Suntem cu toții oameni buni

  Am o mare rugãminte pentru cei care posteazã mesaje și comentarii la articolele de pe acest blog. Renunțați la înjurãturi, jigniri și insulte, indiferent cã este vorba de Gregorian Bivolaru sau diferite persoane pro sau contra MISA. Vã bucurați în acest spațiu virtual – cele douã tabere – de posibilitatea de a vã întâlni și schimba idei, impresii, argumente, – șansã pe care ar trebui sã o apreciați la justa ei valoare. Știu cã unii dintre voi intrați aici mânați de curiozitate, de dorința de a afla informații noi (cu atât mai mult cu cât vã este oficial interzis acest lucru – dacã sunteți cursanți MISA), pe când alții sunteți partizanii unei tabere sau alta. Și unii și alții, atunci când recurgeți la insulte, nu faceți altceva decât sã dovediți un singur lucru: cã celãlalt ARE DREPTATE. Cã ați epuizat argumentele și raționamentele și ați trecut la rãnirea emoționalã a celuilalt, din dorința de a-i face rãu gratuit, de a-l pedepsi pentru simplul fapt cã existã pentru ca voi sã vã exteriorizați frustrãrile. Dovediți o lipsã de respect fațã de interlocutori care anuleazã valoarea oricãrui argument adus anterior. Suntem cu toții oameni și este normal sã greșim, fie adoptând poziții sau convingeri personale subiective, fie îmbrãțișând o cauzã sau alta. Dar asta nu ne vace mai puțin oameni. Ceea ce gândim anul acesta, cu siguranțã nu vom gândi la fel peste un an sau poate peste 20. Oamenii se schimbã, cãci acumulãm experiențã de viațã, și la fel și convingerile noastre. Tocmai de aceea este bine sã nu îmbrãțișãm cu fanatism poziții absolute, finale, cãci nu se știe când viața ne va dovedi cã am greșit, și sã ne cerem scuze acolo unde am rãnit. Fenomenul este asemãnãtor cu cel al tatuajelor. În general, cei înclinați sã își facã tatuaje sunt oameni care nu înțeleg acest fenomen al schimbãrii. Tatuajul este permanent: de ce și-ar face cineva un desen pe piele, care s-ar putea sã îi displacã peste câțiv ani, sã simtã cã nu îl mai reprezintã, și sã doreascã sã scape de el ?! La fel este și cu convingerile. Sunt oameni de la MISA care se uitau prin 2006 la mine ca la un trãdãtor, ca la un paria. Și care acum mã opresc pe stradã, îmi strâng mâna și îmi mulțumesc. Cei care intrã aici, plini de fanatism, dornici sã își impunã punctul de vedere, ar trebui sã reflecteze adânc la acest fenomen. Și cei pro, dar și cei contra. Bucurați-vã de șansa de a putea dialoga și încetați sã vã mai rãniți. În fond, suntem cu toții, oameni buni. ]]>