In zilele sale de glorie, Imperiul Roman era aparat de 37 de garnizoane militare. Astazi SUA, tara care tot mai des experimenteaza imaginea unui imperiu, dispun de 761 baze militare in 39 tari. Ce ne spune acest lucru?
“Razboiul e pace” – aceste vorbe, care apar in cartea, “1984”, scrisa de George Orwell, stau si la baza volumului scriitorului american Tom Engelhardt, intitulat “Cum a devenit razboiul lui Bush si al lui Obama”. In volumul respectiv, autorul descrie schimbarile de mentalitate, care in ultimele decenii au stat la baza politicii imperiale a SUA, noteaza Deutsche Welle.
La prima vedere, America nu seamana cu o tara excesiv militarizata. Astfel, cetatenii americani nu sesizeaza ca Washingtonul s-a transformat demult in capitala unui stat aflat permanent in razboi, scrie autorul. In acest fel, putini sunt cei care au inteles ca 17 servicii secrete militare, cu bugete totale de 55 miliarde dolari (valabile pentru anul 2009), pun la cale actiuni mai mult sau mai putin legale, dar incontrolabile, atat in tara cat si in strainatate.
Inarmati pana in dinti
Chiar si dupa disparitia Uniunii Sovietice, un inamic extern redutabil, bugetul alocat serviciilor militare a SUA, in valoare de 700 miliarde dolari, este atat de mare, incat totalizeaza, probabil, cat bugetele militare ale tuturor tarilor din lume, crede Engelherdt. Ciudat este ca, daca excludem aventuri militare precum ocuparea Granadei din Insulele Caraibe, armata SUA nu a mai castigat un razboi din 1945.
“Victoria solemna” asupra lui Saddam Hussein, conform parerii autorului, a dus la un conflict permanent care, in decurs de doua decenii, s-a transformat intr-o adevarata catastrofa umanitara. Sfarsitul brusc al razboaielor recente din Irak si Afganistan poate fi interpretat tot ca un esec al armatei SUA. Iata de ce, cei care cred in teoria razboiului purtat impotriva terorismului, nu sunt convinsi ca Al Patrulea Razboi Mondial a fost castigat inca. Adeptii acestei teorii considera Razboiul Rece ca fiind Al Treilea Razboi Mondial, mai spune autorul mentionat.
Acesti oameni compara imperiul american cu cel roman, conducatorul lumii europene a vremurilor antice. La apogeul puterii lor, romanii aveau 37 de garnizoane iar, mai tarziu, Imperiul Britanic, extins pe toata suprafata mapamondului, doar 39. SUA, insa, conform cifrelor oficiale oferite de Pentagon, dispun de 761 baze militare in 39 tari. Nemaivorbind de tari precum Iordania, care nu sunt dispuse sa recunoasca existenta unor baze militare americane pe teritoriul lor, desi acestea exista, noteaza Tom Engelhardt.
Teza centrala a jurnalistului american este aceea ca presedintele Obama a condus o parte a campaniei sale electorale prezidentiale din pozitia de oponent al razboiului, dar gandea cu totul diferit aceasta problema. Inca de la inceputul mandatului sau la Casa Alba, Obama a numit in functii cheie oameni de cariera, gest care arata ca presedintelui american ii e greu sa se departeze de politica “iubitorului raboaielor”, George W. Bush. Ministrul apararii, Robert Gates, generalii Petraeus si McChrystal au fost dati drept exemplu in sprijinul acestei teze.
Profetia lui Eisenhower
McChrystal a fost, pentru lunga vreme, printre favoritii vicepresedintelui republican, Dick Cheney, find specialist in uciderea “tintelor indicate”. Intai in Irak, apoi in Afganistan, generalul a condus o trupa de elita care e atat de secreta, incat nici nu e pomenita de Pentagon. Probabil, McChrystal a fost unul dintre cei mai ferventi avocati ai extinderii razboiului din Afganistan si nordul Pakistanului.
Drept urmare a numirii acestor oameni in pozitii militare cheie, in timpul administratiei Obama, bugetul alocat trupelor militare a fost crescut constant, au fost trimise trupe suplimentare in Afganistan, fiind investite sume uriase in dezvoltarea unor avioane fara pilot, considerate arma viitorului. In primele 9 luni ale mandatului sau la Casa Alba, Obama a autorizat mai multe atacuri cu avioane nepilotate, impotriva unor triburi pakistaneze de civili, decat o facuse Bush in ultimii trei ani de mandat.
Este ciudat ca, in cartea sa, Engelhardt nu mentioneaza nimic despre spusele presedintelui Einsehower care, in discursul sau de adio din 1961, atragea atentia asupra pericolului unei asemenea evolutii: “Trebuie sa evitam ca aceasta industrie militara sa ia o mare amploare”, spunea el.
Acesti oameni compara imperiul american cu cel roman, conducatorul lumii europene a vremurilor antice. La apogeul puterii lor, romanii aveau 37 de garnizoane iar, mai tarziu, Imperiul Britanic, extins pe toata suprafata mapamondului, doar 39. SUA, insa, conform cifrelor oficiale oferite de Pentagon, dispun de 761 baze militare in 39 tari. Nemaivorbind de tari precum Iordania, care nu sunt dispuse sa recunoasca existenta unor baze militare americane pe teritoriul lor, desi acestea exista, noteaza Tom Engelhardt.
Teza centrala a jurnalistului american este aceea ca presedintele Obama a condus o parte a campaniei sale electorale prezidentiale din pozitia de oponent al razboiului, dar gandea cu totul diferit aceasta problema. Inca de la inceputul mandatului sau la Casa Alba, Obama a numit in functii cheie oameni de cariera, gest care arata ca presedintelui american ii e greu sa se departeze de politica “iubitorului raboaielor”, George W. Bush. Ministrul apararii, Robert Gates, generalii Petraeus si McChrystal au fost dati drept exemplu in sprijinul acestei teze.
Profetia lui Eisenhower
McChrystal a fost, pentru lunga vreme, printre favoritii vicepresedintelui republican, Dick Cheney, find specialist in uciderea “tintelor indicate”. Intai in Irak, apoi in Afganistan, generalul a condus o trupa de elita care e atat de secreta, incat nici nu e pomenita de Pentagon. Probabil, McChrystal a fost unul dintre cei mai ferventi avocati ai extinderii razboiului din Afganistan si nordul Pakistanului.
Drept urmare a numirii acestor oameni in pozitii militare cheie, in timpul administratiei Obama, bugetul alocat trupelor militare a fost crescut constant, au fost trimise trupe suplimentare in Afganistan, fiind investite sume uriase in dezvoltarea unor avioane fara pilot, considerate arma viitorului. In primele 9 luni ale mandatului sau la Casa Alba, Obama a autorizat mai multe atacuri cu avioane nepilotate, impotriva unor triburi pakistaneze de civili, decat o facuse Bush in ultimii trei ani de mandat.
Este ciudat ca, in cartea sa, Engelhardt nu mentioneaza nimic despre spusele presedintelui Einsehower care, in discursul sau de adio din 1961, atragea atentia asupra pericolului unei asemenea evolutii: “Trebuie sa evitam ca aceasta industrie militara sa ia o mare amploare”, spunea el.
Sursa: Ziare.com
