PROVOCAREA POSTMODERNISTA: NEW AGE

un articol de George Roncea Prima analiza aparuta in Romania despre fenomenul New Age, primul text scris impreuna cu profesorul meu Scurta introducere in problematica New Age‑ului New Age este expresia plenara a postmodernitatii. Problematica sa reprezinta o recapitulare completa a crizelor care marcheaza acest sfarsit de ciclu istoric. New Age-ul, ca termen si problematica, constituie o noutate pentru spatiul romanesc si, cu precadere, pentru spatiul ortodox est-european. Preocuparea fata de acest fenomen a crescut mai ales in ultimii anii. Prima luare de pozitie publica cu caracter critic a avut loc in mai 1991, cu ocazia Conferintei Laicatului Ortodox, desfasurata la Muzeul Taranului Roman, in prezenta Preafericitului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane si a unui numeros grup de inalte fete bisericesti. Comunicarea sustinuta de autorul studiului de fata prezenta foarte pe scurt cateva puncte de vedere cu privire la acest fenomen, precum si o cercetare cu privire la unele aspecte ale manifestarilor de tip New-Age semnalate in Romania, mai ales cele care privesc tineretul. Materialul de baza care a inspirat cercetarea (publicata in paginile revistei “Miscarea”) l-a constituit lucrarea lui Bruno Würtz, cercetator al sectiei de stiinte sociale din cadrul Universitatii din Timisoara lucrare aparuta postum (in 1992), sub titlul “New-Age”, la Editura de Vest, Timisoara. Lui Bruno Würtz i se datoreaza primul studiu serios dedicat New-Age-ului. Materialul, cuprins in cartea aparuta dupa disparitia sa prematura, reprezinta, cu unele amputari ale editorilor, un studiu realizat in 1989 de catre Bruno Würtz, comandat de catre Academia “Stefan Gheorghiu” in 1988. Conducerea partidului a fost deci informata, dar, in mod curios, tot partidul era cel care finanta grupuri si organizatii din tara cu program de tip New-Age, integrate mai mult sau mai putin vizibil in reteaua acestuia. Primul studiu sociologic aprofundat si pertinent despre fenomenul New-Age apartine d-lui profesor univ.dr.Ilie Badescu si a fost publicat in paginile revistei “Miscarea” in 1994.

1. New Age ‑ fenomen al crizei spirituale

Acest fenomen, cunoscut sub numele de New Age (Noua Era), poate nu ar starni atata interes daca nu l-am privi din perspectiva apropiatului sfarsit de mileniu. Miscari milenariste au mai fost, secte de mai mica sau mai mare intindere exista destule, toate insa se topesc in curentul ravasitor al acestei miscari a New-Age-ului. In mod evident, fenomenul exprima o stare de criza a societatii omenesti europene, o forma de disperare, care s-ar putea rezuma in cateva cuvinte printr-o stare de frenetica respingere a Apocalipsei, o incercare de suspendare a momentului Judecatii de Apoi, suspendare evidentiata in basmele romanesti prin formula “tineretii fara batranete si vietii fara de moarte”. Credem ca fenomenul New-Age nu ar trebui sa starneasca o prea mare ingrijorare. In fond, dezvoltarea sa nu arata altceva decat o nesatioasa foame de sacru a societatii omenesti exprimata poate prin forme bizare si perverse sau deviata de pe traseul sau firesc, prin manevre mai mult sau mai putin oculte. Probabil ca optiunea de a crede semnifica deja un indicator demn de luat in seama. Ce fel de credinta, cu ce finalitate, cum se exprima si ce reflecta ea oamenilor este deja altceva. Abaterea de la credinta, biserica si traditia crestina a unor mase uriase de oameni constituie o chestiune de mare ingrijorare, intr-adevar, dar acesta este, in primul rand, o problema a Vestului, respectiv a spatiului catolic si protestant. In ultima instanta, “defectiunea” originara tine exclusiv de Biserica romano-catolica, avand in vedere ca maxima virulenta a New-Age-ului se manifesta in zonele catolice ori foste catolice ale lumii. Cum fenomenul New-Age este global, desi asupra noastra inca nu s-a napustit cu atata furie ca in democratiile vechi, este de asteptat sa fim si noi loviti cit de curand. Ca o observatie interesanta, acest curent functioneaza doar acolo unde este prosperitate economica. In America, in perioada recesiunii, de exemplu, activitatea miscarii New-Age a scazut brusc ca apoi sa renasca. Pe de alta parte fluxul si cresterea acestui curent sunt strans corelate cu o serie de factori, cum ar fi avantul tehnologic, saltul industrial, expansiunea sistemelor economice si informationale, a trusturilor transnationale, a tehnicilor de varf in domeniul militar. In mod special, sistemele informationale planetare, televiziunea, Internet-ul, satelitii, fax-urile si mai ales computerele constituie, sa zicem, factorii favorizanti ai raspandirii acestui nou sistem de dominatie cu vocatie universalista, ce poarta numele de New-Age. John Naisbitt, un discipol al lui Marilyn Ferguson, afirma in “Megatrends”: “computerul va fi cuiul de la osie in noul sistem de conducere de tip retea, aflat in curs de dezvoltare”. De ce “nou”? Deoarece “martorii” acestui cult al “Noii Ere” doresc sa-si afirme cu orice pret noutatea. Se doresc a fi avangarda, vestitorii unui ev cum nu s-a mai vazut, un ev solar al “iluminarii”. Ei pretind ca detin cheia umanitatii, a valorii omului prin trans-formarea sa intr-un om nou, invincibil si nemuritor si reiau, intr-o forma usor spiritualizata, diverse mitologii corespunzatoare idealului transformist propus (impus) de maestrii Noii Ordini Mondiale, ai Noii Ere, ai Noului Om. Fiind vorba de o era solara, intelegem ca este vorba si de o era creatoare de lumi, o epoca de aur, dezvoltandu-se un intreg discurs mitologic, in care se intrepatrunde mitul Virstei de aur, apogeu al devenirii umanitatii, al egalitatii, fraternitatii si libertatii absolute, mitul Revolutiei continue, regeneratoare a sistemelor politice si sociale, mitul Eroului, salvator prin sine insusi al omenirii degradate, prin depasirea propriului ego, mitul Unitatii (Casa Comuna, Satul Mondial, Religia Universala etc.). Mitul Varstei de aur, new-age-ist, are o proiectie imediata in prezent, nu doar in viitor, ca orice mit. El istoriseste, povesteste in stil modern despre un Paradis, un Eden ce este in curs de edificare sub ochii nostri pe cale conspirativa sau prin actiuni vizibile decisive si viguroase de catre Marii Arhitecti ai Revolutiei Universale Salvatoare si Atotmantuitoare. In aceasta Noua Era, Traditia Revelata prin Hristos, fiind “veche”, “depasita”, urmeaza a fi inlocuita cu altele, zeci si zeci, ale tuturor neamurilor, de preferinta pagine, ba chiar mai bine anti-crestine. Vom gasi astfel zoroastrism, samanism, scientism, hinduism, spritism, magie, rituri ale lui Baal, pantheism, animism, brahmanism, budhism, confucianism, taoism, traditii ale aztecilor si mayasilor, ale triburilor mexicane sau voo-doo haitian, divinatii ale lui Vishnu, Ishtar, Shiva, idolatrii de tot felul, rituri arhaice, incluzand credinta în amulete, astre, cristale, Tarot, I Ching. Care este istoria acesteii noutati, acestui New-Age? Foarte pe scurt, consideram necesara o minima trecere in revista a premiselor acestui curent “innoitor”, pe cale de a devasta si pustii intreaga lume occidentala. Vom puncta cateva etape, fara a intra in amanunte. 2. Premise socio‑culturale ale fenomenului Renasterea a avut “meritul” trecerii bruste de la teocentrism la antropocentrism, a reintoarcerii la accentele pagine (mai ales in  Italia), specifice civilizatiei vechilor greci. Era firesc ca intr-o epoca baroca (barocul isi trage numele de la o scoica imperfecta) oamenii sa fie atat de atrasi si fascinati de clasicismul artei si filozofiei grecesti. Din pacate, odata cu Renasterea, arta tinde sa-si tradeze functia liturgica, indreptandu-se hotarit spre autonomie, respectiv spre estetica. Ca expresie, pictura, arhitectura, vesmantul aurit al Renasterii impresioneaza, dar, spiritual, epoca reprezinta un salt inapoi cu peste o mie de ani. Spiritul secular al umanismului renascentist va strabate nestingherit toate epocile pana astazi. Dupa cum spunea Nae Ionescu, “aspectul politic al mentalitatii instituit prin Renastere este ca individul domina lumea, nu Dumnezeu, ca individul este in centrul lumii si ca societatea nu este decat creatia noastra, vointa noastra”. Descoperirea lumii noi a deschis noi hotare, un nou orizont geografic, dar si psihologic. La intretaierea fluxurilor comerciale apar aglomerarile urbane si o noua categorie sociala, o asa-zisa clasa de mijloc, mereu nemultumita, motor al revolutiilor de tot felul. Printre noutatile tehnice aparute se numara si tiparul, care va aduce un sprijin nesperat Reformei. Biblia, accesibila individual acum tuturor, va inlocui, pentru protestanti, autoritatea Bisericii romane, a Traditiei. Odata cu Reforma, dispare si unitatea ideologica si ecleziala a Occidentului, fapt ce are semnificatia unei adevarate revolutii (revolvo – a mai incerca o data, a da inapoi, a reaprinde, a intoarce pe dos). Revolutia, cea pustiitoare, cu adevarat o intoarcere pe dos, a adus-o Iluminismul rationalist, liber-cugetator, ce a reusit chiar sa infaptuiasca avant la lettre un gest post-modernist, si anume sa incoroneze o actrita, in timpul liber femeie usoara, ca zeita a ratiunii in Catedrala Notre-Dame. Este si prima mare izbucnire singeroasa si blasfemiatoare impotriva clericilor, a icoanelor, a Bisericii, a simplilor credinciosi. Marea Teroare a anilor 1793-1794 pune bazele institutionale ale bolsevismului de mai tarziu. Exact ceea ce a lovit Catolicismul in Franta va lovi si Ortodoxia in Rasarit, peste un secol. Programul revolutiei anticlericale si anticrestine va domina intreaga lume europeana in foarte scurt timp. Mai precis, o va ineca in singe. “Cu matele ultimului preot vom spanzura ultimul rege”, “Moarte lui Iisus… Infamul” sunt lozinci ale masoneriei, dar si ale New-Age-ului. Statul laic, izgonirea bisericii din treburile statului, retezarea autoritatii sale oficiale din mijlocul societatii, toate aceste “progrese” le datoram revolutiei. Si acesta nu este decat inceputul. Vor urma multe alte revolutii, toate pretins eliberatoare, cu trasaturi comune usor de stabilit: agresivitatea fata de comunitate, fata de morala si legea crestina, fata de familie si, in general, fata de toate fundamentele societatii europene, cladite pe invataturile Bibliei. Distingem astfel Revolutia stiintifica, Revolutia comunista, Revolutia sexului, Revolutia minoritatilor etc. Fiecare dintre acestea contribuie la crearea unei clase dominatoare, autoritare, aflata deasupra legilor societatatii, cu un dispret suveran in ceea ce-i priveste pe cei “marunti”. Astfel, s-a impus mitul unei autoritati “stiintifice” teoretic infailibila, formata din asa-zisii experti in orice domeniu, gata de verdicte oricand, fie si impotriva normalitatii si bunului simt, autoritate folosita in general cu succes pentru a inlatura din competitie orice argumente de ordin religios ce ar putea stanjeni treburile statului si ale lumii in general. Revolutia sexului intrepatrunsa si legata de Revolutia minoritatilor, pregatita “stiintific” de tot felul de pseudo-savanti, ca Freud, a determinat in cuprinsul societatii europene o adevarata detonare a mentalitatilor si a comportamentelor, provocand o proliferare fara precedent a tiparelor anormalitatii, a hedonismului, a nevrozelor sexuale, a deviatiilor de tot felul, pedofilie, homosexualitate, lesbianism etc. Minoritatile etnice, religioase, sexuale au capatat puteri fabuloase, pana acolo incat afirmarea lor (a minoritatilor) se produce in dauna si dispretul comunitatilor majoritare. In sfarsit, Revolutia comunista, in care se intrepatrund intr-o stranie osmoza toate revolutiile, inclusiv cele de mai sus, desi incheiata (aparent), asa cum stim, adica printr-o dara insangerata pe trupul societatilor crestine, nici pana astazi nu a capatat o dreapta judecata. Hecatomba Revolutiei comuniste, fara precedent in istoria umanitatii, a insumat, dupa ultimele estimari, peste o suta de milioane de victime, uriasa majoritate fiind crestini. Iar aceasta barbarie infioratoare a fost cautionata, bineinteles, in fel si chip, de cohorte de savanti “progresisti”, de hoarde de intelectuali “luminati si moderni”, de nenumarate organizatii “umaniste”. Toate acestea in numele eliberarii de religie! Cea crestina, evident. Deoarece, in ansamblul ei, Revolutia comunista isi propusese sa devina un substitut religios al crestinismului (taxat drept opium pentru popor), “iluminatii” aducand cu dansii un intreg ansamblu de simboluri, semne, mituri si norme, cu caracter parareligios, impuse cu o diabolica consecventa pe o suprafata uriasa a lumii, tinta fiind cucerirea mondiala, cu orice pret, a paradisului, a Raiului coborat pe pamant in chip comunist. Sunt semnificative in acest sens hiperbolizarile fantastice ale propagandei sovietice dupa Revolutie, care infatisau imaginea unui taram serafic, de oameni eliberati de tiranie, neinchipuit de fericiti, unde productiile agricole ating norme fantastice, unde animalele pamantului dau un randament fabulos, in care raul, ramul, apa, vantul, toate se inchina susurand duios Revolutiei. Iata Edenul comunist, patronat de Steaua Rosie, iar nu de Cruce! Iata figura fericita a Omului Nou! Oricat ar parea de ciudat, filozofia, sistemul de semne si simboluri, chiar miturile New-Age-ului, coincid in mare masura cu cele ale bolsevicilor. Tocmai de aceea am abordat acest studiu, datorita unor evidente asemanari atit metodologice cit si ideologice si spirituale, ce inrudesc cele doua aparent diferite revolutii, suprapuse altfel in premise si ambitii. Persoanele si organizatiile angajate in ambele Revolutii constituie subiectul unui alt material. Sint citeva puncte comune care ar merita mentionate in mod special. Astfel, conceptul Omului Nou, intretinut atit de comunisti cit si de new-age-isti, porneste de la ignorarea flagranta a adevarului ca acest Om Nou a aparut odata cu Iisus, fiul lui Dumnezeu. Innoirea, nasterea din nou, se cheama Botez si se desfasoara doar prin taina Duhului Sfant. Imaginea unui alt gen de transformare a omului decit prin credinta este tipic atee si anticrestina. Un alt element comun il constituie convingerea in atotputernicia omului in a-si hotari destinul si viitorul, altfel spus credinta in automintuire. Se adauga vocatia totalitara, profunda rebeliune fata de toate valorile crestine, dispretul fata de om ca vas al Duhului dumnezeiesc, demagogia si minciuna duse pina la paranoia, preferintele declarate pentru ocultism si satanism, in special, ale liderilor ambelor miscari. Este stiut astazi ca Marx, pe numele sau adevarat Mordenchai, facea parte dintr-o loja masonica, exclusiv evreiasca si practica satanismul. Iar versurile lui Marx dedicate lui Satan sunt edificatoare: “Catre tine se vor inalta versurile mele dezlantuite si calauzitoare,/O, Satano, rege al banchetului, /In laturi, preotule, cu sfestania si cu bolboroselile tale,/Caci niciodata, preotule, Satan nu va sta inapoia ta/Suflarea ta, Satano, imi inspira versurile,/Cind din tot sufletul meu desfid zeii”. Marx a fost ingropat in cimitirul Highgate, centrul satanistilor din Londra, cu un ritual misterios de magie neagra. Si Lenin a fost surprins executind elemente ale unor ritualuri satanice, Stalin a debutat in scris, sub pseudonimele “Demonosvili” si “Besosvili” (in georgiana, “demonicul” si “indracitul”), iar Buharin, secretarul general al Internationalei Comuniste isi dorea atit de mult sa se identifice cu Anticristul incit a obligat-o pe mama sa sa sustina ca ar fi fost o prostituata pentru a se potrivi mai bine cu textul Scripturii, in care Antichristul este fiul Marii Curve. Iagoda, fost ministru de interne, impusca in pielea goala icoanele sfinte pentru a se distra, iar Lunacearski i-a intentat proces lui Dumnezeu in batjocura, nemaivorbind de accesele sangeroase de placerea chiar de a varsa sange a tuturora. In sfarsit, in vremea lui Ceausescu, in 1979, in timp ce reuniunile internationale religioase erau interzise, se permitea un Congres Mondial al Vrajitoarelor, la Curtea de Arges. Pe tot cuprinsul Imperiului Comunist, principalul obiectiv a fost hulirea Domnului, a celor sfinte, dislocarea si sfarimarea crestinismului. Ziarul comunist “Vecernia Moscva” concretiza intreaga ratiune comunista: “Noi luptam impotriva lui Dumnezeu pentru a smulge sufletele credinciosilor din mana Lui”. Intreg procesul reeducarii de la Pitesti, desfasurat sub atenta supraveghere a consilierilor specialisti in psihologie sovietici, a avut aceasta miza. Programul desfasurat in cursul reeducarii poarta amprenta unei “exorcizari” tipic sataniste. Detinutii, in majoritate tineri legionari deosebit de credinciosi, erau obligati sa scuipe si sa spurce Crucea si icoana Lui Iisus, sa batjocoreasca icoana Maicii Domnului, sa arunce obscenitati si mascari asupra preotilor, sa-l abjure pe Iisus. Faptul ca acum tinerii poarta de bunavoie si nesiliti de nimeni, cruci cu capul in jos, efigii ale Satanei si indemnuri blasfemiatoare pe tricouri, faptul ca la concerte de rock, intrati intr-un fel de delir luciferic, il invoca pe Belzebuth, este semnificativ, credem noi, pentru masura in care un alt proces al reeducarii a reusit fara a se face uz de forta in mod direct, intr-o atmosfera de deplina libertate. Prin asta se deosebeste tactica New-Age-ului de cea a bolsevismului, pe linia aceleiasi strategii. Cat priveste new-age-istii nostri, prima organizatie intemeiata de intai statatoarea lor, Marea Preoteasa, Alice Bailey, s-a numit “Lucifer Trust”. In urma scandalului stirnit in epoca, a consimtit sa-l abrevieze pe Lucifer in Lucis. Este si astazi una din cele mai puternice organizatii ale New-Age‑ului, un adevarat centru de retea. In scrierile sale, Alice Bailey se refera curent la Lucifer ca la Dumnezeul acestei lumi. O unda luciferica strabate, de fapt, toate manifestarile new-age-iste, regasindu-se in simbolistica,  in textele apologetice inchinate lui Satana, in intreaga activitate a acestei grupari. In continuare, vom prezenta intr-o maniera abreviata, evident, o trecere in revista a acestei miscari, asa cum apare ea descrisa de Bruno Würtz in “New-Age” precum si in alte lucrari, atit ale opozantilor, cit si ale aderentilor acestei miscari. Desigur nu avem pretentia de a incheia acest subiect, nici de a oferi o solutie ultimativa.

