Pe o alee a Cimitirului Municipal din Brasov , aproape de gardul de la
stradã, se aflã un monument funerar strãjuit de douã sculpturi
ciudate. Doi stâlpi din ciment, care indica clar, reprezentarea a
douã falusuri stilizate. Puþini ºtiu însã cã, pe vremuri, monumentul a
fost de-a dreptul pornografic. Povestea ciudatului mormânt începe
undeva pe la începutul anilor ’70.
S-a aflat in tot orasul de acest monument, multa lume facand poze
monumentului.Pe atunci era intreg,acum este mai ciuntit , dar multi
brasoveni cunosc aceasta poveste adevarata.
Soþie cu 17 ani mai tânara
Nãscut în 1912, domnul Constantin V. a urmat cariera militarã. S-a
cãsãtorit în perioada rãzboiului cu Arestia, o fatã mai tânãrã decât
el cu 17 ani. Rãzboiul ºi perioada imediat urmãtoare, l-au þinut
deseori departe de casã. Întristatã ºi plictisitã de lungile
aºteptãri, tânãra soþie ºi-a cãutat mai întâi consolarea în braþele
unor camarazi ai soþului, colegi din armata. Frumoasã foc ºi plinã de
temperament, Arestiei îi fugeau tot timpul ochii dupã bãrbaþi. Cu
timpul domnul V. a devenit foarte bãnuitor, dar presimþirile sale nu
au fost confirmate. De fiecare datã când, întors acasã, observa
aºternutrurile deranjate sau simþea un parfum strãin în dormitorul
conjugal, soþia ºtia cum sã-l lãmureascã cã temerile sale sunt
neîntemeiate. Chiar dacã pe la mijlocul anilor ’40 au avut primul
copil, o fatã, cãsnicia nu mergea deloc cum ar trebui.
Prinsa-n pat cu un ofiter
Obsedat de gândul cã soþia îl înºealã, a început s-o urmãreascã. Aºa a
ajuns s-o gãseascã în pat cu un ofiþer din aceeaºi garnizoanã cu el.
Aceºtia i-a implorat iertarea cu lacrimi în ochi, spunându-i cã a fost
doar o clipa de rãtãcire pe care a avut-o din cauzã cã s-a simþit
neglijatã. A reuºit sã-l convingã cã a fost doar o aventurã nedoritã.
Lovit în orgoliul sãu masculin, Constantin a acceptat sã rãmânã
împreunã de dragul copilului pe care-l aveau. În acele vremuri grele,
familia rãmãsese singurul sãu reper ºi nu dorea sã-l piardã. Odatã cu
venirea comuniºtilor, începuserã epurãrile din Armatã, iar domnul
Constantin fusese trecut în rezervã. Un timp, lucrurile au mers mai
bine, iar cãsnicia lor pãrea salvatã. Au mai avut un copil, un bãiat,
iar aventurile Arestiei pãreau cã au încetat.
Accident cu amantul
În 1962, familia V. s-a mutat într-un bloc de pe Bulevardul Saturn.
Ajunsã o femeie maturã, Arestia însã nu ºi-a pierdut nimic din
temperamentul tinereþii. În jurul ei roiau tot felul de bãrbaþi ºi de
multe ori lipsea de acasã invocând tot felul de pretexte. În 1969, s-a
întâmplat însã nenorocirea. Domnul V. a fost anunþat cã Arestia îºi
pierduse viaþa într-un accident de maºinã. La volan era un bãrbat. A
avut un ºoc când a înþeles cã era împreunã cu amantul ei. Chiar dacã
soþia lui murise, în Constantin s-a nãscut o dorinþã teribilã de a se
rãzbuna, satul de nesfarsitele escapade ale nevestei, pe care le stia
toata lumea.
Razbunare pentru eternitate
Dupã ce a înmormântat-o creºtineºte, Constantin a comandat un monument
funerar cum nimeni nu mai vãzuse. Nu a fost uºor sã-l lãmureascã pe
meºterul pietrar, dar banii care i-a pus la bãtaie l-au convins sã
sculpteze un monument ieºit din comun. Fãrã ca rudele ºi copii sã
ºtie, pe postamenul din faþa mormântului Arestiei, în loc de cruce, au
fost montate douã picioare de femeie, larg desfãcute, într-o poziþie
obscenã. În stânga ºi în dreapta monumentului a plasat doi stâlpi în
formã de falusuri.
Darâmat de comunisti
Chiar dacã stilizatã, pentru cei care treceau pe lângã mormânt, scena
pornograficã imortalizatã în marmurã era clarã. Babele îºi scuipau în
sân, iar pudicii care treceau pe alee întorceau capul. Mulþi însã se
amuzau, povestind ºi altora despre grozãvia vãzutã. Nimeni nu a luat
însã vreo mãsurã pânã în 1985, când un activist comunist de seamã ºi-a
înmormântat soþia într-un cavou din apropiere. Acesta a ordonat
distrugerea monumentului.
Refacut partial dupa ’89
Constantin nu a avut ce face dupã ce, într-o noapte, muncitorii de la
GIGCL (Grupul de Intreprinderi de Gospodãrie Comunalã, cei care
administrau cimitirele,actualmente compania COMPREST) a demolat
monumentul. Nu a reuºit sã afle dacã a fost distrus sau a fost pus
undeva la pãstrare. Odatã cu revoluþia din 1989, a început demersurile
pentru a reface „opera”֊. A susþinut cã monumentul înlãturat de
comuniºti reprezenta o manifestare artisticã legitimã. Cu mare
greutate, copii l-au convins sã renunþe. Dar nu de tot. Pânã la urmã,
a refãcut doar cei doi stâlpi, într-o formã mult mai stilizatã. Ajuns
la 81 de ani, Constantin a murit în 1993.
Copiii l-au înmormântat lângã fosta lui soþie.
