Citeºte ºi dã mai departe. Ultimele cãrþi, LIMBA RUMÂNILOR NU SE TRAGE DE LA ROMA ºi ISTORIA ANTICà a NEAMULUI ROMÂNESC, de Dr.Cueºdean, le puteþi comanda la telefon 0722.317.501.  Acestea nu vor mai fi reeditate datã fiind lipsa de interes a autoritãþilor ºi a cumpãrãtorilor români pe aceastã temã. Cã noul director al Muzeului de Istorie a României, dl. Oberlender, un numismat, îmi cenzureazã cãrþile ºi mã obligã sã le scot de la vânzare, este oarecum normal, în zilele noastre, dar deplâng faptul cã etnicii români nu dau o ceapã degeratã pe o argumentaþie solidã privind identitatea lor. Dacã le citiþi aflaþi cã, toþi europenii au venit de undeva, spre deosebire de rumâni, prezenþi aici de 42.000 de ani, agricultori sedentari de 10.000 de ani ºi cã ROMÂNA ESTE FÃURITà DE MORFEME STEM DIN RÃDÃCINI GETICE, cuvintele ei fiind o sumã  de frânturi de vorbe româneºti descriind logic metaforic o noþiune, fiecare frânturã fiind tot româneascã, nu strãinã, pe lângã faptul cã, în timp ce Roma era abia un punct pe hartã, neamul geþilor vorbitori de rumânã era cel mai mare popor, întins de la Gibraltar pânã în Punjabi, rumânii putând fi demarcaþi lingvistic de fraþii lor gemeni abia în India, unde romanii nu au ajuns niciodatã. Geþii au ajuns atât la Gibraltar ca Iler- geþi, Indi-geþi, cât ºi în India, dându-i numele, ca Indi-geþi ºi Mas-geþi (massageþi), geþii maximi, Geþii cei Mari (mas, mare, inclusiv masiv, în latinã ºi în limba pahalavi a perºilor), vobind româneºte atât pe parcursul pânã în Spania, cât ºi pe cel pânã în India, unde au ajuns ºi fraþii noºtri macedoneni, sub Alexandru cel Mare. Cuvintele exclusiv ale noastre, inexistente în nicio altã limbã, puse sub eticheta ridicolã de ”etimon necunoscut”, o þârã þora, a crãnþãni ucracna curacna, a þipa cic (ÞI->CI; P->C) , a schiorlãi cirlauna, a ciunti camt, gargaragiu gargara, vatrã vehra, a horopsi jorajori, a buimãci bacca, chehe cangh, a hojbãi hoj, ciorchine ciucia, a asmuþi muþna, mitocan mota, ºulfã þula, bordei burj, bujdã burj, gard giardian, cataramã cataramcatarna (M->N), boarfe barva barava (F->V), a se rãþoi, ruþia, gaci (pantaloni) gacicih, a se pãcãli pagal ( C->G), cantã (vas) canti handi (C->H, T->D), bani ban, a se gãta(împuþina) gattauna, ghiont gusann, a se înghesui guss, zgrãbunþã gar, jagardea jangali (R->L), patã pata, cioc ciunjnc (C->H), talangã tala, gogonat gogurcopilã pilla, a înhãþa haþna, hãþuri haþ, tiptop tip tap, a dârdâi darana, coclauri cocla, bugãt bagut bahut (G->H), a bãga bagi, nu puteau sã fie vorbite azi în India decât duse de cãtre rumânii antici de acum peste 2500 de ani ºi/sau de cãtre macedo-românii lui Alexandru Macedon de acum 2300 de ani. Din fondul de peste 800 cuvinte exclusiv româneºti, cu “etimon necunoscut”, aproape  o treime, 244, le gãsim vorbite azi în Punjabi, unde n-au ajuns decât indi-geþii, mas-sa-geþii ºi macado-românii geþi, toþi din neam