3. Scurt istoric: secolul XX

Ca precursori ai spiritualitatii noii ere pot fi considerati Pico della Mirandola, Meister Eckhart, Iacob Bohme, William Blake, Emanuel Swedenborg – filiatia transcedentalistilor americani Ralph Waldo Emerson, Henry Thoreau, Bronson Alcott, Margaret Fuller. Cronologie sec. XX – 1900 ‑           Anglia – Eduard Carpenter.   – 1901 –           medicul american Richard Bucke scrie “Constiinta cosmica”.   – 1902 –           psihologul american William James defineste transcendenta erei noi a Varsatorului.   – 1920 –           Jan Christian Smuts, general al burilor, de doua ori prim-ministru al Africii de Sud, enunta conceptia integratoare a noii ere in “Holism and Evolution”.   – 1922 –           Alice Bailey, cea mai importanta precursoare a spiritualitatii New-Age si cea de-a treia presedinta a Societatii Teosofice intemeiata de M-me Blavatsky in 1875, infiinteazaLucifer Publishing Company. In 1923 firma isi schimba numele in Lucis Publishing Company si in 1924  se ajunge la numele abreviat Lucis Trust.   – 1928 –           H.G. Wells formuleaza ideea de retea flexibila formata din grupuri mici si razlete, capabile sa produca o schimbare globala in “The Open Conspiracy: Blue prints for a World Revolution”.   – 1929 –           filosoful si matematicianul Alfred North Whitehead in “Process and Reality” defineste coeziunea miscarii ce trebuie sa fie in spirit, interioara, nepalpabila.   – 1931 –           Pierre Teilhard de Chardin, savant iezuit, face o vizita in SUA, dupa care se intoarce in China prin San Francisco – California. California devine leaganul si centrala policentrista a new-age-ismului contemporan. Pe drum pater Pierre scrie eseul “Spiritul pamintului” in care isi exprima convingerea ca o “conspiratie” se straduieste “sa inalte pe o treapta noua edificiul vietii”. Reintors in Pekin, Pierre creeaza “principala sa teza”, in opera “Punctul Omega”. Pe aceasta treapta a dezvoltarii umane, omul si planeta devin perfecte si asemenea cu Dumnezeu. New-Age-ul va ilumina intreaga omenire si va acoperi pamantul, anunta pater Pierre. Aldous Huxley, Jung si Maslow vor amplifica teza sa, ca si Arnold Toynbee, Alfred Korzbsky, Henry Miller, Martin Buber, sociologul David Riesman, psihanalistul Robert Lindner, psihologul Gardner Murphy, scriitorul C.S.Lewis si Ludwig von Bertalanffy cu a sa teorie generala a sistemelor.   – 1960 – Lewis Pauwels si Jacques Bergier in “Diminetile magicienilor” se refera la “conjuratia publica” a unor iluminati. Reteaua este compusa din mostenitorii, destinatarii si administratorii contemporani ai unei intelepciuni esoterice transmisa din vremuri stravechi. Tot in 1960, J.B. Priestley incheie opera “Literature and Western Man” unde avanseaza ideea existentei reintegrate in holosul universal, cu o dimensiune spirituala ce transcede moravurile si  politica. – 1962 –           se infiinteaza asezamintul Findhorn Community, unde se aplica invataturile lui Alice Bailey si o noua pedagogie, Waldorf, in educarea copiilor pentru noua era.   – 1964 –           Marshall McLuhan in “Understanding Media” descrie lumea viitoare ca “sat global”, integrat prin tehnnologia comunicatiilor si circulatia de mare viteza a informatiei. Editura Harper & Row initiaza seria “World Perspectives” asigurind difuziunea ideilor new-age-iste. Psihologul Abraham Maslow relanseaza conceptul implinirii prin transcendenta. “Transcenderea” devine conceptul dominant. Colin Wilson, in Anglia si John Platt, fizician la Universitatea din Michigan, atrag atentia asupra radicalismului procesului de metamorfoza a omenirii. – 1967 –           Barbara Marx Hubbard a cerut constituirea unui “front uman” al “transcendentalilor”. La apelul ei raspund sute de personalitati, inclusiv Lewis Mumford si Thomas Merton. Pe aceasta cale s-a ajuns la fundarea unei organizatii numita “Comitee for the Future”. Planul transformarii New-Age-iste prevede intai schimbarea constiintei, apoi schimbarea societatii, respectiv intii schimbarea individului, apoi, prin consecinte, schimbarea omenirii. Contemplam o intreaga soteriologie “antropocentrica” ce transforma cultura in arena luptei pentru vindecare si asanare, pentru mintuirea atottransformatoare. Etica New-Age-ului: nu exista bine si rau ontologic, nu exista pacat si culpa, nu exista divinitate sau autoritate care sa instituie legitati si in genere nici o instanta. Printr-o campanie inscusita tematica new-age isi atinge deseori tinta,  studentimea rebela, economistul, pedagogul, filosoful, antropologul, toti isi dau mina in numele desavirsirii democratiei in procesul revolutionar total transformator de constiinta. Willis Harman, directorul pentru cercetare politologica de la Stanford Research Institute afirma: “Daca materialismul a fost temeiul filosofic al stingii vechi, atunci spiritualitatea, pare-se, a preluat acest rol in cadrul noii stingi”. Marilyne Ferguson, la randul sau, arata urmatoarele: “Avem o matrice de convingeri interconectate; sintem convinsi ca ne aflam intr-o invizibila conexiune, ca exista dimensiuni ce transcend timpul si spatiul, ca viata individuala are sens, ca harul si iluminarea exista aievea si ca e posibila atingerea unor planuri comprehensive tot mai inalte”. Planurile tot mai inalte sunt cunoscute bine inca de la 1789. Este vorba de o imparatie universala, de un nou socialism mondial, ca social aristocratie, o orinduire economica in care nu vor mai exista saracia si lipsurile, o societate fericita lipsita de griji si de… Dumnezeu. Aceasta Era pe care o vesteste si o pregateste miscarea New-Age mai este numita si Era Ioaneica, Era Solara, Era Varsatorului, Era de Aur, Era Ecologica. Toate aceste planuri, spun maestrii new-age-ismului, trebuie sa se implineasca venind ca argument suprem cu justificarea oferita de astre. Astfel, zic ei, ciclul zodiacal al constelatiei Pestilor de 2140 de ani s-ar fi incheiat si, intrucit urmeaza Varsatorul, trebuie ca era veche aflata sub semnul sacru al crestinismului, Pestele, sa fie inlocuita si va fi de Era Noua a Aquarius-ului. Aceasta ar fi noua paradigma legitimata stiintific, zic ei. Astronomii au pus la indoiala ipoteza ciclului zodiacal, dar este evident ca paradigma avansata de new-age-isti este o rationalizare post factum a carei tinta este obtinerea unei justificari si legitimari exterioare, “cosmice”, pentru a da credibilitate in plus Planului. Oanume comunitate stiintifica sprijina aceste idei, atita doar ca ea este  mai zgomotoasa si mai agresiva. Oamenii de stiinta new-age-isti alcatuiesc o retea de personalitati cu pregatire academica, o retea a dreptului umanistic ce discuta posibilitatea transformarii nemiloasei justitii in blindete si toleranta, alcatuiesc pepiniere de functionari ce sprijina “noile idei” cu posibilitatile oficiilor publice, cu totii elaborand, fie de pe tribune internationale fie din colturi de aiurea, programe de restructurare a ordinii mondiale, propovaduind alternative economice, energetice, neotehnologice, exercitind presiuni instructiv-educative asupra opiniei publice si asupra constiintelor”.

