publicația CLIPA, ce se autodefinește ca fiind ”cea mai veche revista romaneasca din Statele Unite in circulatie.”, ”revista independenta de informatie socio-politica si cultura, editata saptamanal in Statele Unite ale Americii ”

TE SALUT, „GENERATIE ÎN OPINCI”!

Pentru cei care nu stiu ce este opinca, ori „au uitat-o la bariera”, vom apela la NODEX (Noul Dictionar Explicativ al Limbii Romane), care o defineste drept un obiect de incaltaminte purtat in trecut de tarani, confectionat dintr-o bucata dreptunghiulara de piele (mai nou, din cauciuc) stransa pe picior si fixata cu nojite. Opinca este un element vestimentar nelipsit din portul popular traditional romanesc. Raspandirea ei atat de larga printre romani le-a atras acestora porecla de „opincari” (in maghiara, „bocskoros”), promotorii acestei denumiri sarcastice fiind, se pare… maghiarii. Romanii n-au uitat jignirea, iar Dumnezeu a vrut ca, in 1919, opinca noastra sa intre in istoria europeana. „…Si au intrat trupele noastre in Budapesta, la inceputul lunii august 1919. Palatul Parlamentului maghiar a fost pus sub paza unui pluton de vanatori. Seful garzii de la intrarea principala era sergentul Iordan, un oltean de la Craiova, potrivit de stat, negru, uscat si foarte vioi. Deasupra palatului a vazut Iordan cum falfaia in vant flamura ungureasca – rosu-alb-verde. Faptul acesta nu l-a suparat prea tare, dar nici nu i-a placut… Dandu-si capela pe ceafa si scarpinandu-se dupa ureche, si-a zis: «Sa dau jos steagul unguresc si sa pun fanionul de la companie?… Asta ar sti si madama de la popota domnilor ofiteri s-o faca… Dar am sa chibzuiesc in asa fel ca sa ramana de pomina si sa fie si talpa Romaniei razbunata…» Zis si facut. Chemand pe caprarul Bivolaru, s-au suit in norii Budapestei si au coborat steagul in lungul sforii, drept la jumatatea steajerului si, luand apoi opinca rasuflata a caprarului, s-a urcat ca un pui de urs si a pus-o drept caciula in capul steajerului, lasandu-i nojitele s–atarne-n vant. Si asa a falfait multa vreme in cerul Budapestei steagul maghiar cu opinca romaneasca deasupra lui…” („Cum au pus romanii opinca pe Parlamentul din Budapesta” – Din insemnarile generalului Marcel Olteanu). Asta se intampla in secolul XX, in mileniul trecut. Suntem in anul de gratie 2011 din mileniul 3, si, cum „binele nu se iarta”, in inima de Romanie, la Miercurea Ciuc, in 14 martie, in asteptarea marii sarbatori a ungurilor de pe mapamond (considerata sarbatoare nationala in Romania de unii vanduti, inclusiv de parlamentarii damboviteni, care si-au luat liber!), un secui vlajgan cu „spate” lat l-a inaltat in furci pe Craisorul Muntilor, Avram Iancu, inchipuit de o jalnica papusa de paie (ce batjocura), „judecandu-l”, cu autorizatie de la Primarie, in spatiul de joaca si in prezenta copiilor curiosi ca toti copiii din aceasta lume. Nu voi relua povestea, intrucat a curs deja prea multa cerneala tipografica pe tema aceasta si teama imi este ca degeaba, cum scriam si la momentul respectiv. Fapt este ca din aceeasi teama, ca lucrurile vor intra in uitare si ca ticalosia va ramane nepedepsita, cum se intampla in Romania condusa de UDMR, atunci cand poporul si tara sunt insultate de iredentistii sovini, un grup de tineri din Bucuresti, condusi de avocatul Mihai Rapcea si cetateanul Mihai Tociu, au incercat sa dea “o replica” provocatorului Csibi Barna, prin „punerea opincii” pe Centrul Cultural Maghiar din Capitala. In vazul politistilor impacientati si agitati de gestul romanesc, tinerii au pus opinca pe gardul Centrului Cultural Maghiar, alaturi de inscriptia „Fara Opinca, Budapesta era in Siberia”. Actiunea eleganta s-a desfasurat miercuri, 16 martie, de la ora 18, cu ocazia lansarii cartii „Europe in Budapest – a Guide to it’s many cultures”, care a avut lor in incinta Centrului, informeaza Napoca News. Avocatul Mihai Rapcea a inmanat unui functionar maghiar un Memoriu, cealalta opinca, si un drapel tricolor, cu rugamintea sa le trimita la Budapesta. Tinerii nationalisti si-au motivat gestul ironic printr-o filmare postata pe You Tube, pe care o puteti gasi si pe Ziaristi Online (sursa la care voi apela in continuare, redand documentul cu pricina). MEMORIU Catre Centrul Cultural al Republicii Ungare In atentia D-lui Director dr. Bretter E. Zoltán Spre stiinta Ambasadorului Republicii Ungare in Romania, Excelenta Sa Füzes Oszkár Cu prilejul Zilei Nationale a Maghiarilor de Pretutindeni, cetateanul roman de etnie maghiara CSIBI BARNA a comis un act incalificabil din punct de vedere moral, in centrul unui oras din Romania, Miercurea Ciuc. Acesta a batjocorit simbolic in public memoria eroului national Avram Iancu, aducand o ofensa fara precedent la adresa tuturor romanilor si un ultraj de neiertat impotriva celor mai sfinte simboluri nationale romanesti. Consideram ca actiunile acestui provocator de profesie reprezinta expresia unui sovinism primitiv, acest gen de manifestari fiind de natura sa incite la ura interetnica, vulnerabilizand pacea si stabilitatea din societatea romaneasca si reprezentand, in aceste conditii, un grav atentat la adresa sigurantei nationale. Noi apreciem ca astfel de provocatori nu sunt reprezentativi pentru comunitatea maghiara si nu trebuie sa generalizam acest gest la intreaga populatie de etnie maghiara. DOMNULE DIRECTOR, EXCELENTA VOASTRA, DOMNULE AMBASADOR, Poporul maghiar are o datorie morala de recunostinta fata de poporul roman. Va reamintim ca, in luna august a anului 1919, Armata Romana a eliberat Budapesta de regimul bolsevic. Ca simbol al eliberarii poporului maghiar, soldatii romani au arborat atunci in varful cladirii Parlamentului de la Budapesta, o pereche de opinci a unuia dintre soldatii romani eliberatori. Astazi, in contextul afirmarii apartenentei Budapestei la Europa, va oferim cu acest prilej o opinca romaneasca, pentru a o transmite oficialitatilor de la Budapesta – si dorind sa va reamintim ca – fara ajutorul providential al Armatei Romane, astazi, la Budapesta s-ar fi vorbit ruseste – de 100 de ani. Aceasta obligatie de recunostinta fata de poporul roman si aderarea Ungariei la valorile europene multi-culturaliste necesita sa luati o pozitie ferma, de condamnare a gestului provocatorului CSIBI BARNA, aratand ca intelegeti sa va delimitati fata de acesta. In cazul in care nu veti condamna public ofensa adusa memoriei eroului national Avram Iancu, va puneti in situatia de a aceepta in mod tacit mesajul defaimator la adresa poporului roman”. Nu cred ca Excelenta sa Füzes Oszkár se va osteni sa trimita „coletul” la Budapesta. Gestul tinerilor, desi a pus in vibratie cativa politisti, a fost lasat sa treaca aproape neobservat, nu au sarit televiziunile, nu s-a autosesizat nicio instanta, nu s-a suparat nimeni, cel putin aparent. Batista a fost pusa repejor pe tambal, totul intrand in traditionalul stil de temporizare udemerist, fiindca gestul lui Csibike a starnit reactii mult mai puternice unde se asteptau mai putin „regizorii lui de culise”, adica tocmai in spatiul extracarpatic, in „Regat”, intre „Miticii” considerati adormiti si levantini, uitand ca romanii aia sunt aprigi cand e vorba de tara si – dupa cum s-a tot vazut – mai patrioti oricand decat premierul … ardelean get-beget. E greu sa fii roman – observa, pe buna dreptate, Grigore Vieru. Inaintea lui, Nae Ionescu afirma ceea ce istoria noastra ne-a confirmat nu o data: nici nu e nevoie sa fii roman, ca sa fii bun roman. Si primul exemplu care imi vine in minte este doctorul Raed Arafat. Sau Gabi Szabo? In fine, asta este alta tema. Revenind la subiectul initial, fiecare stie cat „il strange opinca”… Iar pe baietii aceia de la Bucuresti (sa se mai lege cineva de „Miticii” mei!), ca si pe noi, i-a strans tare de tot mizeria lui Csibi, dar mai ales nesimtirea, lipsa de reactie a autoritatilor de la varf. Si a societatii civile, pana la urma, fiindca puhoi de omenire trebuia sa protesteze, nu asa, ici-colo, voci izolate. Din pacate, ajungem la doctor abia cand ne doare si, de obicei, prea tarziu. Inseamna ca nu ne doare destul? Ce tragedii trebuie sa se mai intample ca sa ne dezmeticim? Sa ramanem si fara tara? Gestul acestor tineri este superb si ar trebui sa ne incarce bateriile. Ca si calitatea celor din „Noua Dreapta”. Initial, i-am privit cu prudenta, apoi i–am studiat si m-am bucurat: sunt copii cu scoala, educati, civilizati, manierati, insufletiti de idealuri, de sperante. In felul lor, si ei sunt… „opincari”. Voi propune noii Puteri, cand va fi sa fie, sa instituie Inaltul Ordin al Opincii! Te salut, „generatie in opinci”! MARIANA CRISTESCU ]]>