Urmãream zilele trecute o emisiune la tv unde un reporter deplângea de mama focului avalanșa de produse contrafãcute de pe piața româneascã. Nu lipsea nici deja obișnuita filmare cu camera ascunsã din magazinul unui bișnițar de produse adidas turcești, care își lãuda marfa, cu expresii de genul “sunt de calitate mai bunã decât originalele din Mall”. Și vreți sã știți ceva ?! În naivitatea lui, omul spunea adevãrul. Discutam cu niște ani în urmã, cu o colegã care a fãcut o cãlãtorie de afaceri în China, pentru a comanda pentru un importator niște produse de campanie (fulare, tricouri, pixuri, etc.) Persoana respectivã s-a întors șocatã de ce vãzuse acolo. Zeci, sute de fabrici ce produceau milioane de produse “originale”, sub licențele unor mãrci celebre de haine sau alte articole de uz comun, cu standarde de calitate dintre cele mai diversificate – și care evident cã se reflectau în prețul produsului respectiv. Spre exemplu, niște tricouri “de firmã” produse de fabrici care lucrau pentru firma (brandul) respectiv – produse pentru Germania – erau de o anumitã calitate (bumbac cu puține noduri în material, pentru o scãmoșare mai lentã, o anumitã grosime și texturã, etc.) pe când “originalele” produse de brandul respectiv pentru vânzarea în țãrile din Europa de Est erau fabricate din materiale de calitate inferioarã, și costuri – evident mai reduse. Pe undeva, este logicã diferențierea fãcutã de marile branduri  în raport de țara unde vor desface produsul. Cãci puterea de cumpãrare a cetãțenilor din țãrile vestice este mai mare decât a celor din Est, fapt ce se va reflecta în prețul produsului, mai scãzut în Est – din dorința producãtorului respectiv de a face produsul competitiv pe piațã și pentru a-l vinde. Așa se explicã faptul cã imensa majoritate a produselor “de firmã” sau din categoria “de lux” de pe piața din România sunt undeva cu 30% mai puțin calitattive decât suratele lor aflate pe tarabele din Vest. Și aici mã refer de la banala Coca Cola – de pe masa oricãrui român, pânã la adidașii Puma, sau parfumul Channel. Așa cã dacã plecați pe afarã, faceți testul: veți vedea cã coca-cola lor are alt gust, mai intens, cã parfumurile lor “de firmã” în principiu aceleași mãrci ca și la noi – sunt mai puternice și țin mai mult, la fel și hainele și cu ce se mai vinde “original”. Și atunci, te întrebi, nu e mai ok sã cumperi de la târg, aceleași produse dar fabricate în Turcia ? Eu personal mi-am luat câteva tricouri și cãmãși Lacoste din Istambul care au depãșit cu brio ca duratã de viațã chinezãriile cumpãrate din Mall. Deci, ciocul mic fudulilor care se împopoțoneazã cu “originale” din Mall și care se uitã strâmb la țãrãnoii cu fake-uri din târgul Vitan. Ambii sunt la fel de falși în raport cu piața vest-europeanã. Extrapolând întreaga chestiune la nivel de principii, putem spune cã la noi cam tot ceea ce se gãsește de marcã – în orice domeniu importat din Vest (intelectual, literar, principial, politic și moral) este diluat… fațã de Vest. Mihai Rapcea]]>