4. Tehnici si metode ale New‑Age‑ului

O retea uriasa a miscarilor sociale cu o pedagogie inovativa si “transpersonala”, se dezvolta in corpurile legislative, in corporatiile de economisti, ingineri, teoreticieni, administratori ce par sa detina la ora actuala punctele cheie ale statelor, ale organismelor de informatii, mass-media si economice mondiale. In sfera politicului si a economicului i-am putea cita pe laburisti in Anglia, democrati in America, social-democrati si verzi in Europa. Ecologistii devin un partid new-age-ist prin excelenta, integrind in conceptia si programul lor miscarea feminista si “antropologia androgina”, inaltind modelul androgin la rang de ideal politic. Frazeologia folosita include ca sintagme-semnal termenii:  pace, dreptate, iubire, fericire, toleranta, cooperare, spiritualizarea frontierelor, statul planetar, legitimarea si institutionalizarea homosexualitatii, comunizarea. Unul din ideologii verzilor, Robert Muller, a ajuns chiar vice-secretar general la ONU, asa cum si Michel Rocard, foarte activ in timpul tulburarilor studentesti ale anilor ’68 si fondator al PSD in Franta este astazi un om politic cu greutate. In literatura si arta, realismul magic intra in dispozitivul tactic al noii ere. Exponentii: Hermann Hesse, Nikos Kazantzakis, Michael Ende, Kandisky si nenumarati altii. Ceea ce-i mai uneste pe unii dintre acestia este ca sint de stinga, respectiv comunisti. In muzica, filiatia este stabilita in mod surprinzator de rock, intelegandu‑se de aici si adresa precisa a tintei. In decursul ultimilor ani, industria music-bussiness-ului a adaugat un nou termen: muzica new-age (Vangelis, Jean Michel Jarre). Dar, in afara de aceasta, muzica specifica new-age, ce induce stari de meditatie mistica, ramane in continuare de studiat rock-ul obisnuit. Astfel, Peter Hamel scrie “Regasirea sinelui prin muzica”, opera de inspiratie baileyana. Led Zeppelin are contingente cu ocultismul lui Alistair Crowley (1875 – 1947). Inspiratorul formatiei Rolling Stones si al LP-ului “Their Satanic Majesties Request” a fost Anton Lavey, marele preot al bisericii sataniste din San Francisco. Piesa “Bring on the Lucie” a lui John Lennon este de sorginte luciferiana si intialele LSD sint anagramate in fraza “Lucie in the Sky with Diamonds”. Initialele trupei AC/DC inseamna, in traducerea proprie a formatiei “AntiChrist, Death to Christ sau AntiChrist, Devil Cooperation”. Cit despre Hells Angels, Black Sabbath, Iron Maiden, titulatura cred ca este suficient de transparenta. “Sympathy for the Devil” a lui Rolling Stones devine chiar imnul adulatorilor lui Satan in Templele Luciferice. Jimmi Hendrix afirma urmatoarele despre ceea ce face el:”Tu hipnotizezi pe oameni prin muzica pentru a-i readuce la starea lor naturala, primordiala si cind au ajuns la punctul lor cel mai slab, le inserezi in subconstient exact ceea ce vrei tu sa transmiti”. Muzicologii Manfred Clynes si Janice Walker arata ca  “sistemul nervos central transforma un ritm muzical intr-un model de miscare. Aceasta experienta ritmica a sunetului este scapata de sub sontrol, noi suntem condusi de catre ea”. Iar M. Drury adauga: “Ritmurile care induc starile de transa sint repetate, energice si il transporta pe dansator departe de cotidian si moment intr-o atmosfera de dezordine, pulsand cu un ritm vibrant, care de obicei duce pina la un punct culminant. In Africa, dansatorii imita miscarile si pasii unor spirite posesive si se comporta ca atare.” Am adauga ca miscarile ritmice ale bazinului, cu o anumita amplitudine elibereaza, dupa yogini, energia sarpelui Kundalini care se afla incolacit la baza coloanei, mutindu-se cu mare forta intr-o ceakra care se deschide in virful capului si de unde apoi iradiaza intr-un suvoi nestapinit. Tot M.Drury arata ca: “In societatile in care magia si mitul definesc si influenteaza fiecare moment al existentei, oamenii aspira sa fie ca zeii si chiar sa-i imite. Atit in societatile primitive, cit si in culturile stravechi, incantatiile si cintecele magice sunt o sursa de putere”. Multi interpreti cunoscuti au recunoscut public ca sursa lor supranaturala de inspiratie este alta decit Dumnezeu. Angus Young de la AC/DC se confeseaza: “Altcineva este in mine, cind sint pe scena sunt posedat”. Un cercetator in materie de muzica, Dave Hart a identificat trei feluri de muzica “metalica”:  

1. “metal usor” (party metal), cel mai popular stil, reliefind nevoia de droguri, petrecere, sex si de traire a vietii de pe o zi pe alta fara nici un fel de idealuri (Bon Jovi, Motley Crue, Def Leppard), intr-o mai mica masura acaparata de ocultism.

 

2. “trash-metal” este canalizata pe violenta si moarte. “86 de feluri de a muri este tema a jumatate din aceste albume”, explica Hart si

 

3. “black-metal”, in aparenta cea mai agresiva si ilustrata prin singe, demoni, capete de morti, schelete si care contine cea mai mare densitate de mesaje satanice. Prin intermediul albumelor, al concertelor, al statiilor de televiziune, marea majoritate a formatiilor de hard rock si heavy metal introduc in mintea copiilor mesaje anticrestine, criminale, singeroase. Foarte cunoscuta formatie rock Guns’n’Roses au urcat in top cu albumul “Appetit for destruction” care s-a vindut in sapte milioane de copii. Pustii sint realmente indragostiti de ei.

Muzicologul Tibor Knife defineste hard-rockul ca o “muzica a teroarei transfigurate care-si infioara victimele cu priceperea psihiatrului cunoscator de suflete”.   – Analiza simbol (U.Baumer): pacura, pucioasa, fumigene, pentagrame cu virful in jos (cornitele Satanei), lanturi, verigi, falusuri, sange, LSD, bisexualitate, “666”   – Caracteristici fundamentale ale formatiilor de hard si heavy: celebrarea violentei, invocarea programatica a Necuratului, tematica oculta, blasfemia, vocabularul obscen, sonorizarea si scenografia coplesitoare. Cei care elaboreaza programele destinate publicului, cum se fac ele de catre personajele care participa la realizarea lor, reprezinta chestiuni mai putin cunoscute. Sunt colective formate din psihiatri, analisti demografici si specialisti in psihologie care stabilesc profilele psihologice ale publicului, ce apoi sunt descompuse in sectoare demografice. Fiecarei felii demografice sau de virsta i se atribuie apoi tipul si forma de mesaj care-i este mai accesibil. Se cauta si se impun anumite staruri, dirijindu-se parametrii vocali si cei ai charismei sexuale, conform statisticilor de supraveghere ale apetitului sexual. Vocile sunt imbunatatite prin programe de computer, pentru a optimiza penetrarea cat mai adanca a centrilor de stimulare sexuala. Textele sunt elaborate astfel incat sa produca maximum de  raspuns libidinal din partea tinerilor, prin cuvinte cheie. Sint urmarite modele de atractie pentru identificarea fantasmelor la ascultatorii-tinta. Linia melodica se suprapune pe tiparele ritmurilor de imperechere si se accentueaza asupra frecventelor ce genereaza tiparele de raspuns al sistemului nervos central si periferic, in scopul de a obtine o maxima excitatie. Sunt conturate trasaturile faciale ale eroilor videclipurilor, accentuandu-se asupra liniilor anatomice, ce corespund cu idealul rezultat din consultarea statisticilor. Se obtine modelarea pe sabloane tip. Subsonicele subliminale izbesc direct in creier si in sex. Se creeaza reactii stereotipe la stimuli precisi si repetati. Fara a putea fi percepute, viziuni caleidoscopice se intiparesc in creier. Activarea centrilor onirici, stimularea sau inhibitia altor stimuli nervosi, produc rupturi ale contactului cu realitatea. Visul erotic creeaza subsitute si modele de urmat pina la identificare, directionarea avind loc prin cea mai puternica dorinta umana, sexul. Tehnica sofisticata a manipularii include procedee de agresiune nimicitoare exercitata sistematic si permanent. Intregul aparat informational foloseste tehnici de sugestie si conditionare, oferind celor care le utilizeaza pirghii de dirijare a opiniilor, a ideilor, a starilor sufletesti si a comportamentelor. Nu intamplator, alienarea atinge asemenea cote in Occident. Sistemele de referinta naturale sunt inlocuite cu sisteme artificiale create de autoritati nedefinite. Prin deformarea si chiar inversarea normelor valorice se obtin norme referentiale de tip nou. Oamenii ajung un fel de cobai, de zomby, conectati rudimentar prin centrii placerii, sufera distorsiuni ale simtului temporal, ale realitatii, devenind un fel de ciber-oameni ce traiesc intr-un fel de Disneyland planetar, din care pot sa-si aleaga toate fantasmele oferite de show‑business la domiciliul lor. In ce priveste televiziunea, desi se sustine ca este in primul rind un mijloc de educatie, de fapt ea reprezinta un instrument de indoctrinare, seducere, propaganda si manipulare. Wilson Brian Icey, specialist in telecomunicatii, este de parere ca “televizorul este un instrument de spalare a creierelor cu un potential foarte ridicat, programat pentru mase si distrugator al individualitatii. Acest obiect, la prima vedere indispensabil, este la fel de periculos ca si poluarea, suprapopularea oraselor sau bomba atomica”. Charles Atkins, profesor la Universitatea din Michigan, este de parere ca televiziunea incurajeaza consumul de droguri, alcool si tigari prin personajele care apar pe ecran, deoarece copiii, neavand format discernamintul si identificindu-se cu personajele, sunt impinsi sa se comporte exact ca eroii lor. Eroii serialelor pentru copii sunt deseori entitati cu facies-uri infricosatoare, ciber-oameni, monstri de tot felul. O intreaga industrie de jucarii are grija sa aduca aceste monstruozitati in camera de culcare a copilului, ca sa-l insoteasca in vise. Metoda principala de transformare a constiintei pare a fi practicarea de psihotehnici dezindividualizante si inducerea experientei transpersonale, solicitarea functiilor emisferei drepte, activarea extrasenzorialului, influenta modelatoare a noii tehnologii permitind subtila transformare a constiintelor si cristalizarea unui  nou tip social. Fundamentare teoretica: neuropsihologul Karl Pribam cu a sa “teorie holografica” a functiilor creierului, David Bohm, fizician – ucenic al lui Einstein – cu teoria holonomica, chimistul Rupert Sheldrake cu teoria cimpurilor morfogenetice, biochimistul Jim Lovelock si psihologul Peter Russel cu “ipoteza Gaia”. Alte surse sunt lucrarile teoretice ale psihoterapeutilor si psihologilor orientarii transpersonale, materialul empiric al proceselor verbale din clinicile psihiatrice, care consemneaza “experienta transpersonala” a pacientilor tratati sub stare de hipnoza, intreaga thanatologie, in frunte cu: Raymond Moody, Elisabeth Kubler – Ross. O buna parte din concluziile lor sunt elaborate astfel incit sa corespunda conceptiilor hinduiste despre reincarnare. Marilyn Ferguson si Fritjof Capra, doctrinarii new-age-ului sunt preocupati de sinteza dintre stiinta occidentala si intelepciunea orientala, antrenind in acest scop o intreaga pleiada de fizicieni, electronisti, biologi, neurologi, antropologi care sustin cu argumentele stiintelor naturii si stiintelor umane noua cuprindere “sistemica” a imanentei si a transcendentei pretins separate in “era veche”. Savantii, economistii, ecologistii, artistii, scriitorii, profesorii, feministele si homosexualii, toti laolalta vocifereaza dupa drepturi, pentru o Era Noua, holista, pentru schimbare, neabatandu‑se insa de la traseele stabilite inca de 200 de ani de programele masoneriei.

5. Tipuri de organizare; resurse; simbolistica

Tip de organizare: network – retea Segmented Polycentric Integrated Network – aparenta cuprinde o structura neierarhica, neautoritara, la care se adera nestatutar prin simpla dumirire si trezire in context, fara legaminte si obligatii impuse, adesea spontan si fara constienta programatica expresa. Ei declara miscarea New-Age ca blanda sau “silentioasa” conspiratie – “ordinea infasurata”, o sinergie panumana nesubversiva , necomplotista, dar care militeaza pretutindeni pentru transformarea constiintelor in spiritul paradigmei holiste. Aici si acum, fireste, nu mai avem disimulare si silentioasa infiltrarea in institutii sociale, ci o ofensiva in vazul tuturor, batalii in parlamente, televizate, un show complet pentru toata lumea. Miscarea New-Age si-ar avea specificul organizatoric intr-o multime de personalitati si grupuri singulare, “noduri” ale unui imens navod ce invaluie lumea, indesindu-se spontan in virtutea unei asa-zise programari cosmice. A lucra in network a devenit o ocupatie fireasca. Organizatiile policentric integrate, manifestele si foile volante, cartile tematice, fotocopiile, expunerile, conferintele, workshops-parties (intalniri internationale in cursul carora participantii se impartasesc unii altora), manunchiurile de prieteni comuni, intilnirile “la virf”, aliantele, video-ul, modem‑ul, circularele, convorbirile telefonice circumterestre automate, via satelit, avionul. Iata un arsenal de mijloace aflate la dispozitia tuturor aderentilor. Cine finanteaza toate acestea? Aparent nimeni anume. Cu toate acestea, fonduri exista si inca substantiale. Recentul scandal legat de Green Peace a scos la iveala ca organizatia dispune de o avere serioasa, dispusa intr-o retea complicata de conturi pentru a dejuca urmarirea transferurilor de bani. Situatia este cam aceeasi la aproape toate organizatiile. Exista o parte la vedere, pentru public, dar partea invizibila este stiuta doar de foarte putini dintre cei aflati la virful acestor organizatii. Multe din nevinovatele organizatii umanitare se ocupa de fapt cu culegerea de informatii sau cu afaceri mai mult sau mai putin curate. Pe ramura ecumenismului Noii Ere se intilnesc protestanti,  liberali si catolici, miscari iudiace precum Havurot, comunitati cum sunt casele Chabad sau Casa Iubirii si a Pacii din San Francisco a lui Rabbi Shlomo Carlebah, neopenticostali, la care se adauga secte de inspiratie orientala si personalitati, dupa cum urmeaza: Baha’i, Naropa Institute Dharmadu, Healthy Happy Holly, sufismul, zen-budhismul, yoga si maestrii Buba Free John, Baba Ram Dass, Sri Aurobindo, Sri Chinmoy, Kirpal Singh, Gurubawa, Gopi Krishna, Maharidshi Mahesh Yogi, Bhaktivedanta. Cu totii contribuie din toate puterile la transformarea subterana si suprastructurala a Occidentului si la instituirea noii paradigme. Pe un fond de constienta generala de tip cartezian, rationalist-pragmatica, creata intr-un secol de materialism blazat si amorf, aparitia samanilor Noii Ere, a vracilor si a fachirilor impreuna cu exotismul Orientului, actioneaza ca si nada fosforescenta a pestilor abisali. In Franta, tara europeana si catolica candva sunt peste un milion de convertiti de la Islam, precum si 240 de secte cu aproximativ 400 000 de adepti ai New-Age-ismului. Statistica este din 1982. Ca exemple, se pot da secta Moon sau Asociatia pentru Unificarea Crestinismului Mondial, cu peste sase milioane de membri pe glob; Asociatia Internationala pentru Credinta in Krishna, cu pondere in mediul liceal, formind narcomani, implicata in trafic cu arme si droguri in SUA si RFG; Asociatia Internationala pentru Meditatia Transcendentala, implicata in delatiune fiscala si spalarea banilor, Universitatea Pacii, aflata in acelasi sediu, cu Federatia Mondiala a Oraselor Infratite; Templul Poporului lui Dumnezeu, cunoscut mai ales in urma masacrului din Guyana. Sectele sint insotite de o antrepriza industrial-comerciala cu caracter transnational, cu numeroase ramificatii si importante resurse financiare, constituind un important factor de influentare economica si politica. Conducatorii sectelor sunt fabulos de bogati, detin ziare si posturi de radio si televiziune, in timp ce membrii acestora sunt de obicei subordonati total, puternic ierarhizati si ascetizati. Regimul membrilor presupune supunere totala fata de “guru”, o intiere ce implica de obicei  o alimentatie saracacioasa si privare de somn, la care se adauga drogurile, depravare sexuala, slabirea legaturilor familiale. Textele diverselor secte se pretind a fi revelate pe canale oculte, sunt ba agresive si anarhiste, ba moralizatoare si ecologiste, cu aparente religioase traditionale si cu un limbaj metafizic ingalat, dar toate propun experiente mistice noi si preocupate de pastrarea unor aparente de onorabilitate: au creat fundatii umanitare, au militat cu ravna pentru pace, pentru dezarmare, pentru intelegerea si prietenia intre popoare, pentru respectarea drepturilor omului si, in general, pentru orice este la moda si de bine. Organizatii ca Amnesty International, Green Peace, Sierra Club, UNESCO se declara pe fata adepte ale New-Age-ului. Prestigioase personalitati ale Organizatiei Natiunilor Unite se afla in sinul miscarii New-Age. Astfel, un fost vice-secretar general al ONU, Robert Muller este conferentiar la manifestari ale adeptilor lui Alice Bailey; raposatul secretar general al ONU, U-Thant si Aurelio Peccei, presedinte al Clubului de la Roma, au contribuit la edificarea Organizatiei Planetary Cityzens, cu sediul la Geneva si condusa de Donald Keys, ce are la temelie, nemarturisita, scrierile lui Alice Bailey. Este notabil ca ONU, in pofida scopului propus, nu a reusit sa impiedice primele cinci natiuni aflate in Consiliul de Securitate al ONU sa fie si primele cinci in lume exportatoare de armament. In ceea ce priveste Planetary Cityzens este de notat prezenta  unei alte personalitati notabile in conducerea acestei organizatii si anume David Spangler, editorul revistei New Age Magasin. Acesta a predat politologia la Universitatea din Wisconsin si a predicat in Catedrala St. John the Divine din Manhattan. A condus pe timp de trei ani Findhorn Foundation, mediatizata puternic in presa americana. Findhorn Foundation condusa de Eileen si Peter Caddy este un loc unde se practica “unitatea religiilor” si se peroreaza despre venirea “Hristosului Noii Ere”. Viziunea intemeietoarei Eileen Caddy i-ar fi fost revelata, pe cind sapa in gradina (nu-i nici o gluma, asa declara ea), de catre forte oculte si contine doctrina satanista despre divinitatea omului si despre potentialul inepuizabil al fortelor sale psihice. Ca si la d-na Blavatsky si Bailey, doctrina d-nei Caddy trimite la “Dumnezeul acestei lumi care este Satana”. Numele lui Satan mai este inlocuit cu Sanat Kumara, Lucifer, Venus, Faun, Pan. Spangler il identifica pe Hristos in “Reflections of the Christ” ca un personaj interesat numai si numai in propovaduirea mesajului New Age. Spangler crede ca personajul christic trebuie doar interpretat. In schimb, personajul luciferian polarizeaza in jurul sau ideea de “initiere”. Doctrina ezoterica trebuie sa iasa din loji si sa demareze o intiere planetara in masa. Emblema-simbol a New-Age-ului este curcubeul. Incepind cu 1984, Editura Goldmann Taschenbuch, aceeasi care i-a consacrat pe Alvin Toffler si Aurelio Peccei lanseaza o intreaga serie marcata puternic printr-un curcubeu. Alice Bailey a stabilit grupurilor intemeiate de ea (peste 140 000 de organizatii in SUA, Canada si Europa), utilizarea curcubeului ca semn de recunoastere. Pe vitrine, pe vestimentatie, pe masini si computere, peste tot curcubeul. Prin curcubeu, spiritualitatea New Age se strecoara in bisericile crestine, unde simbolul are o semnificatie precisa: aceea de pace cu Dumnezeu, de fagaduinta divina. Spiritualitatea New Age a conferit, insa, prin clivaj, o semnificatie eretica curcubeului: cea de participare la construirea unei punti (Antahkarana) de la om la supraom. Este o metoda des folosita de new-age-isti in ale caror scrieri se da de inteles ca ideile lor provin din interpretarea Sfintelor Scripturi. La o privire mai atenta, se observa repede ca interpretarea nu este numai necanonica, ci chiar eretica. Nu este singura utilizare in ce priveste simbolistica curcubeului, a unor simboluri si semne crestine. Semnul folosit de catre protestatarii pentru pace este un semn crestin (hristonomul), dar cu doua dintre brate rupte. De asemeni, porumbelul pacii desenat de Picasso, un cunoscut agent comunist, in crestinism este mesagerul Duhului Sfint. Nu degeaba tov. Stalin i-a platit acestuia un milion de ruble pentru ideea de a folosi acest simbol in interesul comunismului. Curcubeul biblic este semnul pacii cu Dumnezeu, semnul unui nou legamint in care testatorul este divinitatea mintuitoare, iar nu omul nevolnic si trufas care se incumeta sa se ridice el insusi deasupra divinitatii. Antahkarana este un termen sanscrit compus din Antah, care inseamna “launtric” si karana, care inseamna “organ de simt”, exprimind calea de la capacitatea de gindire inferioara la cea superioara, semnificind un fel de pod de lumina dintre creierul fizic si suflet, la care se poate ajunge prin meditatie. La Moise, curcubeul este numit semn al legamintului vesnic dintre om si Dumnezeu, simbol al contractului pe perioada nedeterminata. Curcubeul, la greci, este personificat de zeita Isis, simbolizind relatia neintrerupta intre cer si pamint, intre zei si oameni. In China, cele cinci culori ale curcubeului semnificau manifestarea armoniei intre Yin si Yang. In ezoterismul islamic, curcubeul alcatuit din sapte culori era imaginea calitatilor divine raspindite in Univers. In folclorul romanesc,  curcubeul este balaurul ceresc ce bea apa din tauri, fintini, riuri si mari, fiind capabil sa modifice starea cosmica a lucrurilor. Credinta populara sustine ca fenomenul curcubeului poate schimba sexul fiintelor omenesti: “Cind s-o duce in genunchi sa bea apa unde bea si curcubeul, de va fi fata, flacau se va face, iar de va fi flacau, se va preface in fata”. Ideea de schimbare – transformare si de mobilitate polara arata ca simbolul curcubeului face parte dintr-un complex arhetipal prezent la toate popoarele. Alte simboluri: triunghiul inscris in cerc, cercul cu un punct in centru, cercurile concentrice in jurul unui punct, sectorul de 90 de grade, razele de lumina, Yin si Yang, pentagrama, zvastica preluata atit de A.A. Bailey cit si de Societatea Teosofica din care a facut parte si Hitler, dar intalnita si pe primele bancnote aflate in circulatie in timpul Revolutiei bolsevice, numarul 666, tripla bucla sau panglica infinit impletita (banda Meobius) ‑ vezi ilustratiile din anexa. In viziunea New Age-ului este speculata logica pitagoreica, se avanseaza un melanj semidoct si mediocru de teorii, in ultima instanta ei nefacind altceva decit sa exploateze vesnica frustrare a omului fata de perspectiva unui univers finit. Unul dintre telurile Societatii Teosofice si a tuturor organizatiilor de acest tip este promovarea tuturor stradaniilor ce au ca finalitate edificarea unui imperiu universal si instalarea unui guvern mondial, condus de “alesi” iluminati. Veche aspiratie masonica, care unora le pare astazi doar o formalitate. Foarte pe scurt, redam mai jos o cronologie ce infatiseaza evolutia acestei idei mondialiste in cursul acestui secol: – 1910 –           se infiinteaza Fundatia Carnegie pentru pacea internationala. Impreuna cu agentiile sale, militeaza declarat pentru un “Guvern Mondial”.   – 1919 –           se infiinteaza Consiliul pentru Relatii Externe (CFR), al SUA, din care fac parte personaje importante ale administratiei de stat (printre ei, se afla si fostul presedinte american, George Bush).   – 1922 –           CFR sustine ideea unui guvern mondial.   – 1933 –           este publicat HUMANIST MANIFESTO. John Dewey unul dintre coautori cheama la o “sinteza a tuturor religiilor si ordinea economica socializata si cooperativa”.   – 1934 –           apar in continuare numeroase lucrari despre “Noua Ordine Mondiala”.   – 1939 –           discurs al Papei Pius al XII-lea. Pe 24 decembrie, Papa subliniaza cinci puncte considerate esentiale pentru stabilirea unei Noi Ordini Mondiale. Se tipareste lucrarea lui Lionel Curtis: “World Order” (Civitas Dei). Lucrarea, de 985 de pagini, a fost numita “temelia oricarei idei despre o Noua Ordine”.   – 1940 –           Iwao Ayusawa publica intr-o prestigioasa revista, “Contemporary Japan”, articolul : “Noua Ordine Mondiala o perspectiva japoneza”.   – 1945 –           24 octombrie: Carta ONU intra in vigoare. In aceeasi zi, in Senatul SUA senatorul de Idaho, Glen Taylor introduce rezolutia 183, cerind sa o inregistreze ca favorizind crearea unei republici mondiale. Rezolutia specifica si crearea unei “forte politienesti internationale”.   – 1947 –           noi grupari cer cu tarie un Guvern Mondial Federal.   – 1952 –           12 aprilie: John  Foster Dules (mai tirziu, secretar de stat), declara ca “legile tratatelor pot incalca Constitutia”. Un amendament al Senatului propus de senatorul John Bricker ce ar fi stipulat ca orice tratat nu poate inlocui Constitutia a fost respins la vot.   – 1959 –           CFR cere o Noua Ordine Internationala.   – 1961 –           Departamentul de Stat faureste un plan de dezarmare a tuturor natiunilor si inarmare a ONU.   – 1967 –           Richard Nixon militeaza deschis si ferm pentru o Noua Ordine Mondiala.   – 1970 –           responsabilii cu educatia si mass-media din SUA promoveaza ordinea mondiala.   – 1973 –           este publicat HUMANIST MANIFESTO II. Citam din amplul document: “Stam in pragul unei Noi Ere… O societate seculara la scara planetara… Astfel, dorim dezvoltarea unui sistem legislativ mondial si de ordine mondiala, bazata pe un guvern mondial transnational… Adevarata revolutie soseste”.   – 1974 –           Conferinta Mondiala a Religiei pentru Pace (Leuven, Belgia), cere si ea o Noua Ordine Mondiala   – 1975 –           Congresul SUA: 32 de senatori si 92 de reprezentanti semneaza o “Declaratie de interdependenta”. In ea se afirma: “Trebuie sa ne alaturam celorlalti pentru a intemeia o Noua Ordine Mondiala… Ingusta notiune de suveranitate nationala nu trebuie lasata sa ingradeasca aceasta obligatie”.   – 1977 –           presedintele Carter ii numeste pe sustinatorii declarati ai Noii Ordini Mondiale in pozitii cheie ale politicii SUA.   – 1980 –           Natiunile Unite planuiesc o noua ordine economica internationala.   – 1986 –           o intalnire internationala la Seul ce reunea ministrii de finante din toata lumea, promoveaza Noua Ordine Mondiala.   – 1989 –           presedintele Bush invita Uniunea Sovietica sa se alature Ordinii Mondiale.   – 1990 –           presedintele Bush considera razboiul din Golf o oportunitate pentru Noua Ordine Mondiala.   – 1991 –           pledoarii din ce in ce mai insistente pentru Noua Ordine Mondiala. Institutul Sud-Estic pentru Afaceri Internationale ia in lucru acest subiect. Ideea finala consta in realizarea unui centru unic al puterii politice, obiectiv pe care l-au urmarit si artizanii Revolutiei comuniste, trecind peste vointa popoarelor cu nepasare. Acelasi lucru se preconizeaza si acum, pornindu-se de la premiza ca progresul tehnic oricum inlantuie inevitabil Globul si ca, mai devreme sau mai tirziu, cheile puterii vor trece intr-o singura mina. Cit despre tipul de spiritualitate, despre ideea care se afla in spatele universalismului promovat de masoni, nu mai merita sa vorbim. Mai adaugam doar un citat ce apartine unui mason de frunte: “Odata cu progresele stiintei, care inving toate sugestiile, Franc-Masoneria va apare din ce in ce mai mult, ca singura religie demna de oameni… Ea consta in a construi o Republica universala si democratica, a carei regina va fi Ratiunea si a carui Consiliu Suprem il va constitui Adunarea Inteleptilor.”Inteleptul acesta se numeste Albert Lantoine. Diferitele proiecte si incercari de uniuni vamale, Piete Comune, sisteme valutare unice, de Parlamente zonale si spiritualizari ale frontierelor, toate tind catre o viitoare statalitate globala. Inaltii politicieni, personalitatile marcante trebuie cautate numai printre membrii cluburilor masonice. Desigur, in decursul timpului, aceasta organizatie desi atit de puternica in aparenta, a facut si greseli care i-au adus o publicitate nedorita. Ca exemplu: Loja Marelui Orient din Franta, in preajma afacerii Dreyfuss, la inceputul secolului este demascata ca fiind varful unei organizatii de spioni si delatori in cadrul Scolii Militare Saint Maixent. Se va afla ca in cabinetul ministrului de razboi se primeau de la Loja Marelui Orient informatii confidentiale  “fise” referitoare la ofiterii activi. Toate avansarile erau influentate de acest clasament intocmit pe baza delatiunilor. Ca exemplu de delatiune, pe fisa marelui ostas al Frantei, Foch, pe atunci colonel, scria: “…de inlaturat, periculos, se duce la biserica.” Prin activitatea de spionaj desfasurata de Consiliul Ordinului Marelui Orient, la cererea presedintelui Consiliului, Emile Combes, s-au obtinut 20 000 de fise. Emile Combes era cunoscut in epoca ca un adversar neimpacat al bisericii si al invatamantului religios. Concluzia la aceasta murdara afacere a fost rostita de catre Alexandre Millerand, viitor ministru de razboi, apoi presedinte al Republicii: “Niciodata in timpul imperiului, cind libertatile noastre isi dormeau somnul letargic, un ministru nu ar fi indraznit sa se preteze la asemenea practici. Va revine dumneavoastra, domnilor, sarcina de a elibera tara de cea mai josnica dominatie prin care un guvern a incercat vreodata sa pateze onoarea si sa lezeze interesele cetatenilor”. Nu cunoastem in ce masura s-a produs eliberarea sus-pomenita, pana in prezent.

6. New Age sau respingerea Apocalipsei

Templul Umanist al Masonilor este “sinagoga lui Satan”, este reunirea in rebeliune a creaturilor im potriva Creatorului sub stindardul inselator al fraternitatii, al tolerantei al umanismului fara de Dumnezeu. Annie Desant, presedinta Societatii Teosofice  spunea: “Trebuie gonit Dumnezeu din cer”. Tot la fel ca si marele maestru al masoneriei Proudhone afirma: “Razboi contra lui Dumnezeu, caci Dumnezeu este prostia si lasitatea; Dumnezeu este ipocrizia si minciuna, Dumnezeu este tirania si minciuna, Dumnezeu este raul”. In schimb, cui se inchina masoneria? Ne arata Albert Pike, Suveran Pontif al Masoneriei Universale, in organul oficial al masoneriei engleze, “The Freemason” la 11.01.1935: “Religia masonica trebuie sa fie mentinuta de noi toti, marii initiati ai gradelor superioare, in puterea doctrinei luciferiene. Daca Lucifer nu ar fi Dumnezeu, Adonai (Dumnezeul crestinilor) ale carui actiuni manifesta cruzimea, perfidia, ura pentru oameni, barbaria si teama sa de progresele stiintei, acest Adonai si preotii sai l-ar calomnia? … Da, Lucifer este Dumnezeu si, din nefericire, Adonai este si el Dumnezeu”. Duhul Lojei  s-a strecurat astazi pina si in bisericile pietiste. Aderarea bisericii la francmasonerie a inceput odata cu Reforma. Luther era rosacrucian si si-a ales ca blazon trandafirul proiectat peste cruce, simbolul rosacrucienilor francmasoni ai Evului Mediu. Fratriile si ordinul rosacrucienilor s-au constituit in secolele XVI-XVII, dar existenta lor este atestata documentar inca din 1250, unul din telurile lor fusese reforma, iar marii reformatori de mai tarziu s-au inspirat din ideologia lor. Faramitarea ulterioara a protestantismului a fost de asemenea opera unor masoni ca Wesley, Chelmers, Zinzendorf. Trebuia scindata orice biserica particularista, apoi urma pulverizarea partii reformate, din molozul rezultat edificindu-se o noua unitate, mai toleranta, mai “democratica”, adica tocmai ecumenica. Mari masoni ai sectantismului au fost C.T. Russel, Josef Smith, Brigham Jung, Rudolf Steiner. Antroposofii, Mormonii, Martorii lui Iehova, Biserica Scientista sint creaturi ale masoneriei. Mai mult decit atit, incepind cu conciliul Vatican II, toti papii ar fi masoni, dupa afirmatia lui Norbert Homuth. Un mare numar de cardinali si fete bisericesti ale Vaticanului, ca Suenens, Poletti, Virgil Nevi, Marcinkus, au avut legaturi cu masoneria. Monseniorul Marcinkus era responsabilul finantelor pontificale si dirija corpul de garda papal. Monseniorul Paul Marcinkus era unul din colaboratorii lui Roberto Calvi, presedintele bancii Ambroziana, una din principalele institutii  financiare ale Italiei – supranumit si “bancherul lui Dumnezeu” – girind atit afacerile financiare ale Sfintului Scaun, cit si pe cele ale Mafiei, fiind de fapt una din piesele cheie ale lojei Propaganda Due (P2). Banca Ambroziana a stipendiat Partidul Socialist Italian si campania electorala a lui Bettino Craxi, presedintele Consiliului de Ministri si conducatorul Partidului Socialist. Insarcinatul cu afaceri externe al Papei, monseniorul Casaroli, era unul dintre apropiatii generalului Giuseppe Sansovito, seful serviciului secret italian. Consilier personal al generalului era un alt membru al Lojei P2 si anume Francesco Pazienza, un vechi prieten al lui Alexander Haig, personaj de frunte al Conventiei Nationale a Prtidului Republican si apropiat al presedintelui Ronald Reagan. Pazienza a avut o contributie esentiala la caderea presedintelui Carter, relevind legaturile acestuia cu palestinienii. Scandalul “Billygate” (dupa numele fratelui lui Carter, Billy) l-a costat pe Carter dintr-un foc, votul intregii comunitatii evreiesti din SUA. Revenind la inceputurile istoriei oficiale ale masoneriei, trebuie sa ne referim si la iezuitul A. Weishaupt ce intemeiaza in mai 1876 Ordinul Iluminatilor. In 16 iulie 1782, in urma Congresului de la Wilhelmsbad, Ordinul intra in Inalta Masonerie, alaturi de B’nai B’rith. Casa Rotschild, pilon al lui B’nai B’rith finanteaza Ordinul Iluminatilor si din Frankfurt, important centru socialist mai apoi, “iluminarea” iradiaza spre marile trmple ale lumii civilizate. Casa Rotschild a fost si una dintre finantatoarele Revolutiei bolsevice. Din B’nai B’rith au facut parte personalitati ca: Lionel Rotschild, Theodor Herzl si Moses Hess, parinti ai sionismului politic. Moses Hess, fondator al Partidului Social Democrat a exercitat o influenta hotaritoare asupra lui Marx si Engels, organizind impreuna cu ei si cu Bakunin, Internationala I. Marx in mod special poate fi considerat discipolul lui Hess, personalitate de frunte a sionismului. Crezul lui Hess este cuprins in cartea “Catehismul rosu al poporului german”, din care citam: “Drapelul rosu simbolizeaza revolutia permanenta, pina la victoria deplina a clasei muncitoare in toate tarile civilizate: Republica rosie… Religia mea este Revolutia Socialista”. In alta parte, el mai spune: “Este inutil sa-i ridici pe oameni la nivelul adevaratei libertati si sa-i faci sa se  impartaseasca din bucuriile existentei, atita timp cit nu-i eliberezi din sclavia spirituala, adica de sub influenta religiei”. In mod surprinzator, in alta carte a lui Hess, intitulata “Despre sistemul monetar”, mai apar si urmatoarele rinduri: “Evreii, care de-a lungul istoriei naturale a lumii animale si sociale au avut rolul de a aduce omenirea la stadiul de animal salbatic, s-au achitat foarte bine de aceasta misiune”.

