Ca de obicei, aflãm cu toþii pe piele a noastrã când vine câte un limbric al Noii Ordini Mondiale sã ne mângâie duios pe creºtet, cu guºa plinã de vorbe goale. O aflãm indirect, vãzând miliþienii plasaþi „strategic”, din 10 în 10 metri, pe câte trei trasee alternative (sã nu-l „terorizeze” duºmanii – nu-i aºa ?!) prin tot Bucureºtiul, cu circulaþie opritã, cu maºini de poliþie ce aleargã isteric de acolo acolo, cu sirenele hãuind. Aºa suntem noi românii, cel puþin la nivel de politicã înaltã: ne dãm pantalonii jos în faþa oricãrui cãcat cu ochi care a avut banii sã ajungã în vârful ierarhiei politice din SUA – ºi s-a gândit cã ar fi funny sã dea o raitã ºi prin Rromânica noastrã. Mã enerveazã la culme astfel de „vizite oficiale” fãrã nici un rezultat concret, pentru cã ne perturbã viaþa noastrã cea de toate zilele, a cetãþenilor de rând. Am ajuns la instanþã cu 20 de minute întârziere, pentru cã individul era cazat la Marriot, taman în drumul meu spre muncã. La birou, n-am putut sã parchez maºina pe Doamnei, în centrul vechi, pentru cã poliþia interzicea staþionarea… cã deh, poate i se fãcea domnului Biden de-o bere în centrul vechi, cu pretenarii ºãi de la Banca Naþionalã. În holul clãdirii de birouri unde îmi am ºi eu sãlaºul profesional avem niºte automate de apã, suc, etc. Miliþienii ascunºi în hol, de arºiþa soarelui, cumpãraserã toatã apa, bãi nene ! De a trebuit sã mã duc la magazinul din colþ sã îmi cumpãr apã ! Scena mi-a amintit de scenele cu defilãrile de 23 august, când „oamenii muncii” se tirau la câte un chioºc, la umbrã, pe care îl goleau rapid de rãcoritoare. ªi pânã la urmã, ce-a fãcut pentru noi ne-a Joe ãsta !? Ne-a dat asigurãri din gurã, cum ne-au dat-o prin gurã ºi dupã 45, când pãrinþii noºtri aºteptau americanii, sã-i salveze de bolºevici. Aºa cum au „salvat” ºi Georgia acum 3 ani, când au intrat ruºii peste ei, în Osetia. Aºa cum i-au „salvat” ºi pe ucrainieni. O s-o sugem de la marele licurici –vorba lui dom preºedinte Bãsescu – pânã când n-om mai putea. Eu, dacã eram în locul politicienilor români, nu mã mulþumeam cu promisiuni. Îl încuiam pe Biden în camerã la Marriot, sub pretextul cã am pierdut cheia, ºi îl þineam prizonier, cum þineau ãia în evul mediu principii drept garanþii de pace. Îl foloseam ca scut uman pentru babele din Moldova, ca sã fiu sigur cã dacã dau ruºii peste noi, o sã sarã ºi americanii sã îºi apere vice-preºedintele. Pãrerea mea…   Mihai Rapcea]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer