contagioasã și puțin mortalã. Fie retrogradezi la poziția arhaicã de pe veceul turcesc, cãțãrându-te pe vine pe veceu. Nu puține sunt cazurile când bietul veceu cedeazã și se sparge sub clienții mult prea corpolenți ce se cãznesc sã excreteze din clasica poziție ! Și totul de la lipsa unui colac de veceu care costã maxim 10 lei, și a unui sul de hârtie igienicã, de 3 lei baxul. Oare cer prea mult de la civilizație !? Oare asta suntem noi, un popor de hoți care furãm în delir capacele de veceu și hârtia igienicã din toalete ? Sau poate administratorii acestor toalete publice bagã banii de hârtie și colace de veceu în buzunar, sub pretextul cã iar s-au furat ?! Oare nu se pot monta sisteme care nu se pot demonta, la hârtie și colac ? Rãspunsul stã, precum nuca în coajã, închis în realitatea falsei noastre democrații. Adevãrul este cã pulimea, cetãțeanul, contribuabilul, justițiabilul, omul de rând, nu este egal cu administratorul/primarul/grefierul/procurorul/judecãtorul/directorul/etc. Suntem egali (teoretic !) în fața legii, avem aceleași drepturi și obligații, dãm cu mașinile în aceleași gropi, ne înghesuim pe aceleași plaje, murim în aceleași spitale, ne îngropãm în aceleași cimitire, dar la vecem, ne cãcãm separat ! Cãci  administratorul/primarul/grefierul/procurorul/judecãtorul/directorul/etc. din România nu se cacã unde își face nevoile toatã plebea. NUUUU ! Pentru cã el are locul sãu de cãcare separat, ÎNCHIS CU CHEIA ! Unde intrã numai cei care au nivelul de acces corespunzãtor pentru a primi CHEIA ! Unde existã femeie de serviciu, colac și capac de veceu, hârtie igienicã, sãpun la chiuvetã și câte și mai câte alte minunãții ale civilizației moderne de care ne bucurãm cu toții la noi acasã ! De-asta nu evoluãm ca societate. Pentru cã lor, liderilor/șefilor/directorilor cu veceuri separate, nu le pasã la modul fundamental de noi ceilalți, de oameni. Nu le pasã dacã a noi e curat sau nu, dacã avem hârtiei igienicã sau nu. Și nici nu îi preocupã sã avem. Pentru cã ei nu se cacã unde ne cãcãm noi. De la aceastã diferențã subtilã, dar majorã, pornește totul. În Românica, veceul ne definește ca națiune. În ziua în care vor dispãrea veceurile de șefi, închise cu cheie, și toatã lumea, de la vlãdicã pânã la opincã se va cãca în același loc, fãrã discriminare, se va putea spune cã am intrat și noi în rândul țãrilor cu adevãrat civilizate !]]>