Cineva mi-a lãsat în birou un exemplar al revistei Atitudini, din 29 iulie 2013. Și, recitind articolul de gardã despre trecerea la cele sfinte a celui ce a fost Pãrintele Justin Pârvu, mi-am amintit una din puținele întâlniri pe care am avut-o cu el, la Mãnãstirea Petru Vodã. M-am gândit cã e bine sã redau acea conversație, pentru posteritate. Nu vreau sã intru în amãnunte cu privire la conjunctura pentru care eram acolo, important este cã am ajuns pe înserate și am fost introdus într-o cãmãruțã, unde a venit și pãrintele. Am discutat despre lupta anti-cip ce trebuie dusã, despre cum vede el situația. Dialogul nostru a sunat cam așa, redau din memorie: –          Pãrinte, ce credeți cã trebuie sã facem ca sã izbândim în lupta asta împotriva actelor cu cip ? El a lãsat câteva momente de tãcere, timp în care eu eram atent la el cu toate simțurile. A rãspuns foarte încet, cu o voce molcomã vãtuitã parcã de barba albã ce îi împodobea chipul: –          În lupta asta este mare nevoie de unitate și multã rugãciune. A mai lãsat sã treacã câteva clipe de tãcere, apoi a adãugat: –          Numai de la Dumnezeu ne poate veni ajutorul. Atunci eu am insistat: –          Pãrinte, dar ce credeți cã ar trebui sã facem concret ? Cum ar fi cel mai bine sã acționãm ? Nu mi-a dat rãspunsul pe loc, însã în acele clipe de tãcere de dinaintea rãspunsului, am simțit ca și cum inima lui rostea neâncetat rugãciunea “Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi, pãcãtoșii”. Și avea așa, o prezențã Dumnezeiascã în el, care m-a cutremurat. Iar rãspunsul pe care mi l-a dat la întrebare a fost: –          Avem nevoie de un om mare, de cineva cunoscut, care sã se implice în aceastã luptã. Numai așa se va reuși ceva. –          Și cine ar putea fi Pãrinte acea persoanã ? La aceastã întrebare, el a tãcut, fãrã sã mai dea nici un rãspuns. Apoi, mi-a rãspuns la câteva întrebãri personale, despre mine și trebuie sã spun cã toate lucrurile pe care mi le-a spus, s-au adeverit. Ceea ce vreau sã spun în încheiere este cã în acest contact nemijlocit cu pãrintele Justin l-am simțit ca pe un om plin de harul Dumnezeiesc, care se roagã neâncetat în inima sa. Un om care nu scoate nici un cuvânt din mintea sa, fãrã harul lui Hristos pe care l-a dobândit prin puterea rugãciunii. Mihai Rapcea]]>