Periodic, ne trezim acroșați în trena câte unui ”eveniment” planetar, galactic sau, mã rog – internațional, în care oamenii sunt invitați sã adere la tot felul de inițiative mai mult sau mai puțin stupide și lipsite de sens. Spre exemplu, pe 29 martie în fiecare an se serbeazã ”Ora Pãmântului” și suntem îndemnați cu toții sã stingem luminile de la ora 20 pentru a ”lupta” împotriva ”încãlzirii globale”, fenomen de a cãrui existențã mass-media nu a reușit încã sã mã convingã, ba dimpotrivã, sunt tot mai multe semne cã povestea ”încãlzirii globale” este doar o gogorițã de pe urmã cãrora unii câștigã miliarde de euro (vezi afacerea ”certificatelor verzi”, taxele pe mediu, etc.). Eu oricum nu sting lumina pe 29 martie, cãci consider cã ne-a stins-o Ceaușescu destul înainte de 89 astfel cã românii au un avans de 100 de ani de lumini stinse – înainte de acum încolo ! Mã mai amuzã când vãd cum americanii organizeazã la noi în fiecare 4 iulie Ziua Americii (Thanksgiving Day), nu doar în cadrul ambasadei SUA – cum ar fi normal, dar și pe niște zone publice (parcul de la Piața Presei Libere), unde companiile cu capital american din România își aduc angajații români și le oferã un surogat de ”american dream” constând în concerte de muzicã… româneascã, cu pãlãrii de cowboy, hotdogi și bere autohtonã. Am primit și eu astfel de invitații, m-am dus de vre-o douã ori din curiozitate iar apoi am rãspuns ”americanului” care m-a invitat cã mã voi mai duce la o astfel de ”sãrbãtoare” atunci când or sãrbãtori și ei, americanii, la ei pe continent, ceva local de pe la noi, cum ar fi Ziua Internaționalã a Mãrii Negre, care nici mãcar nu picã vara (ca sã avem motiv de sãrbãtoare) ci taman pe 31 octombrie, când e mai friguleț pe litoral. În rest, românii cu ștaif, mai ales cei trãiți un pic pe-afarã își pun la piept tot felul de cocarde de ziua internaționalã a cancerului de col uterin sau de sân (nu mai știu exact) și mai fac tot felul de chestii cu diverse ocazii (ex. beau bere de Octoberfest care la noi picã de câte 10 ori pe an în București – depinde de câte ori primește autorizație târgul de bere). Toate astea pot sã le înțeleg oarecum. Au un scop, au un sens, pornesc de la o idee, tind sa sensibilizeze opinia publicã, atenția oamenilor fațã de o temã, un subiect. Însã cãcatul pe care îl descriu mai jos, o premierã în România, mi se pare un non-eveniment, cu un non-scop, adicã un non-sens în toatã puterea cuvântului. E vorba de evenimentul ”internațional” No Pants Subway Ride – pe românește ”fãrã pantaloni la metrou”. În ce constã ”happeningul” – ne spun cei de la HotNews care probabil cã și-au luat niște bani frumoși pentru promovarea acestui cãcat.   Citez: Voi v-ați duce sã vã plimbați cu metroul aiurea, doar cu chiloții pe voi !? Eu cu siguranțã, NU ! nu vãd sensul, și nici diferența între a merge cu metroul doar în chiloți, sau cu un cãcat fixat pe cap cu un batic. Poți sã motivezi toatã povestea cu etern sforãitoarele cuvinte ”a fi altfel”, ”neconvențional”, ”șocant” !? Din punctul meu de vedere, cretinul care a avut ideea asta are nevoie de un psiholog, cãci este un voyeurist refulat, aflat în fazã de negare, care ar trebui sã se trateze, eventual cu niște șuturi în cur. Și ce e mai nasol e faptul cã se gãsesc mereu câțiva cretini care sã urmeze ca maimuțele, ”trendul” pe motiv cã e ”cool” 🙁]]>