Salvatore Giuliano – mafiotul devenit haiduc

Un tânãr sicilian idealist, sãrac ºi, mai presus de toate, temperamental, cum stã bine unui meridional, a îndrãznit sã se rupã de vechile legi nescrise ale Mafiei. În decursul scurtei, dar fulminantei ºi violentei sale cariere din anii 1940-1950, Turiddu, cum îl numeau prietenii, nu doar cã a intrat în universul folclorului modern sicilian, dar a câºtigat inimile tuturor admiratorilor (ºi mai ales ale admiratoarelor) sãi, devenind cel mai îndrãgit ”mafioso”. Un „mafioso” bun, dacã vreþi. Un rebel frumos ºi nebun care a trãdat deopotrivã Mafia ºi autoritãþile, devenind un haiduc-patriot în toatã puterea cuvântului. Dacã viaþa sa a fost romanticã ºi tumultoasã prin excelenþã, misteriosul sãu sfârºit nu face decât sã adauge greutate legendei celui mai iubit fiu al Siciliei! Turi – Fulgerul Chipeº “Ultimul cavaler al Siciliei”, “Fulgerul Chipeº” sau “Banditul Gentilom”, cum l-au denumit cu afecþiune þãranii sicilieni, a vãzut lumina zilei pe data de 16 noiembrie 1922, în cãtunul Montelepre din provincia Palermo. “Scorpion” tipic prin caracter ºi manifestare, Salvatore Giuliano a fost cel de-al patrulea copil al lui Salvatore ºi Maria Giuliano, care formau imaginea vie a unei familii sãrace de agricultori insulari. Prietenii de joacã ºi colegii de ºcoalã de mai târziu l-au îndrãgit instinctiv, fiind cuceriþi de caracterul justiþiar ºi idealist al haiducului de mai târziu, ºi l-au numit, în dialectul sicilian, cu diminutivele de Turi ºi Turiddu. Copil inteligent ºi mereu primul la învãþãturã între colegii sãi de clasã, Turiddu a beneficiat de o educaþie primarã, fiind totuºi nevoit sã abandoneze ºcoala. Tradiþia locului, dar mai ales sãrãcia familiei sale, i-au impus sã lase în urmã pentru totdeauna porþile ºcolii. Avea doar 13 ani când a început sã lucreze pãmântul alãturi de tatãl ºi fraþii sãi mai mari. Munca câmpului l-a exasperat rapid. Prin urmare, tânãrul i-a cerut unui unchi îndepãrtat sã-l ia cu sine, drept cãrãuº de butoaie cu ulei de mãsline. Activitatea sa zilnicã consta acum în parcurgerea drumurilor bolovãnoase ale Siciliei, hurducãit în cãruþã, alãturi de unchi ºi butoaie. Evident, nu i-a plãcut nici aceastã îndeletnicire. La vârsta de 18 ani îl gãsim pe Turi angajat al unei companii de telefoane localã. Bãiatul se cãþãra cât era ziua de lungã, instalând pe marginea drumurilor stâlpi ºi fire de telegraf în toatã provincia Palermo. Nici aceastã îndeletnicire banalã nu era pentru el. Soarta avea planuri spectaculoase pentru mezinul familiei Giuliano. Vremurile nu mai aveau rãbdare cu oamenii, ba chiar înnebuniserã de-a dreptul… Norii sângerii ai celui de-al Doilea Rãzboi Mondial începuserã sã se adune ºi pe cerul Siciliei. Invazia Aliaþilor în insulã a dus la o mobilizare fãrã precedent al tinerilor. Salvatore urma sã îmbrace haina militarã a regimului lui Mussolini, când în anul 1943, Aliaþii au invadat Sicilia. Turiddu nu a aºteptat ca rãzboiul sã-i batã la uºã, ci s-a decis sã facã primul pas. Prin urmare, a intrat plin de curaj în periculoasa lume a traficanþilor de arme, implicându-se mai apoi în contrabanda generalizatã din insulã. Tot atunci, de teama bandiþilor de rând care pândeau drumurile prãfuite ale Siciliei, Turi ºi-a luat primul pistol. Între tânãr ºi arma sa, a apãrut o dragoste la prima vedere, iar efectul a durat toatã viaþa: din acel moment, Salvatore nu a mai renunþat niciun moment la portul armelor asupra sa. Data la care a început sã ucidã a fost ziua de 1 septembrie 1943. Turiddu transporta un camion de grâu achiziþionat ilegal, grâu cu care intenþiona sã-ºi hrãneascã familia ºi vecinii. La un punct de control din Quatro Molini, supus unui control de rutinã, Turri a încercat sã fugã, dar carabinierul a tras în el douã gloanþe, reuºind sã-l rãneascã în picior. Þintaº desãvãrºit, haiducul incipient s-a întors ºi a tras un singur cartuº – direct în inima carabinierului. Pe când fugea, s-a precipitat, scãpându-ºi actele de indentitate pe jos. Nu s-a mai întors dupã ele. Familia l-a dus la Palermo, unde un medic i-a scos gloanþele din picior pe viu, fãrã anestezie (era rãzboi, iar toatã morfina fusese rechiziþionatã ºi trimisã trupelor italiene de pe front). Medicul, cunoºtinþã de familie de-a lui Salvatore Giuliano senior, l-a adãpostit ºi îngrijit pe Turi pânã când acesta s-a refãcut total. Represaliile autoritãþilor au sosit sub forma unui raid poliþienesc, în urma cãruia numeroºi localnici din Montelepre, inclusiv familia lui Salvatore, au fost ridicaþi ºi duºi la închisoarea din Monreale. De unul singur, înarmat doar cu pistolul ºi curajul sãu nebunesc înnãscut, Turiddu atacã noapte puºcãria, eliberându-ºi consãtenii ºi rudele. Inimile oamenilor erau cucerite definitiv de tânãrul cu alurã de Rudolf Valentino ºi briantinã în pãrul pieptãnat pe spate, care ne priveºte ºmechereºte din fotografiile de epocã… Sicilia, viitor stat american? Alãturi de consãtenii care s-au decis sã-l urmeze pânã la moarte, tânãrul Salvatore s-a refugiat în Munþii Sagana, unde a fondat o adevãratã armatã personalã. “Recruþii” sãi – colectaþi de voie-de nevoie din drojdia imundã a societãþii siciliene, circa 50 de bandiþi de joasã speþã, ucigaºi, dezertori ºi vagabonzi – aºteptau sã fie coordonaþi ºi conduºi de acest Robin Hood meridional. Turiddu le-a impus o disciplinã strictã, organizându-i ºi antrenându-i în stil paramilitar. Primii bani obþinuþi din jafuri asupra caselor celor bogaþi au fost folosiþi exclusiv pentru cumpãrarea de armament. Astfel, la primele ciocniri cu carabinierii, oamenii lui Turiddu au ripostat cu mitraliere grele. Eroul nostru, purtat de idealismul sãu nativ, visa mai departe de o carierã de bandit. Salvatore începe sã fie interesat de politicã ºi mai ales de naþionalismul separatist. Scârbit de dispreþul cu care insula sa era privitã de guvernul italian, sicilianul din el s-a revoltat. Turiddu voia nici mai mult, nici mai puþin decât ruperea definitivã a Siciliei de statul italian ºi proclamarea independenþei insulei. La finele anului 1945, intrã cu arme ºi bagaje în rândul Miºcãrii Voluntare pentru Independenþa Siciliei, organizaþie cu orientare separatist-teroristã, din rândurile cãreia fãceau parte personalitãþi importante ale societãþii siciliene, precum baronul Lucio Tasca, ducele Gugliermo Paterno ºi politicianul socialist Antonio Canepa. Turi primeºte gradul de colonel, intrând în conducerea aripii armate a miºcãrii separatiste. Personajului nostru i se promite achitarea pentru toate crimele sale ºi ale oamenilor sãi, în cazul în care separatiºtii ar fi obþinut victoria. Mai mult, ar fi primit chiar un post de conducere în cadrul ipoteticului guvern sicilian. Cu toate cã era doar comandantul militar al miºcãrii, Salvatore a refuzat sã se subordoneze tuturor ordinelor conducãtorilor. Nemulþumit de ideile acestora, Turi iniþiazã o serie de atacuri pe cont propriu asupra obiectivelor guvernamentale ºi posturilor de poliþie. Tot atunci îºi începe ºi cariera de haiduc, jefuind mai mulþi cetãþeni avuþi din insulã. Banii strânºi sunt donaþi vãduvelor de rãzboi ºi copiilor orfani; Turi doneazã o sumã de bani ºi campaniei electorale a formaþiunii politice extremiste din care fãcea parte. La alegerile din anul 1946, miºcarea separatistã nu a obþinut voturile scontate. Dezamagit, eroul nostru vine cu o idee fãrã precedent: se gândeºte foarte serios, nici mai mult, nici mai puþin decât la aderarea Siciliei la Statele Unite ale Americii! Giuliano a mers pânã acolo încât i-a trimis o scrisoare personalã preºedintelui de atunci al SUA, Harry Truman, în care îi cerea acestuia sã nu mai piarda vremea ºi sã anexeze Sicilia Statelor Unite. El, Salvatore, ar fi urmat sã se ocupe de toate formalitãþile, inclusiv de construirea unei baze militare pentru soldaþii americani. Evident, Truman nu i-a rãspuns niciodatã. Masacrul din Portella della Ginestra ” Turi, fiule meu, judecata Domnului nu este întotdeauna la fel cu cea a oamenilor” – Pãrintele Reni, confesorul lui Turiddu Surd la îndemnul confesorului sãu din copilãrie, Salvatore a rãmas în continuare o problemã spinoasã pentur autoritãþile neguvernabilei insule. În numele organizaþiei sale, Turiddu a continuat sã lupte neobosit contra a ceea ce el numea “ocuparea frumoasei Sicilii de cãtre porcii aia aroganþi ºi înfumuraþi de la Roma”. Atacurile sale au devenit celebre în toatã lumea ºi l-au tranformat într-o legendã vie. La începutul anului 1946, duce o luptã violentã cu forþele de ordine ale autoritãþile, lângã Montedoro. Rãzboiul de stradã avea sã capete proporþii de bãtãlie, cei peste 1.000 de luptãtori ai lui Turiddu þinând în loc mai multe companii de carabinieri. Acþiunile ºi luptele sale au þinut aprins idealul unei independenþe a sicilienilor faþã de statul italian, perceput aici drept dispreþuitor ºi exploatator. Forþele armate ºi carabinierii erau incapabili sã-i lichideze miºcarea sau sã-l captureze. Þãranii sicilieni îl vedeau drept un trimis divin, iar bogaþii proprietari de pãmânturi se temeau de el în asemenea grad, încât ajuseserã sã-l caute personal pentru a-i oferi sumele de bani dorite, astfel ca temperamentalul Turiddu sã nu ajungã sã le “colecteze” direct din casele lor, la miez de noapte… Tânãrul ajunsese sã fie înconjurat de o aureolã de legende, mituri ºi poveºti, în care fantasticul ºi realul se împleteau. Printre întâmplãrile reale se detaºeazã cea în care Salvatore a dat peste un poºtaº care, în loc sã trimitã banii cuveniþi familiilor siciliene, deturna sumele, expediindu-le de urgenþã rudelor sale din Statele Unite. Turi l-a împuºcat dupã o judecatã sumarã, apoi s-a decis sã facã personal pe poºtaºul pentru famiile nedreptãþite. În timp ce o jefuia pe respectabila Contesã de Pratameno, nu s-a atins de verigheta garnisitã cu diamante a acesteia. Haiducului i-a atras atenþia cartea pe care o citea respectabila aristocratã. Dupã ce a citit volumul, i l-a înapoiat contesei printr-un subordonat, împreunã cu o scrisoare omagialã încheiatã cu mii de mulþumiri. Se nãºtea astfel legenda “Banditului Gentilom”. Tot atunci a þinut sã se dezicã de toate acþiunile Mafiei. Din nefericire pentru lupta sa politicã, tot mai mulþi lideri separatiºti erau arestaþi, iar fondurile sale deveneau tot mai limitate. Atunci s-a decis sã-ºi intensifice jafurile. Aproape toþi banii erau împãrþiþi familiilor sãrace afectate de secetã ºi de taxele prea mari. Salvatore a cãzut apoi victimã unei manipulãri a Mafiei, care s-a vãzut brusc scoasã din centrul atenþiei de cãtre un tânãr capabil, care fãcea acte incredibile de caritate pentru tagma oamenilor sãraci, tagmã dispreþuitã de marii capi. Dupã ce a primit o scrisoare de la o sursã misterioasã, Giuliano ºi-a condus oamenii într-un raid în trecãtoarea muntoasã de la Portella della Ginestra, intenþionând capturarea celui mai înfocat comunist sicilian, Girolamo Li Causi. Încercarea de capturare s-a transormat într-un masacru. 14 civili, incluzând o femeie ºi 3 copii, au fost uciºi, iar 30 rãniþi. Salvatore nu a tras niciun foc, ordonând oamenilor sãi sã tragã pe deasupra mulþimii. Pe baza datelor noi, istoricii moderni susþin cã oamenii infiltraþi de Mafie pentru discreditarea Fulgerului Chipeº au tras fãrã milã în civili. De altfel, în prezent, pe monumentul ridicat în memoria victimelor, este scris cã acestea au fost în totalitate ucise de Mafie ºi de proprietarii de pãmânturi îndelung “vãmuiþi” de eroul sicilian, fãrã sã-l menþioneze pe Turiddu printre vinovaþ. Incidentul a dus la un adevãrat scandal naþional, care s-a încheiat în anul 1956 cu condamnarea tuturor oamenilor lui Turi. Unde eºti tu, Turiddu? Turi devenise incomod, indezirabil în egalã mãsurã pentru autoritãþi ºi Mafie. ªi-a vãzut în continuare de rãzboiul sãu personal cu comuniºtii ºi cu milionarii italieni, care nu erau destul de filantropi, în opinia sa. Treptat, interesul societãþii siciliene în problema secesiunii a devenit tot mai estompat odatã cu trecerea timpului, astfel încât, în pragul anului 1948, miºcarea separatistã sicilianã îºi pierduse aproape toþi susþinãtorii. Singur ºi rebel, Turiddu continua sã sfideze autoritãþile, scriind scrisori comisariatelor ºi îndrãznind sã cineze seara, la vedere, în restaurantele de lux din Palermo. La plecare, Turi lãsa notiþe pe ºerveþele, amintindu-le carabinierilor cã trecuse ºi pe acolo. În consecinþã, recompensa pusã pe capul sãu s-a dublat, iar Roma a creat o forþã poliþieneascã specializatã în stârpirea banditismului sicilian ºi capturarea lui Salvatore. Nu mai puþin de 300 de carabinieri au atacat fortãreaþa muntoasã unde se ascundea acesta, dar majoritatea oamenilor sãi au scãpat din încercuire. Pe 14 august 1949, oamenii lui Turiddu mineazã un drum pe care urma sã treacã un convoi de poliþie care se îndrepta spre cazarmele din Bellolampo, în apropiere de Palermo. Rezultatul a fost moartea a 7 carabinieri ºi rãnirea gravã a altor unsprezece. Exasperat, guvernul italian trimite 1.000 de militari din trupele de elitã, sub comanda colonelului Ugo Luca. Iar de aici, lucrurile devin destul de confuze, circumstanþele morþii lui Salvatore nefiind lãmurite pe deplin. Pe data de 5 iulie 1950, se pare cã Giuliano a fost ucis în Castelvertrato. Conform raportului oficial, cãpitanul de carabinieri Antonio Perenze l-a împuºcat de aproape, în timp ce Turi s-ar fi opus încãtuºãrii. Ancheta ulterioarã nu a fãcut decât sã încurce ºi mai rãu iþele. Reporterul de investigaþii Tommaso Bessozi a declarat cã singurul lucru care se ºtie cu exactitate este acela cã Turiddu era mort. Gaspare Pisciotta, omul de încredere al lui Salvatore, a declarat cã poliþia i-ar fi promis iertarea tuturor faptelor, precum ºi o sumã de bani, dacã reuºeºte sã-l ucidã pe Turi. Pisciotta