rumânesc, utilizatori ai celui mai apropiat lexic  de cel modern rumân, în accepþiunea RUMÂN=ÞÃRAN=omul ÞÃRII ROMÂNEªTI, cf.DEX . Am prezentat pânã acuma 1874 cuvinte româneºti duse de geþi în Punjabi, din care 1154 cu ”etimon latin al Imperiului Roman”, 400 cu ”etimon slav”, 92 cu ”etimon francez”, 16 cu”etimon þigãnesc” ,  97 cu etimon turcesc, 43 cu etimon grecesc, 72 cu etimon maghiar, deºi în Punjabi din India ºi Pakistan, nu existã alte cuvinte indo-europene decât cele din limba românã ºi nu din alte graiuri contemporane. În facebook, notiþe la profil, redau zilnic câte 5 cuvinte extrase din cãrþile mele “Senzaþional, suntem români de peste 2500  de ani ” ºi ”Limba rumânilor nu se trage de la Roma”. Nicio altã sursã nu dã 2000 de lexeme atât de apropiate de limba românã contemporanã ca acestea, deºi existã scrise mii de cuvinte ( de obicei toponime) atribuite  dacilor, tracilor ºi ilirilor. Daþi click pe linkul   http://ijunoon.net/punjabi_dic/             introduceþi în dicþionarul Punjabi to English, scris pe coloana din stânga, cuvintele punjabi, pentru a obþine toate sensurile româneºti contemporane.  Gãsiþi cãrþile ºi la  http://solif.wordpress.com/oferta-de-carte/ Nu avem niciun indiciu care sã ne permitã a estima, cât de cât corect, cu cât timp înainte de acum 2500 de ani s-au desprins indi-geþii ºi masa geþii dintre rumânii geþi din ”România”.          Chiar dacã faþã de cele scrise în sanscritã acum 3000 de ani, APÃ, APOS, SUARE, SATA, unele cuvinte vorbite azi în Punjabi apar mai deformate, a-PA=PA-ni, APO-s=ABI, SUARE=SURAJ, SUTA=SAU ºi SA-ikra, poate sã susþinã cineva cã ele nu sunt cuvinte strãvechi româneºti sau cã nu au cea mai apropiatã legãturã cu românii ? A mai gãsit cineva, undeva, MALAI, o ÞÂRÃ, a BÃGA ? Sunt oare mai plauzibile afirmaþiile ”academice” de genul NUNTà ”se trage” din latinescul NUPTIE, decât NUNTà ºi getul NEUNDA sunt unul ºi acelaºi cuvânt  rumânesc ? Nu cumva sã credeþi cã a existat vreodatã vreo atestare a lui NUPTIE sau a altor etimoane pretinse de DEX, în limbajul colocvial ancestral românesc ! Ele sunt niºte pure gãselniþe ale unor slujbaºi ai stãpânirii din teritoriul nostru, care ºi-au dat cu presupusul în ultima sutã de ani, pornind de la papucii de noapte ai cuiva în care s-a nãscut ideea cã daco-geþii ºi-au pierdut limba ºi ºi-au gãsit-o numai ºi numai, musai la Roma. Tot ce exista cuvânt în românã, dar nu exista în latina Romei, nu mai era posibil sã fie românesc, chiar dacã cei care îºi spun rumâni îl folosesc de când lumea, precum europeanul MUSAI, es MUS la germani, MUST, trebuie, musai, la englezi, devenit ungarul MUSAI, cf. DEX, absent în ” maghiara asiaticã ugro-finicã”. Aceastã idee, o purã fantezie, de inspiraþie parþial francezã, era mult mai simplã decât aceea de a studia cuvintele noastre ºi de a observa cã, ele se compun unele din altele, descriind extrem de plastic noþiunile, ca pe niºte