7. Mecanismul manipularii

In continuare, trebuie sa ne referim la un domeniu foarte important din punct de vedere al specialistilor New-Age, si anume psihotehnicile si psihologia transpersonala. Terapia psihologiei transpersonale contine intregul spectru al comportamentului New-Age, in vederea reinsertiei omului in campurile de forta ale Cosmosului, eul crescind dincolo de constienta universala, spre totalitatea cosmica, spre infinit, ceea ce evident, s-ar putea sa insemne o noua forma de depersonalizare. Psihoterapia transpersonala se mai numeste psihosinteza si se pare ca a avut ca model identificarea cu neantul pozitiv al nirvanei. Psihiatrul ceh Stanislav Grof, celebru in SUA, a ajuns, in decursul a douazeci de ani de cercetare si experimentare cu droguri psihedelice, la conceptele psihologiei transpersonale. Amintim ca LSD-ul, unul dintre cele mai celebre droguri psiheedelice a fost produs prin anii ’53-’54 in vederea utilizarii in razboiul din Coreea, de catre institute de cercetari ale Fortelor Armate ale SUA, la centrul din Maryland. In California, un nod al confluentelor New-Age, se afla Institutul Esalend, intemeiat in 1962, de catre Michael Murphy si Richard Price, amindoi discipoli ai lui Sri Aurobindo. O buna parte din cele mai importante experimente in domeniul psihologiei transpersonale s-au desfasurat in acest institut in cadrul caruia s-au perindat personalitati ca Abraham Maslow, Ida Rolf, Alan Watts, Moshe Feldenkrais, Lama Gowinda, Maharishi Mahesh Yogi, Buckminster Fuller, Aldous Huxley. Psihotehnicile folosesc alternanta dintre eliminarea si suprasolicitarea simturilor, alternarea violenta a influentelor exterioare putind produce mutatii de constiinta. Prin biofeedback se creeaza o autoreglare, tehnica prin care se dobindeste control asupra unor procese fiziologice si psiho-somatice, inclusiv asupra metabolismului bazal. Antrenamentul autogen este o alta psihotehnica de destindere prin autosugestie. Psihosinteza este un sistem care imbina limbajul imagistic cu starea meditativa, in vederea obtinerii unor noi stari de constiinta. Anumite tehnici de tipul acesta chiar reusesc, realmente, sa transforme constiintele intr-un anumit sens si au un efect devitalizant si primejdios. Unele dintre acestea au fost folosite de exemplu in Vietnam de catre armata americana, cu rezultate dezastruoase. Mai precis, soldatii asupra carora se realizase un astfel de experiment, cu scopul de a-i transforma intr-un fel de super-soldati, s-au decimat reciproc. Aceste procedee implica primejdia irecuperabilitatii partiale sau totale a personalitatii, deseori restaurarea personalitatii initiale a subiectului devenind imposibila. Anumite psihotehnici pot duce la chimizarea unor zone ale creierului, un proces ireversibil, mai profund chiar decit cel indus de LSD, schimbarile raminind definitive. Tactica manipularii a fost teoretizata inca din 500 i.e.n. de un celebru teoretician militar si anume Sun Tzi, ce preconiza o adevarata  revolutie militara, definind arta camuflajului si a mimetismului. Tactica Mikkyo – cunoasterea secreta – folosita de vechii Nin-Jutsu cuprinde un capitol ce se numeste Kyijitsu Ten Kan Ho (arta mistificarii) in care sint incluse tehnici psihologice extrem de diverse si elaborate ce au ca scop crearea confuziei, inselarea simturilor, prezentarea adevarului ca fals si a falsului drept adevar. Aceasta tactica duce la scaderea combativitatii si a spiritului de initiativa ale adversarului, la schimbarea modului sau de comportare si autopercepere, perturband mecanismul prin care se stabilesc conexiunile multiple intre perceptia si interactiunea sociala, sugestie, autosugestie si mecanismele cognitive implicate in formarea imaginii de sine. Avand in vedere amploarea mizei si fiind vorba de o confruntare, in cel mai clar sens al cuvintului, strategii acestui gen de agresiune reprezentata de New-Age au apreciat influentarea de durata a constiintei omenesti ca fiind cea mai eficienta tactica. Aceasta actiune este totala, perpetua si se prezinta ca o forma de atac nimicitoare. Desfasurata permanent si sistematic, manipularea constiintelor este un grav act antisocial. Pe de alta parte, tipul acesta de actiune induce in constiinta manipulatorilor o schimbare de orizont, un fals atribut demiurgic. Agresorul insusi sufera, deci, o retorsiune, o ruptura progresiva fata de realitate, o alienare. In cazul in care este vorba de un grup sau de o societate anumae (de obicei, secreta si inchisa) ce practica acest gen de agresiune, se constata difuzia conceptului de “ales” la toti membrii acesteia. Actiunea prin dezinformare este o pirghie de actiune psihologica, de conducere a indivizilor, de dirijare a opiniilor, a ideilor, a starilor sufletesti si a comportamentelor umane, vizindu-se capactitatea de perceptie si discernamint a individului. Metodologia, fundata pe descoperirile psihosociologiei permite o actiune decisiva asupra constiintei omenesti. Informatia contribuie la procesul structurarii grupurilor umane. Actiunea de manipulare a informatiei pe termen lung determina reculul societatii afectind dinamica functionala a grupurilor si generind stari confuze de agregare a categoriilor sociale. Explozia informationala, masinismul si tehnologia au produs intr-un interval scurt de timp deplasari profunde ale constiintei omenesti, determinindu-se o presiune uriasa asupra spiritului national polimorf al natiunilor. Teoria informarii ne sugereaza ca este creatoare de neguentropie, adica de ordine si organizare, opunindu-se progresivei degradari a sistemelor, cistigul prin informare fiind o conditie de supravietuire si evolutie a sistemelor sociale. In masura in care este introdus ca virus un factor de indoiala sau incertitudine se creeaza o noua necesitate si o functie artificiala ce se constituie ca noua informatie, mai precis dezinformatie. Aceasta provoaca, prin difunctia segmentelor sociale, un mecanism malign, de autodisturgere din interiorul societatii. Orwell: “Cine stapineste trecutul, stapineste viitorul, cine stapineste prezentul, stapineste trecutul”. Pentru a avea succes, tactica inselarii implica dezvaluirea stratagemei intr-un numit moment al derularii actiunii. Forma perfecta de inselare este de a spune adevarul facindu-se sa se creada ca se minte – vezi “paradoxul cretanului”. A stabili adevarul pe cale logica, rationala, in conditiile in care filozofia moderna afirma ca acesta nu este decit o asertiune, valabila in anumite  limite, devine o operatie aproape imposibila. Agresorul transpune in practica dorinta de a exercita o putere oculta, secreta, placerea disimularii si dorinta de a insela, dispretul fata de cei marunti. El actioneaza asupra urmatoarelor nivele: la nivelul psihologiei individului, asupra opiniei publice, asupra dinamicii sub-grupurilor si la nivelul grupurilor decizionale. Mai nou, drumul spre puterea politica, dupa cum spunea Gramsci, “trece prin controlul asupra culturii si ralierea intelectualitatii”. Ca o observatie trista, putem constata ca, in general, atat in cazul revolutiei comuniste, cat si in cazul agresiunii new-age-iste, este implicata o mare parte a intelectualitatii. In ce-i priveste pe cetatenii obisnuiti, modul de viata actual nu-i predispune la perspicacitate. Totul este preambalat, preconfectionat, prefabricat, inducindu-se maselor, mai ales tinerilor, trindavia intelectuala, tipul de stimuli folositi – aproape pavlovieni – anihilind spiritul critic. Dupa un sondaj executat in Franta in anii ’80, pomenit de Robert Escarpit, in lucrarea sa privind sociologia literaturii si teoria comunicarii, s-a ajuns la concluzia ca aproape 40% din populatie nu a deschis niciodata o carte. Hedonistii societatii de consum materialiste, spalati pe creier si alienati, nici nu mai au nevoie de LSD pentru a fi transformati. In aceste conditii, cu atit mai mult cu cit exista datele unei agresiuni primejdioase, devine o obligatie participarea nemijlocita la acest conflict a oricarei persoane inzestrata cu bun simt si luciditate. Stim ca agresorul doreste sa modifice cursul normal al lumii, remodelind psihologia “adversarului” – Omul. Creatura autonoma va deveni libera cu adevarat de abia in acord cu imperativul moral. Va fi libera doar in acord cu fagaduinta de la Ioan (8.32): “Veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va elibera”. Aducandu-ne aminte de lupta lui Iacob cu Ingerul, nu putem uita ca adevaratul “lor” adversar este Cel al Carui Nume este minunat –  Ioan (8.44; 47): “Voi aveti de tata pe diavolul si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru.(…) Ori de cite ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii”. Cine este din Dumnezeu, asculta cuvintele lui Dumnezeu, voi de aceea nu ascultati, pentru ca nu sunteti din Dumnezeu.” In pragul celui de‑al treilea mileniu, fapturii omenesti nu‑i ramane decat sa aleaga liber intre a considera invierea lui Iisus un mit oarecare si a se privi pe sine ca descendent al unor maimute fara p_r ori a se intoarce la Carte privind istoria Invierii si calcarii pe moarte a Lui Iisus ca pe un fapt contemporan mereu prezent si viu.

8. New‑Age‑ul ‑ miscare spirituala transcontinentala

Adeptii sai se pretind marturisitori ai unei experiente rascolitoare care le‑a transformat viata, i‑a “eliberat”. Toti cei care participa la retelele policentrice ale miscarii marturisesc acest lucru: au trecut printr‑o experienta transformatoare care le‑a schimbat in mod radical viata. O asemenea experienta este asemanatoare cu iluminarea si cu starile de convertire. Aceasta caracteristica dominanta a experientei new‑age‑iste i‑a indreptatit pe teoreticienii ei s‑o asimileze cu miscarile soteriologice (soter = a mantui). Toti comentatorii sunt de acord asupra celor trei aspecte dominante, valabile pentru intreaga miscare: experienta transformatoare (prin care trec toti adeptii ei), viziunea holista (holos = intreg) sau integratoare si organizarea in retele polinucleare. Pentru a explica fenomenul “experientei transformatoare”, M.Ferguson, cea care este considerata a fi sociologul New‑Age‑ului, o compara cu “schimbarea de paradigma”. Aceasta schimbare atrage dupa sine transformarea radicala, totala a viziunilor si sistemelor care ordonasera pana atunci experienta de cunoastere. Actul unei asemenea experiente presupune largirea campului experientei, puterea de a‑ti transforma permanent viata si de a stabili conexiuni. Experienta transformatoare new‑age‑ista are note comune cu ceea ce grecii numeau “kairos”, timp sau moment crucial, clipa ce nu trebuie amanata. Experienta transformatoare poate fi asemuita si cu ceea ce M.Eliade a denumit “traire sau experienta paradigmatica”, retrairea unei experiente arhetipale, care fusese savarsita in illo tempore, pentru solutionarea unor chestiuni cruciale, legate de om si de raportul lui cu universul; aceste experiente sunt ale lui Dumnezeu si se refera la facerea lumii. Scenariul unei expriente primordiale este reluat cu periodicitate, retrait in cadrul altor experiente care repeta ceea ce s‑a petrecut atunci, in illo tempore. Audierea muzicii lui Bach sau rezolvarea unei probleme dificile de matematica ori a unei chestiuni metafizice reprezinta asemenea experiente paradigmatice prin care se repeta scenariul arhetipal (primordial). Aceste experiente au darul de a provoca o formidabila eliberare, o pace profunda si totala, prilejuita de experienta integratoare a marii paradigme, a categoriei arhetipale. M.Ferguson spune acelasi lucru : “Accidental si deliberat, deopotriva, oamenii au avut asemenea experiente de‑a lungul istoriei. Schimbari interioare profunde se pot produce ca urmare a unei contemplari disciplinate, a unei boli grave, a unei calatorii primejdioase, a unui efort creator, a controlului respiratiei, a folosirii psihedelicelor, a miscarii, a izolarii, a hipnozei, a meditatiei, a reveriei, ori pe urmele unei lupte intelectuale intense etc.” (M.Ferguson, The Aquarian Conspiracy, p.31). Miscarea New Age a izvorat din si in cadrul procesului de socializare (comunicare) mondiala a acestor experiente, din comunicari ale celor care le‑au avut ori le au (retelele New Age), fie direct, fie indirect, prin revistele New Age, printr‑o intreaga literatura si miscare de cunoastere create in jurul experientei New Age, din “centre” special organizate pentru antrenamentul in vederea realizarii unor asemenea experiente totalizatoare si adanc transformatoare (“experiente New Age”). Noutatea acestei “miscari spirituale” provine nu atat din “noutatea” experientelor, cat din densitatea si amploarea lor spatiala, ca si din pretentia ca ele sunt semne ale salvarii (eliberarii) omenirii, ale venirii unei “ere noi” (New Age). Au aparut sociologii miscarii, psihologii ei, astrologi, filozofi si, nu in ultimul rand, teologii ei. Cat priveste reteaua polinucleara, celalalt aspect al miscarii, new age‑istii considera ca s‑a ajuns la o experienta planetara in retea. Sociologia new age‑ista a “retelelor” pune accentul pe relatie, nu pe comunitate sau pe grup. Pentru new age‑isti, relatia are o deosebita semnificatie si ei constata ca orice schimbare de intensitate a relatiei poate fi insotita de o schimbare de cod de viata. In aceeasi retea se afla de fapt subretele sau protoretele, care, desi nu le vedem, exista, astfel incat o retea este in fond o retea de retele de grade diferite. Pentru a intelege acest lucru, sociologii New Age au apelat la conceptia lui Pribram despre experienta “infasurata” si “desfasurata”. Sociologia primeste nesperate sugestii de la aceste perspective, care ii ingaduie sa cerceteze mecanismele “conspiratiei naturale”, asa cum face, de pilda, etnometodologia americana. Viziunea holista, cea de‑a treia caracteristica a New Age‑ului, ne avertizeaza ca in orice relatie se reproduce holografic intregul, asa incat ceea ce este infasurat in intreg primeste desfasurari de gradul 1,2,3 etc. in cadrul “retelei empirice”. Sociologia relationala este de‑a dreptul reconstruita si viziunea asupra societatii este revolutionara. In cultura romana au existat preocupari pentru toate cele trei aspecte, doua in principal, capatand aprofundari: teoria relatiei si teoria experientelor transformatoare. N‑au lipsit abordarile sistematice ale conceptiei integratoare (holistice). Blaga a examinat problema experientei transformatoare ontologice profunde (noologia abisala), in teoria mutatiei ontologice profunde, in teoria transfigurarii sistemului la care trebuie adaugata teoria intelectului ecstatic sau a antinomiei transfigurate. Toate acestea fac parte din teritoriul filozofiei new‑age‑iste, dezvoltata in cultura romana cu cateva decenii bune inaintea celei americane. Preocuparile “intregului” si a calitatii “relatiei” sunt foarte vechi (asa cum ne dam seama din teoria “formelor fara fond”). Cu teoria deficitului de real, cu metafizica precaritatilor (C. Noica), ori a degradarii categoriilor (Stefan Teodorescu), cu meditatia asupra experientei (in special in cadrul grupului de la “Gindirea”), cu experienta in retele polinucleare (aduse in campul politico‑ spiritual de Miscarea Legionara, de pilda) ‑ cultura romana interbelica apare ca unul dintre fronturile de val ale unei asemenea miscari de renovare planetara. Chestiunea este mult mai ampla decat ne imaginam si, pentru a inlatura eventualele confuzii, ne ingaduim sa revenim asupra ei spre final. Deocamdata, sa retinem ca New Age revendica pentru sine doua calitati: de a fi o “noua era spirituala” si de a promova in lume o noua “experienta transformatoare”, cu efect eliberator. Unii dintre adeptii antroposofiei (in special A.Bailey) si ai astrologiei new‑age‑iste vor forta interpretarea miscarii pornind de la cea de‑a doua trasatura, intr‑o directie soteriologica anticrestina. Sa retinem, pentru moment, ca secolul al XX‑lea este traversat de miscari soteriologice, de curente mesianice, de ideologii eshatologice, care pot fi, toate, anexate acestui teritoriu vast de framintari spirituale,  cunoscute astazi sub denumirea sintetica de “New Age”, Noua Era. Ce sunt, asadar, aceste miscari spirituale care pretind ca au puterea de a deschide un nou orizont pentru omenire si de a vesti o “noua mantuire” pentru om ? Vom spune, deocamdata, ca este posibila o stiinta a acestor miscari spirituale, pe care o vom denumi noologie (nous = spirit, logos = stiinta). Vom incerca sa examinam miscarea New Age in lumina miscaarilor spirituale, adica a noologiei.

