Autodenunț

Cred cã într-una din zile voi face o nefãcutã. Circul și eu ca orice șofer, cu mașina. Nu e vina mea, nu e un lux, e o necesitate, care îmi salveazã timp. Însã NU ACCEPT sã mã transform în victimã doar din simplul motivã cã îmi permit sã merg cu mașina personalã. Nu accept sã mi se bage mâna în buzunar. Dupã ce cã Statul mã furã cu fiecare litru de motorinã, obligându-mã sã-i plãtesc autostrãzi pe care nu le face, drumuri pe care nu le reparã, bãnci pe care nu le-am falimentat eu, mai trebuie sã plãtesc și când parchez. Într-un oraș supra-aglomerat, cum gãsesc și eu un loc liber de parcare, imediat apare un țigan care dã din mâini, de zici cã l-am angajat eu sã mã dirijeze. De parcã eu aș parca vreun Boeing 747 dupã aterizare, sau de parcã abia mi-am luat carnetul și am nevoie de ajutor. Am carnet de șofer de la 18 ani și am condus aproape zilnic. Și atunci cum sã nu te enervezi ?! Așa ca azi am ieși din mașinã, în fața biroului meu, unde parchez de fiecare datã, și l-am alergat pe țigan. L-am alergat sã-l prind, nu doar așa, sã-l gonesc. SÃ-L PRIND ȘI SÃ-L BAT ! Unde erai mã, futu-ți morții mãtii, astã iarnã, când nici primãria și nici voi, aștia care o frecați aiurea, din mila publicului, nu puneau mâna pe o lopatã ? De ce trebuie sã-ți dau eu ție bani ? Ca sã nu îmi zgârii mașina ? Mã șantajezi, cu țigania ta tupeistã ? ASTA E STRADA MEA, E ORAȘUL MEU ! EU MUNCESC ȘI PLÃTESC CA SÃ TRÃIESC AICI ! Afarã din orașe cu toți atârnãtorii, cu toți parcagii, cu toți inutilii care trãiesc ( ȘI ÎNCÃ BINE !) FÃRÃ SÃ PRODUCÃ NIMIC ! Iar ãia care le plâng de milã acestor rebuturi umane, gen ce vrei frate sã facã, sã se-apuce sã fure, sã dea în cap ? le rãspund: i-ai mã tu acasã, dacã ți-e milã de ei. Fii bun creștin și ține-i tu. Eventual gãsește-le o muncã cinsititã, sã vedem, o sã stea, sã munceascã ?! SÃ SE APUCE DE O ACTIVITATE UTILÃ CELORLALȚI !? Din experiențele trecute ale unor organizații creștine, caritabile, care au vrut sã “salveze” oameni ai strãzii, promotorii acestor organizații au ajuns la concluzia paradoxalã cã acești oameni iubesc starea în care se aflã, nu vor altceva. Pentru cã e greu sã ai responsabilitãți, sã muncești, sã faci ceva. E mai ușor sã stai toatã ziua degeaba, cu mâna întinsã. În cazul de fațã, sã speculezi frica oamenilor care au mașini cât de cât bune, și care din teama de a nu și le vedea cu cauciucuri tãiate, sau zgâriate, PLÃTESC TAXÃ DE PROTECȚIE A MAȘINILOR LA PARCAGII ! Pentru cã asta plãtiți în realitate, chiar dacã nu vreți sã recunoașteți ! Taxã de protecție ! Trãim într-un oraș în care mafia parcagiilor s-a întins ca o ciumã ! Cãci mafia sicilianã de prin filme, e o glumã fațã de mafia țigãneascã a parcagiilor. Proprietaru de afacere plãtea mafiei taxa de protecție lunar, pe când la parcagiu tu o plãtești zilnic, pentru simplul fapt cã ai îndrãznit sã îți scoți mașina în oraș. Parcagii sunt organizați piramidal, plãtesc taxa „de loc” pe zona pe care stau, mai sus, șefilor, care cotizeazã și ei la rândul lor, ai sus, polițiștilor stradali, și tot așa. Și nu e vorba de un leu, doi, acolo. Bucureștiul e plin de mașini scumpe, cã deh, românul e fudul. În fiecare lunã, parcagii colecteazã de la șoferi sute de mii de euro. E o afacere de milioane, în care câștigi doar dând din mâini. Nu mã credeți !? Sã facem un calcul. Un articol din 2008 zice cã la acea vreme în București circulau zilnic peste un milion de mașini. Deși cifra probabil cã s-a dublat întretimp, pentru comoditatea calculului, sã rãmânem la un milion de mașini. Hai sã spunem cã jumate parcheazã în zone unde nu sunt parcagii. Din astea, jumãtate spunem cã parcheazã în parcãri cu platã, private, etc. Sã zicem cã rãmân doar 100.000 de mașini (doar 10% din total !) care parcheazã în zone cu parcagii. Și din aștia, sã zicem cã doar jumate dau bani la parcagii, adicã 50.000 de mașini. Sã zicem cã o medie ar fi de 3 lei de mașinã, deși unii dau mult mai mult. 50.000 de mașini înmulțit cu 3 lei, fac 150.000 lei, adicã 33.333 euro. Doar pe o zi ! Ce afacere produce 33 de mii de euro pe zi ? Și este o cifrã aproximativã ! Bani din nimic ! Bani din frica fraierilor.   Eu nu am mașinã scumpã, și nici nu-mi pasã dacã mi-o zgârie careva. Când se adunã mai multe zgârieturi, o duc la vopsit și asta e.  Dar celorlalți le pasã, iar aici e vorba de sume mari de bani. Pentru un loc de parcare pe strada Doamnei, la Universitate, în centrul vechi, un țigãnoi dinãsta stâmbã din nas dacã îi lași 5 lei. Și nu face nimic. Doar pãzește trotuaru. Le-a luat mãsa trotuar ?! Când ne-au ocupat ciorile astea orașul, trotuarele, locurile de parcare ? Iar ei se înmulțesc. Mâine ce ne vor mai lua ? Cãci nu le va ajunge. Eu am refuzat și voi refuza mereu sã trãiesc guvernat de fricã. Frica de a nu-mi fi zgâriatã mașina. Refuz sã dau bani la acești cerșetori agresivi, care se înmulțesc mai repede decât pãduchii. Statul, infrastructura de servicii sociale, pe care noi, oamenii care muncim și plãtim impozite, le susținem, vor sucomba sub asaltul acestor cãpușe care nu au nici un scop al existenței în afarã de acelaș de a se perpetua masiv. Mai cã-mi vine sã mã înscriu în masoneria aia cea mai ocultã și sã votez cu douã mâini eradicarea UMANITÃȚII, dacã asta tinde sã ajungã UMANITATEA. Azi, nu  l-am prins, din pãcate. Dar o sã-l prind poate mâine…]]>