metafore contruite din fragmente ale altor cuvinte rumâneºti, comasate într-un nou cuvânt, în care fiecare fragment înseamnã ceva desluºit, dupã ce ai descoperit morfemele stem, cheia acestui tipar românesc. Fonetic,  D este un T înmuiat ºi T este un D întãrit, motiv pentru care am putea susþine cã este vorba despre unul ºi acelaºi cuvânt NUNTA ºi NEUNTA, în varianta NEUNDA. Ce ne spune Limbajul metaforic logic al morfemelor stem în cazul celor trei cuvinte, NUNTÃ, NUPTIE ºi NEUNDA ? Din punct de vedere sonor NUPTIE se apropie de NOAPTE ºi NUNTA de NEUNDA, ce înseamnã cadou de NUNTà la urmaºii geþilor, în Punjabi. NOAPTE înseamnã o nouã rupere a luminii ºi o periodicitate NAP a luminii TE, greu de pus în legãturã cu noþiunea de NUN-Tà la români, care se adunã de dimineaþa în numãr mare la o nuntã ºi în cadrul unui ceremonial plin de respect ºi de demnitate, fac daruri, NEUN-DA, în masagetã,  tinerilor CÃSÃtori, KhASAm, în masa-getã, pentru a înfiripa o nouã gospodãrie, o nouã familie. Deoarece limbajul este un fenomen logic, raþional, latinescul NUPTIE poate fi pus în legãturã cu NOAPTEA nunþii, momentul culminant al ceremonialului. Morfemele lui NUPTIE (NUP-tie, nu-PTIE, NUPT-ie), nu au niciun corespondent în românescul NUN-TÃ. NUNTÃ, este alcãtuit din douã morfeme stem, corelate logic,   N*N ºi T*, respectiv, NUN ºi TÃ. ”T*, 1 om”, înseamnã TU cel care eºti subiectul temei ”respect ca pentru pãrinþi”= ”N*N, 11 ascendenþã”, precum se bucurã de respect, NEN-ea, NAN-a, NÃN-aº-u, NUN-ta-ºi-i. De ce sã-l credem pe cel cãruia i-a venit ideea cã nin-SOARE ”se trage din latinescul nin-GERE” ,precum cleºte din forceps, fãrã nicio legãturã a morfemelor celor douã cuvinte ºi sã nu ne încredem în înþelepciunea poporului român de a denumi lucrurile ca pe niºte metafore ce le particularizeazã cât de cât, prin ceva caracteristic, cum ar fi, faptul cã STRIGATUL te jeneazã în GÂT, STRÂ(nge în)GÃT ori cã, un URS, ur(cã) s(us) sau o BATJOCURà e o BÃT(aie în)JO(a)C(ã cu)URÃ. Un ageamiu recunoaºte în NIN-soare, cuvântul soare, imposibil de desluºit pentru un academician, ce susþine cã SOARE este SOL, adicã nin-SOL, în loc de nin-SOARE. În tabelul cu morfemele constatãm cã, N*N, nu are doar sensul de respect, ci ºi altele, ”N*N, 5 atmosferã, 11 ascendenþã, 36 negaþie”, precum ºi înþelesul logic de, NU, negaþie, NON (NIN). Sã vedem dacã greºim. Existã SOARE când NINGE ? NU. O sã spuneþi cã am venit de unde am plecat, la academicianul cu NINGERE drept etimon pentru NINGE. Eu vã rãspund cã NINGERE are un morfem RE în plus, absent în NIN-GE ºi cã GE înseamnã ”G*, 4 pãmântul” de J-OS (GE-os), deo(r)sum în latinã, dar GI-os în românã, conform tabelului cu morfeme, interpretat logic, ceea ce nu existã în latina Romei, ce a copiat doar românescul NINGE, adicã metafora  ”NU-i (NIN) pãmântul GE, când NIN GE”, pentru cã-l acoperã z-ÃPA-da, aºa cum ”NU-i (NUN) pãmântul GE într-o