De ziua numelui meu am avut mereu un fel de jenã, de strângere de inimã, de fiecare datã când familia, prietenii sau cunoscuții mã felicitã “de ziua mea”, sau mai exact “de ziua numelui meu”.
Ce este numele ?
Când Dumnezeu l-a creat pe întâiul om, strãmoșul nostru Adam, i-a înfãțișat lui toate ființele create înaintea lui, “ca sã vadã cum le va numi; aºa ca toate fiinþele vii sã se numeascã precum le va numi Adam”.
De ce a fãcut Creatorul asta ? Pentru cã tot în Genezã se spune cã omul a fost fãcut de Dumnezeu cu scopul “ca sã stãpâneascã peºtii mãrii, pãsãrile cerului, animalele domestice, toate vietãþile ce se târãsc pe pãmânt ºi tot pãmântul!”
“Stãpânirea”, controlul asupra oricãrui obiect, ființã sau lucru nu se poate realiza decât prin cunoaștere. Iar primul pas cãtre cunoaștere este observația, clasificarea, definirea obiectului de cunoscut.
Prin acordarea numelui unei ființe, lucru fenomen sau categorii de ființe, noi îl “înmagazinãm”, ni-l însușim odatã cu cunoștiințele despre el, iar în timp, prin acumularea de informații despre acel lucru, fenomen sau ființã, el devine cunoscut, controlabil.
Însã asta se referã doar la vietãțile pâmântului. Cãci oștirile cerești, îngerii, au fost creați de Dumnezeu încã din prima zi, cu Cerul și Pãmântul. Cetele îngerești nu au fost prezentate lui Adam pentru a primi un nume, ci doar ființele fãurite de creator din lut.
Acești îngeri și-au primit numele direct de la Creator, ne-fiind supuși stãpânirii omului. Deși existã opiniile îndrãznețe ale magicienilor potrivit cãrora prin cunoașterea numelui secret al unor fãpturi cerești, aparținând cetelor îngerești, se poate realiza incantația, conjurația fãpturii respective, acest lucru nu înseamnã cã aceste clase de ființe pot fi aduse sub controlul omului.
Acești îngeri au primit de la Divinitate numele unor calitãți Dumnezeiești. Inițial, omul nu le cunoștea numele, ei fiind numiți generic melakh Elohim; mesagerul lui Dumnezeu, de unde și grecescul angellos – mesager, în latinã angelus – adicã trimis.
În funcție de apropierea lor de Dumnezeu, îngerii sunt împãrțiți în 3 clase cerești: prima clasã, cea mai apropiatã de Creator sunt Tronurile, Heruvimii si Serafimii. A doua treapta cuprinde : Stapaniile, Domniile si Puterile, iar treapta a treia cuprinde : Incepatoriile, Arhanghelii si Ingerii.
Și eu, dar și foarte mulți oameni, am primit prin taina Sfântului Botez, numele unui înger – în cazul meu numele Arhanghelului Mihail.
Prin întipãrirea numelui, conștiința omului este modelatã conform caracterului, calitãților și semnificației numelui.
E drept cã majoritatea oamenilor nu sunt curioși sã își afle nici mãcar semnificația numelui. Ei îl poartã ca pe un dat, ne-știind cum îi influențeazã, cum le-a modificat personalitatea. Uneori aceastã influențã a numelui este insignifiantã, cãci omul poate fi supus și altor factori ai mediului înconjurãtor, care îi modeleazã personalitatea și caracterul.
Ce este important este însã faptul cã prin NUME, omul este legat de CEEA CE ESTE NUMIT, fie cã vrea sau nu vrea, fie cã știe sau nu știe acest lucru.
Prin similitudine, identitate, simpatie, se creazã rezonanța, legãtura între lucrurile, ființele ce poartã aceleași calitãți sau nume.
Dorința oamenilor de a da copiilor nume de îngeri provine din nãzuința ca aceștia sã împrumute, sã dobândeascã prin transferul numelui, calitãțile acestor ființe spirituale.
Din acest motiv, în fiecare zi de 8 noiembrie, când serbãm ziua numelui Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, se cuvine sã ne amintim cã NU NE SERBÃM PE NOI, ci pe ei îi serbãm, noi fiind doar recipiente de lut pieritoare care prin Grația Creatorului am primit duh de viațã și NUME. Aceste nume sunt legãturile noastre invizibile cu lumea Cereascã, cu luminãtorii și pãzitorii noștri, iar prãznuirea zilei dedicate lor trebuie sã fie o zi a reamintirii.
Sã ne reamintim semnificația numelui nostru și odatã cu aceasta, locul nostru în Creație, dar și menirea noastrã.
De aceea, de fiecare datã când sunt felicitat pentru numele meu, mã încearcã un sentiment de jenã, cãci nu eu sunt subiectul felicitãrilor. Și atunci dãruiesc în gând, celui ce mi-a oferit numele sãu, recunoștiința mea, precum o ofer de fiecare datã familiei, tatãlui meu care mi-a dat numele sãu.
Cãci aceastã zi de sãrbãtoare ne-a fost datã pentru a ne opri din tumultul vieții și a ne întoarce pentru o clipã la semnificația profundã a existenței noastre, iar nu pentru a ne umfla de falã prin aprecierile celorlalți.