9. Erele spirituale

New Age‑ul, Noua Era, este un fenomen spiritual de proportii mondiale. Lumea este obisnuita sa i se vorbeasca despre economii, imperii, ideologii universale etc. Despre miscari spirituale care cuprind lumea, traverseaza popoarele, modeleaza trairile colective si au puterea sau doar pretentia de a deschide un nou orizont spiritual, se vorbeste mai putin. Asemenea miscari pot genera sinteze spirituale de lunga durata, denumite epoci eoni sau ere spirituale. Faptul ca popoarele traverseaza asemenea ere confera propriului lor dinamism sufletesc trasaturile unei etnogeneze neintrerupte. Ele isi modeleaza si remodeleaza trairile colective cu fiecare noua era spirituala, care conduce spre refacerea sintezelor sufletesti dintre “spiritul epocii” (al noii ere) si “sufletul” propriu (Volksgeist). Mediul unor asemenea mari dinamisme spirituale a creeat “tehnici noologice” celebre, cum ar fi yoga, complexele samanice arhaice, marile sisteme ritualice etc. Hermeneutica a sesizat “puterea” cu totul aparte a acestor sisteme spirituale, de la cele “organice”, precum limbile vernaculare, pana la mitologii, religii, filosofii etc. Manifestarea acestor sisteme in istorie ne arata ca avem de‑a face cu energii spirituale care asculta de legile lor proprii. Expansiunea unor asemenea energii spirituale in lume si in istorie inaugureaza marile experiente noologice ale omenirii. Experientele noologice sunt cele care dau intemeiere spirituaala vietii colective a comunitatilor omenesti si au puterea sa fixeze in istorie directii de inaintare spirituala pentru marile colectivitati omenesti si chiar pentru civilizatii intregi. Aceste experiente nu scapa cu totul primejdia “dirijarii” falsificatoare. Trasatura universala a tuturor experientelor noologice este caracterul lor eliberator. Gratie lor, omul regaseste calea cea dreapta care duce la adevar, apara de minciuna si eroare. Toate acele forte ale istoriei interesate in manipularea adevarului au nazuit sa ia sub control tocmai experientele spirituale spre a le deturna de la sensul lor fundamental prin recanalizari simbolice si ideologice.

1. Era crestina si manifestarile anticristice

Pentru a‑i arata omului calea cea dreapta, Dumnezeu a coborat in lume prin jertfa lui Iisus Hristos. Reperele existentei cristologice sunt Vihleemul si Golgota. Spre deosebire de noologiile traditionale, religia lui Hristos ne da mai mult decat un acces spiritual la principiul Caii eliberatoare. Cultele si tehnicile noologice orientale contin straduinte exemplare pe linia straluminarii marelui mister al Conjunctiei (misterium Conjunctionis) spiritului cu materia, al pneumei cu soma, dar au dobandit pentru om mai mult decat niste “cai energetice”, care sunt toate simple epimorfoze ale Caii Adevarate. In plus, toate noologiile anterioare religiei lui Iisus Hristos au sfarsit prin a fi confiscate si puse in slujba unor puteri nespirituale. Alungarea zarafilor din templu este o parabola referitoare la primejdia pervertirii puterii spirituale. Toate formele degradate ale sacrului marturisesc despre aceasta primejdie. Nici una dintre starile si experientele care conduc la asemenea degradari si deviatii n‑ar putea totusi separa omul si lumea de Dumnezeu. Asemenea procese au insa puterea de a degrada “statutul sacrului”, caci pot deforma sensul experientelor spirituale, ba chiar pot rascoli “randuiala dumnezeiasca” a lucrurilor, semanand dezbinarea, adica satanizand lumea (diabolos=dezbinare). Toate “soteriologiile istoriciste”, adica cele care promit mantuirea lumii prin fortele imanente ale istoriei, experientele “genetice” actuale sunt “luciferice”, au orgoliul suprafiresc de a se substitui lui Dumnezeu. Marxism‑comunismul, ca si soteriologia slavofianica sau cea hitleriana au venit cu asemenea promisiuni salvatoare in contul si in locul lui Dumnezeu. Pusiunile spre purificare (sau puritate) rasiala ca si cele spre purificare ideologica fac parte din clasa unor asemenea tentatii luciferice. Puterea dumnezeiasca singura este indrituita sa purifice lumea si omul. Pentru a preveni asemenea tentatii, cultele orientale, atat de centrate pe ideea dobandirii puterii de eliberare a omului din conditionarile istoriei si ale naturii, au canalizat aceste puteri astfel incat, atunci cand ele ar urma sa atinga praguri maximale, insul sa fie “departe de lume”, intr‑o “izolare” metafizica desavarsita. Acesta este modelul oriental al apararii de tentatia pretentiei soteriologice, sub vraja careia au cazut mai toate mesianismele europene moderne. Asezamintele monahale, templele budiste au aparut spre a furniza canalizari intelepte, constructive energiilor noologice exceptionale, care pot fi atat de lesne deviate de tentatii luciferice. Iisus Hristos a venit pentru a dezvalui Calea, nu pentru a schimba randuiala firii, in care se cuprinde si misterul neamurilor. Neamurile sunt o “ardere neintrerupta”, adevarate “vetre cosmice” sadite de Dumnezeu spre a strabate istoria. Energiile acestea s‑ar putea “stinge” doar istovite de cenusa pacatului. Indemnul lui Iisus cuprinde in el ingaduinta si pluralismul originar. Cu acest indemn Iisus reface “intentia primordiala” a lui Dumnezeu care a sadit “energia logosului” in neamuri, nu intr‑un “popor universal”. Fictiunea “poporului universal” a fost aruncata in lume in secolul al XVIII‑lea, prin fiinta inselatoare a cuvantului istoric, nu a celui dumnezeiesc. Cu aceasta fictiune triumfa in Europa ideea ca fortele salvarii si ale mantuirii se afla aici, in istorie si ele cer neamurilor pamantului sa se destrame intr‑un “popor unic”, intr‑o omenire omogena, fara natiuni. Aceasta este matca din care s‑au nascut “regulile impersonale” ale Umanismului, Progresului, Ratiunii.

1. Eclesia

Iisus Hristos a “despicat vremelnicia” si s‑a intrupat in istorie pentru a face sa renasca Biserica lui Dumnezeu in fiinta Bisericilor nationale, care au devenit astfel madularele trupului Mantuitorului. Neamurile se vor mantui asa cum le‑a oranduit Dumnezeu, adica in limba si in firea lor. Energiile spirituale sunt sadite de Dumnezeu in om intai de toate sub forma “sufletului colectiv” al popoarelor. Mantuirea vizeaza, deci, fiinta colectiva din individ si Calea eliberatoare, a mantuirii, este insasi eclesia, adica adunarea intru si sub Cuvantul lui Dumnezeu. Astfel s‑au intrupat in istorie, odata cu Iisus Hristos, Bisericile nationale si una din caile prin care se incearca abaterea popoarelor din calea lui Dumnezeu este golirea Bisericii, in felurite moduri, care, toate, tintesc acelasi deznodamant: separarea Popoarelor de Biserica lui Iisus Hristos. Popoarele rasaritene s‑au confruntat cu primul pericol in cadrul experientei ateismului comunisto‑marxist. Popoarele occidentale au fost ispitite si impinse la aceeasi despartire cu ajutorul tehnicilor hedoniste. Acestea implica, toate, folosirea placerii ca procedeu “eliberator”. Cat de falsa este “libertatea” procurata pe calea placerii au dovedit‑o chiar si psihologiile ivite in mediul stramt al curentului hedonist insusi.

2. Cicluri New Age‑iste

Caracteristica New Age‑ului, ca tehnica noologica, tine nu atat de faptul ca reprezinta o miscare spirituala de “trezire” a unor experiente “uitate”, a unor culturi ce pareau definitiv parasite, ori ca permite recuperarea unor energii si simboluri ignorate in cadrul si de catre rationalismul european, cat mai ales de faptul ca New Age pretinde a fi o “noua religie” si o noua Cale de mantuire universala. Nu vom pune in discutie “continuturile” culturale si spirituale ale New Age‑ului, cat mai ales filosofia si teologia sa, tentativa canalizarii acestor continuturi, atat de variate si unele foarte valoroase, intr‑o directie agresiva de formidabile proportii, al carei vector de baza este anticrestinismul. Eroarea criticii New Age‑ismului consta in confundarea celor doua planuri. Ca miscare spirituala de mari proportii, New Age‑ul nu poate fi ignorat, chiar daca poate fi contestat. Noua sociologie a retelelor, psihologia transpersonala, stiintele noologice care au inflorit in cadrul acestor miscari sunt, toate, experiente valoroase. Filosofia, teologia si politicile new‑age‑iste, de profunda orientare anticristica, universalista si ocultista, reprezinta insa, dupa opinia noastra, o tentativa de deturnare a fenomenului, de aservire si manipulare periculoasa a unei ample miscari spirituale. Ne vom referi, in continuare, la sensul anticrestin al filosofiei si politicilor New Age‑iste, nu inainte de a preciza ca aceasta noua spiritualitate a debutat totusi sub semnul unei filosofii crestine, in perioada interbelica si ca una dintre culturile cu o formidabila contributie in aceasta directie a fost cultura romana interbelica prin personalitati si grupari extraordinare, precum “Gandirea”, Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Nichifor Crainic, Parintele D.Staniloaie etc. In context european, trebuie mentionat, in cadrul noii miscari, grupul Eranos din Elvetia, care a adunat mari personalitati ale Europei deceniilor 5 si 6. Noi credem, asadar, ca se poate vorbi de trei perioade in evolutia noii manifestari spirituale New Age : a) perioada interbelica, care a impus mari figuri romanesti;   b) perioada intermediara, avand in centru grupul Eranos de la Ascona;   c) perioada relansarii, dominata de vechile si noile sincretisme, de aparitia fenomenului aservirii si manipularii miscarii in numele unei filosofii si teologii anticrestine, uneori foarte raspicate. Critica pe care o facem New Age‑ului se refera, asadar, numai la cea de‑a treia perioada a acestei miscari spirituale. O vom denumi “perioada celui de‑al treilea New Age”, pentru a o distinge de celelalte forme si stadii ale sale.

3. Al treilea New Age

Caracteristica dominanta al celui de‑al treilea New Age consta in tentativa separarii unor energii spirituale si a unor simboluri primordiale de Biserica si modul de viata crestin. Aceasta este totuna cu o a doua rastignire a lui Iisus Hristos si de aceea vom grupa asemenea experiente intr‑o clasa speciala pe care o vom denumi cu o sintagma poate cam pretioasa: “noomorfozele celei de‑a doua Rastigniri” (nous=spirit, morphein=forma). Acestea pot fi examinate in lumina “morfologiei experientelor spirituale de consimtire la Rastignire”. Adeptii filosofiei anticrestine din cadrul New Age‑ului vor incerca sa convinga lumea ca “era crestina” s‑a incheiat si Iisus Hristos “a murit”. In locul crestinismului, ei vin sa promita o noua salvare, nazuind astfel sa scoata lumea din forma crestina de existenta. Adeptii Erei Varsatorului, cum isi mai spun cei ce adera la filosofia New Age‑ului, isi propun sa‑l “alunge” pe Dumnezeu‑Fiul din Cosmos (mai precis din viziunile cosmologice), din sufletul popoarelor, din istorie si astfel sa “goleasca” Biserica. Ce inseamna alungarea lui Iisus Hristos din Cosmos ? In esenta, acest proces se reduce la regandirea cosmologiilor, printr‑o speculatie de tipar astrologic, ale carei concluzii sunt acelea ca Iisus Hristos si deci crestinismul reprezinta doar simbolul si corespondentul unui “ciclu astronomic” si anume al acelui ciclu aflat sub puterea Constelatiei Pestilor.