ge-NUN-e”, numele abisului, la rumânii geþi, absent ca ºi GI-osul, în latinã. Logica contextului este aceea care ne spune cã aici N*N, NIN, NUN, are înþelesul de negaþie, NON, la fel cum ROST poate însemna SPAÞIU dintre ºi a PROCURA ori a ARANJA, etc, în funcþie tot de aceastã logicã a contextului. De ce sã se tragã vernacularul a LUN-EC-A din artificialul, literar, LU-bri-car-e ºi nu invers ? Rumânii, cei care au fãcut cuvintele europene, au dat sensul de a luneca, ne lubricaþi, ne unºi, de a se dez-echi-libra, de a se miºca lin, cu rezistenþã redusã la deplasare, morfemului stem ”L*N, 4 pãmânt, 28 departe, 34 acþiune,  68 limite, 70  a luneca, 71 încet, 72 timp,  82 ordine” ce creazã noþiunea a LUN-ec-a,”ceva legat ca cu AC-ul, *C, de LUN-ec-Uª, adicã acel loc în care LUN-ec-i Uª-or, cu care au numit mai multe fenomene, inclusiv LUN-tre, cu care LUN-ec-i, TRE-ci lin apa, LIN-ter, nu -TRE, în latinã, ce LUN-ec-ã tot LIN, ca ºi LIN-gura în GURÃ, la rumâni, dar în GÂTLEJ, la romanii ce ar fi folosit linguri numite LIN-gula, GULA fiind GÂT-le-jul, la Roma. Acestea nu au cum sã derive din LUBRI-care, ce dez-echi-LIBREAZà inerþia, fãcând sã alunece roata pe osia carului, dar nu sã LUN-ec-e, cum LUN-ec-ãm pe gheaþã sau cum LUN-ec-ã (nu lubrefiazã) LAN-ur-ile de grâu la vânt, ce a-LUN-ec-ã,  ca ºi val-ur-ile. Deºi de la bonjuriºti ºi paºoptiºti nu au trecut decât 170, 160, de ani ºi de la Marea Unire a Principatelor încã nu au trecut 100 de ani, cuvintele franþuzeºti au pãtruns foarte repede în limbajul nostru colocvial, cu toate cã românii mai erau încã analfabeþi la nivel de 60-80 %, acum 80 de ani, datoritã faptului cã ele se aseamãnã mult cu ale noastre. Acestea se aseamãnã deoarece geþii au dus ei la Paris o mulþime de cuvinte pe care le gãsim ºi în Punjabi, iar neologismele noastre se grefeazã pe un tipar mai vechi de 2500 de ani în limba românã, uneori uºor de recunoscut ºi în francezã. CUVINTE EXCLUSIV ROMÂNEªTI, VORBITE AZI ÎN LIMBA URMAªILOR GEÞILOR, ÎN PUNJ-ABI (panci=5,-abi=APE). Urmãriþi 240 de cuvinte exclusiv româneºti în vocabularul din Pungiabi, din fondul de peste 1500 folosite numai de români ºi totuºi etichetate ”cuvinte cu etimon necunoscut sau din substrat ori cu compunere onomatopeicã”, ceea ce le recunoaºte, implicit, tacit, o origine autohtonã, exclusiv româneascã, ele ne fiind comune cu celelalte limbi indo-europene, în ciuda scepticismului domnului Marius Sala, ce nu acordã nicio ºansã de identitate românei ºi românilor. Cuvânt românesc          getic                        englez            punjabi 39.-ÞÂRà   ÞORA    crumb(chura);few thora40.-CRÃNÞÃNI  uCRACNA  crunch  kurakna  41.-ÞIPA      ÞIP   cry  chik42.-CHIORÃI    CIRLAUNA    cry   chirlauna                          43.-CIUNTI     CAMTI   curtail  camt mai multe pe pagina de facebook a prof. Lucian Iosif Cuesdean]]>

Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap