Vimana este o maºinã zburãtoare din mitologie ce apare descrisã în poemele sanscrite. În cãrþile lui Srila Prabhupada ele sunt menþionate ca fiind “avioane” sau “avioane spirituale”. În UFOlogie Unii entuziaºti moderni ai OZN-urilor au indicat vimanele ca dovadã a existenþei în trecutul îndepãrtat a civilizaþiilor avansate din punct de vedere tehnologic sau ca sprijin pentru teoria paleoastonauticã. Alþii au legat maºinile zburãtoare de legenda celor nouã oameni necunoscuþi. Entuziasmul pentru “OZN-urile vedice” pare sã-ºi aibã originea odatã cu publicarea în 1973 a Vaimanika Shastra, un aºa zis text strãvechi despre aeronauticã, recepþionat prin tehnica vederii la distanþã în perioada 1918-1923. Shastra Vaimanika este un text sanscrit de la inceputul secolului 20 despre aeronautice, pretins a fi obtinut prin canalizare mentala, despre constructia vimānas, “carele zeilor”. Existenta textului a fost descoperita in 1952 de catre G.R. Josyer, conform caruia, acesta se datoreaza unui Pandit Subbaray Shastry, care l-a dictat in 1918-1923. O traducere in hindi a fost publicata in 1959, textul sanscrit cu o traducere in engleza in 1973. Are 3000 de shlokas (versete) in 8 capitole si a fost atribuit de catre Shastry lui Maharishi Bharadvaja, (unul dintre cei sapte mari sfinti hindusi), ceea ce o face de pretinsa origine “antica”, si prin urmare are o anumita notabilitate in teoriile astronautice antice. Un studiu realizat de ingineria mecanica si aeronautica de la Institutul Indian de Stiinte Bangalore in 1974 a concluzionat ca aeronava descrisa in text a fost „poveste nascocita” si ca autorul a dat dovada de totala lipsa de cunostinta despre aeronautice. Un simpozion pe tema “ªtiinþã ºi tehnologie în India anticã” a fost organizat în decembrie 1990 la Institutul de ªtiinþã ºi Tehnologie Birla din Hyderabad, India. Au fost discutate multe subiecte despre aeronautica anticã indianã. Vaimanika Prakaranam din Vimana Vignana se ocupa de intrumente ca Guha Garbha Darsha Yantra ce putea localiza obiecte ascunse subpãmânt direct din aeronavã. Un semiconductor de feritã numit Chumbaka emitea semnale de microunde ºi detecta obiectele ascunse. Ufologul italian, Roberto Pinotti, a prezentat o lucrare pe tema Aeronauticã în India anticã la Conferinþa Mondialã a Spaþiului organizatã în Bangalore. El le-a spus celor prezenþi la conferinþã cã acele aeronave sunt similare cu aeroplanele moderne cu reacþie. El a fost de acord cã acestea au cel mai complex ºi sofisticat design. Aþii precum Dileep Kumar Kanjilal în lucrarea Vimana in Ancient India: Aeroplanes Or Flying Machines in Ancient India (n.t.: Vimana în India anticã: aeroplane sau maºini zburãtoare în India anticã) (1985) prefera propulsia cu ioni.]]>