a murit 4 ani mai târziu în închisoare. Prietenii lui Turridu i-au turnat în ceai 20 centigrame de stricninã. La procesul victimelor din Portella della Ginestra, Gaspare Pisciotta a declarat cã “cei care mi-au promis iertare ºi bani pentru viaþa lui Turi sunt Bernardo Mattarela, Prinþul Alliata, Marchesano, premierul monarhist de atunci al Italiei, ºi Antonio Scelba, ministrul de afaceri interne”. Cum era de aºteptat, niciunul dintre magistraþii amintiþi nu a fost condamnat… În cultura popularã sicilianã, eroii ºi luptãtorii locali nu mor niciodatã. Odatã cu trecerea anilor, zvonurile despre o aºa numitã auto-înscenare a morþii lui Turiddu au început sã se înteþeascã. Conform unor apropiaþi ai familiei sale, Turridu a fugit din Sicilia în Tunisia, de unde s-ar fi îmbarcat ulterior spre Statele Unite. Versiunile populare insistau asupra faptului cã Salvatore ºi-a trucat propria înmormântare, în coºciugul sãu fiind pusã o sosie împuºcatã ulterior de oamenii sãi de încredere. Pãcãlind autoritãþile ºi forþele de ordine care l-au hãituit 27 de ani fãrã sã-l fi capturat, Turi s-ar fi îmbarcat noaptea pe un vas cu destinaþia portul Tunis. Giuseppe Casarrubea, un istoric italian al cãrui tatã s-a numãrat printre victimele lui Turiddu, a petrecut peste 10 ani cãutând sã lãmureascã misteriosul sfârºit al haiducului sicilian. A insistat pe lângã procurorii siclieni pentru a obþine o aprobare pentru deshumarea rãmãºiþelor pãmânteºti ale lui Salvatore Giuliano din Montelepre. Experþii vor preleva mostre ADN din scheletul descoperit ºi le vor compara apoi cu mostre care aparþin rudelor în viaþã ale banditului gentilom. Giuseppe Casarubea ºi Mario Cerenghio, un alt istoric pasionat de caz, susþin cã fotografiile de epocã ale trupului lui Turri, fãcute de carabinieri, reprezintã imaginile unui bãrbat ale cãrui trãsãturi nu seamãnã deloc cu cele ale “Regelui din Montelepre”. Pe de altã parte, raportul oficial menþioneazã cã mama ºi sora lui Salvatore i-au identificat cadavrul, dar istoricii contrazic ºi acest amãnunt, deoarece dupã spusele martorilor oculari, cele douã femei au leºinat înainte de a vedea cadavrul. Printre cei care aºteaptã rezultatul analizei ADN (prelevat în data de 9 octombrie 2010), se numãrã ºi Salvatore Sciortino, nepotul lui Turi, care declara cã i-a dus unchiului sãu flori la mormânt timp de peste 40 de ani, dar nu l-ar deranja de loc sã afle cã i-a adus omagiile altui decedat, în timp ce mult iubitul sãu unchi o ducea regeºte în sânul temutei comunitãþi siciliene din America. Turiddu a devenit ºi un reputat personaj cinematografic ºi literar. În anul 1961 apare prima peliculã dedicatã sicilianului, intitulatã Salvatore Giuliano; filmul este regizat de cãtre Francesco Rosi, unul dintre cei mai mari admiratori ai eroului. Celebrul scriitor Mario Puzo publicã la rândul sãu, volumul Sicilianul, la finele anului 1984. Cartea a fost ecranizatã trei ani mai târziu, în regia lui Michael Cimino, avându-l pe actorul Cristopher Lamger în rolul lui Turi. În anul 1985, compozitorul italian Lorenzo Ferrero a compus opera Salvatore Giuliano, care a avut premiera pe data de 25 ianuarie la Teatro dell’Opera din Roma. Autoritãþile italiene nu au fãcut publicã, pânã în prezent, o concluzie clarã bazatã pe rezultatele testelor ADN. Se pare cã Turiddu a luat cu sine taina dispariþiei sale. Cum stã bine oricãrui personaj de legendã! De Parlog Nicolae – Descopera]]>