4. Omul cu vasul de apa

Parcurgerea intregului zodiac se desfasoara, spun astrologii New Age‑ului, intr‑un interval de 26000 de ani si tot la 2160 de ani se trece dintr‑o constelatie in alta. Actualmente, ne‑am afla, sustin ei, in tranzitie din Zodia Pestilor spre Zodia Varsatorului, ceea ce ar fi totuna cu o intrare in zodia holistica. Astrologia newage‑ista sustine ca fiecare noua constelatie deschide un nou interval de experiente spirituale. De exemplu, in Era Taurului a aparut prima carte a lui Moise si toate celelalte “Biblii” mari ale omenirii (Popol Vuh, Vedele, Upanisade etc.) si tot acum apar societatile agrare. Era Varsatorului va initia reintegrarea holistica, va rasturna procesul cartezian de “alienare rationalist‑secularista”, va anula economia “eticii protestante”, va reanima ceea ce a fost numit camin, patrie, natura; “paradigma ratiunii burgheze” se va destrama, iar “programarea carteziana” responsabila pentru “deficitul de sens al fiintei constiente”, care a marcat “era rationalismului secularist” va lasa locul unui proces de redescoperire a “imaginilor launtrice” si de restabilire a rolului “tehnicilor mitologice” in cadrul unei noi paradigme a holismului din Gradina Eden. (Reamintim inca odata ca New Age‑ul inseamna o uriasa acumulare de puteri spirituale pe care pot sa puna stapinire organizatii, “societati”, “grupuri” etc. De aceea, analiza New Age‑ului trebuie sa se faca fara iluzii, dar si cu toata seriozitatea.) Sa retinem, deocamdata, ca, in viziunea new‑age‑ista, “erele noi” (new ages) aduc uriase schimbari. Apar noi forme liturgice, noi sisteme social‑politice, etosuri noi, conceptii noi. Actuala trecere in Era Varsatorului a urma sa aduca o schimbare de paradigma, care include “evenimente revolutionare” de tipul aparitiei “marilor invatatori” eonici ai omenirii. In Era Berbecului s‑a nascut marele invatator Hamurabi. Era Taurului a stat sub semnul lui Mithra. Iisus Hristos este, in aceasta viziune, unul dintre acesti “invatatori” paradigmatici, legat strictamente de Zodia Pestilor, prefigurand opera cu adevarat mantuitoare ce ar urma sa se implineasca in Zodia Varsatorului. Aici apare alunecarea new‑age‑ista, la care trebuie sa ne referim pentru a intelege eroarea filosofiei sale religioase. Alice A.Bailey, intr‑un demers de interpretare astrologica a Bibliei, atrage atentia ca, inainte de “disparitia” sa, Iisus Hristos i‑a trimis pe ucenici in oras spre a‑l intilni pe cel ce purta un vas cu apa. Pe acesta trebuiau sa‑l urmeze “pentru a pregati la el masa comuna a praznicului Pestilor” (B. Wurtz, p.129). Omul acela devine simbolul Varsatorului. “Esotericii”, “new‑age‑istii” sunt ucenicii “care‑l urmeaza deja pe Aquarius, omul cu vasul de apa. In curand il vor urma tot mai multi oameni, toate neamurile”(ibid.). Acesta este noul “Mesia”, noul “Invatator” si “Mantuitor” al omenirii, spun reprezentantii declarati ai curentului New Age.

5. “Invatatura” Varsatorului. Decrestinarea cosmologiei

Noul Invatator poate fi asimilat, in viziunea New Age‑ista, Mantuitorului la a doua venire, dar, oricum ar fi interpretate lucrurile, New Age nu mai accepta vechea paradigma crestina si promoveaza, in cel mai bun caz, un crestinism renovat. Incat intre invatatura lui Iisus Hristos si invatatura varsatorului din noua era nu mai exista decat o legatura de succcesiune astrologica. Observam deci ca New Age promoveaza un reductionism dintre cele mai stranii, care devine baza intregii sale eristici. Acest reductionism consta in limitarea dumnezeirii lui Hristos la o determinatie astrologica, citind in crestinism o simpla perioada in ciclul astrologic si identificand dumnezeirea lui Iisus Hristos care este indeterminabila, cu semnul zodiacal al unei constelatii. De aici, sofismul este la el acasa. De vreme ce Iisus este o simpla zodie, un simplu “invatator” care domneste zodiacal peste un ciclu cosmic de 2000 de ani, inseamna ca epoca lui a apus odata cu trecerea soarelui in alta constelatie, aceea a Varsatorului. Omenirea miscata de legile ciclurilor cosmice bimilenare (adica ale circulatiei zodiacale) a iesit din zodia crestina a Pestilor si a intrat in Zodia Varsatorului. Aceasta speculatie astrologica dezvolta un sofism tipic: identificarea lui Iisus Hristos cu o “zodie”, deci cu un reper astrologic. Cand, de fapt, in religia crestina, Iisus este Dumnezeu‑Fiul, aceeasi Fiinta in trei ipostaze si nu are alta determinatie decat aceea prin care S‑a aratat oamenilor: determinarea jerfei mantuitoare pentru salvarea omului de moartea vesnica. Prin chiar aceasta unica “aratare” in jertfa mintuitoare, Dumnezeu‑Fiul Si‑a destainuit, in cadrul miracolului Invierii, nelimita si vesnicia, deci Indeterminatia. New Age‑istii reduc miracolul si taina cristologica la o speculatie astrologica in jurul determinatiei astrale a lui Iisus Hristos (invatatorul ciclului cosmic dominat de constelatia Pestilor). Acesta este sofismul astrologic pe care se reazama toata speculatia New Age‑ista despre incheierea ciclului astronomic al lui Iisus Hristos si deci despre inchiderea ciclului invataturii sale odata cu intrarea in ciclul Varsatorului, care inaugureaza Noua Era postcrestina.

6. Teologie si cosmologie. Insemnatatea crestinismului taranesc

Daca admitem aceasta “silogistica”, trebuie sa acceptam, pe cale de consecinta, ca nici un alt ciclu cosmic nu mai poate avea valoare mintuitoare, decat in masura in care preia, in desfasurarea lui, Biserica lui Iisus Hristos, prin care a fost introdusa in lume marea taina a Mantuirii. Altminteri, acel ciclu ramane ceea ce este: un ciclu cosmic randuit de Dumnezeu, prin legea naturii, dar fara vocatie si putere mintuitoare si oricat de miraculoase ar fi “potentele cosmice”, nici una dintre energiile acestea nu poate garanta Inaltarea pana la taina mantuirii, caci aceasta nu decurge numai din legea naturii, ci reclama vointa si decizia lui Dumnezeu. Or, aceasta s‑a petrecut si acea Intamplaare este tocmai “clipa eterna”, adica Marea Experienta Paradigmatica, care‑i ingaduie omului sa urce pe scara Fiintei pentru a se salva. Insa aceea este Intamplarea plina de taina, miracol si iubire, adica de Bunavointa Dumnezeiasca, si prin aceasta prezenta a lui Dumnezeu in Miezul unei intamplari sensul i s‑a preschimbat si Clipa s‑a unificat cu Eternitatea. Iar acest Misterum Conjunctionis este miezul invataturii crestine si nici o speculatie astrologica nu‑l poate istovi si cuprinde. Prin urmare, miracolul coborarii lui Iisus Hristos in omenire nu poate fi abordat astrologic, asa cum fac new‑age‑istii, ci teologic, adica intr‑o Stiinta despre Dumnezeu, nu intr‑o Stiinta despre astri. Reducerea teologiei la astrologie este nucleul sofismului new‑age‑ist si mediul pseudospiritual al eristicii New Age‑ului. Tinta secreta a acestui sofism este alungarea lui Iisus din Cosmos, adica decrestinarea viziunilor cosmologice fundamentale. Abia in fata acestei formidabile nelegiuiri ne dam seama de uriasa insemnatate, in ordinea lucrarii dumnezeiesti pe pamant, a crestinismului cosmic sau taranesc, adica a acelui crestinism al singurelor popoare care au crestinat viziunile cosmomorfice, anticipand parca actuala primejdie prin care trece religia crestina. Acestea sunt popoarele sud‑est europene. Cititorul va intelege cu acest prilej si de ce anume am indraznit sa‑l consider pe Mircea Eliade un New Age‑ist avant la lettre. Prin descoperirea “crestinismului cosmic” al popoarelor sud‑est europene, el a pregatit singura baza si posibilitate de riposta si dialog cu cosmologia new‑age‑ista. Alta nu exista in cadrul crestinismului, exceptand poate franciscanismul apusean (vezi, in acest sens, extraordinarul imn catre soare al Sf.Francisc din Assisi: “Il cantico di frate sole”). Alungarea lui Iisus Hristos din Cosmos se izbeste de crestinismul romanesc si balcanic, de scrierile lui Eliade, de formidabila opera de gandire crestina din jurul “Gandirii” lui Nichifor Crainic si de metafizica realului precar a lui C. Noica.

7. “Golirea” Bisericii

A doua mare tentativa a New‑Age‑ului vizeaza alungarea lui Iisus Hristos din Biserica, adica “golirea” Bisericii de taina si miracolul mantuirii, situand Cuvantul Domnului si experienta “suprafireasca” (“transpersonala”) in afara Bisericii, in cadrul “noii gnoze” new‑age‑iste, in aria “noii spiritualitati”, caare pretinde a detine puterea de renovare a omenirii, oferindu‑se astfel ca proba a unei “ere noi”. Intalnim si in acest caz aceeasi redescoperire a vechilor religii, mitologii etc. si a stiintei hermeneutice infloritoare in orizontul marilor religii si filosofii stravechi. Redescoperirile acestea, ca parte constitutiva a unui proces de “trezie” a lumilor demult apuse nu sunt, in sine, ceva negativ. Confiscarea acestor “mosteniri” si utilizarea lor impotriva Bisericii crestine reprezinta in schimb un act dintre cele mai abominabile, profund anticultural si antispiritual. Noua Era devine astfel ocazie de inaugurare a primului razboi universal impotriva lui Iisus Hristos si a popoarelor crestine (mai ales impotriva acelora care se incapataneaza sa conserve forma ortodoxa). Citim, in acest proces, si un semn de revansa din fata vechilor complexe ezoterice, alungate de religia lui Iisus Hristos. Mantuitorul a scos “stiinta lui Dumnezeu” (stiintele noologice) de sub controalele ezoterice de orice fel si a redat‑o popoarelor, anuland pe acelea dintre relele cele mai mari ale lumii vechi: constituirea unei caste stapanitoare peste energiile si tehnicile noologice. Un atare fenomen implica separarea Cuvantului revelat, a energiilor noologice, de intrebuintarile popoarelor spre a fi utilizate de “minoritati ezoterice” care‑si derivau astfel puterea din stapanirea mostenirilor noologice ale omenirii. New Age cuprinde si asemenea incercari de refacere a “castelor ezoterismului”. Sub pretextul unei noi “democratii spirituale”, aceasta miscare incearca, de fapt, sa refaca “retelele infasurate” ale vechilor sisteme ezoterice. New Age capata, in felul acesta, intelesul unui nou ciclu oriental, care va aduce o noua amenintare asupra adeptilor religiei lui Iisus Hristos. Crestinii vor fi urmariti si batjocoriti, in speranta ca Biserica lor va fi coborita din nou la conditiile unei congregatii oarecare. Aceasta este miza “politicilor” ascunse ale New Age‑ului care nazuiesc sa “controleze” aceasta miscare spirituala. Ea insasi, aceasta miscare nu a fost declansata de cineva anume si nici nu poate fi stopata de vreo fapta anume. O atare uriasa energie colectiva ar putea fi, insa, canalizata si utilizata sub semnul unei filozofii si al unor obiective anticrestine. Acest lucru deja se intampla.

8. Dislocarea popoarelor

Acum, cand orgoliul a patruns in Biserica crestina (in special in cea apuseana) sub nenumarate fete, este semn ca Biserica a fost strapunsa ea insasi de marea subversiune a ezoterismului new age‑ist. Aceasta miscare subversiva (interioara) usureaza declansarea celui de‑al treilea proiect anticrestin: alungarea lui Iisus Hristos din popoare. Fortele subversiunii asimileaza noile experiente noologice (psihotronica, bioenergia etc.) unor “locuri si experiente miraculoase” in si prin care minunile lui Dumnezeu par a se savarsi fara de Dumnezeu. Cu totul altul ar fi intelesul “noilor experiente” daca ele n‑ar fi ridicate impotriva Traditiei crestine. Atribuindu‑le vectori anticrestini, apare marea primejdie a “infundaturilor ontologice”. Asemenea experiente pot fi utilizate spre a diminua statura Dumnezeiasca a omului in masura in care acesta este coborat in slujba unor false Biserici din care se pot intoarce cu o “gandire luciferica” asupra “oranduielilor lui Dumnezeu”: familie, popoare, natiuni. Pretentiile desfiintarii familiei si a indrumarii popoarelor spre o asa zisa “Noua Cale” ascund un asemenea orgoliu si o asemenea primejdie. Iisus a intarit legea neamurilor in cadrul noului legamant dintre om si Dumnezeu intemeiat pe jertfa sa. Slabirea Bisericii crestine inseamna, implicit, slabirea neamurilor, primejdia dislocarii lor.

9. Noua Era si calendarologia crestina

La toate aceste “revolutii anticrestine” se adauga nazuinta alungarii lui Iisus Hristos din istorie. Anuntandu‑se initiatorii unei noi ere, era asa‑zisei “adevarate mantuiri”, ei sugereaza ca legea crestina nu mai are nici un sens. Era Noua pretinde astfel sa inlocuiasca Era crestina, anuland calendarologia crestina, sfintii si sarbatorile sale, inlocuindu‑le cu un nou calendar. New Age anunta, asadar, sfarsitul computului pascal si al calendarului crestin. Vedem, iata, ca New Age tinteste o dislocuire integrala a crestinismului, mobilizand in acest scop uriase energii si experiente noologice, in care se concretizeaza lumile “trezite” ale Vechiului Orient si tehnicile electronice ale Noului Occident. Acesta este asaltul asupra Cerului si singurul semn de salvare din aceasta noua stramtoare ontologica este caracterul pasnic si spiritul de jertfa al lui Iisus Hristos. Aproape totul pe lume poate fi biruit prin ura si invaluiri felurite. Iubirea crestina insa nu poate fi biruita de nici o forta caci puterea ei este atotcuprinzatoare, mai larga decat orice invaluire, iar fenomenologia urii nu poate istovi niciodata cercul marii iubiri crestine, caci ea e fara margini si fara de sfarsit. New Age este o miscare spirituala care a tasnit din tensiunea Amurgului, a unui coplesitor Declin. N‑are putere mantuitoare, caci n‑are nimic din Forta Rasaritului. Aceasta este deosebirea fundamentala dintre New Age si Era crestina. Una este Era Amurgului, cealalta, Era crestina, este Era Invierii, a Rasaritului si Renasterii. profesor Ilie Badescu student George Roncea iunie 1994]]>