Traducere ºi adaptare din limba englezã de Bogdan Mateciuc dupã www.homosexinfo.org

 În anii 1960 ºi la începutul anilor 1970, unii afirmau cã homosexualii sunt la fel de sãnãtoºi mintal ca heterosexualii. Totuºi, în faþa multor dovezi apãrute începând din anii 1990, care aratã cã homosexualii ºi bisexualii au de cel puþin 2-3 ori mai multe ºanse sã manifeste tulburãri de dispoziþie, anxietate ºi abuz de diferite substanþe, comparativ cu heterosexualii, activiºtii homosexuali ºi homofilii au început imediat sã dea vina pe stigmatul social, pe prejudecãþi ºi pe victimizare, pentru morbiditatea psihiatricã crescutã în rândul non-heterosexualilor. Analizele preliminare sugereazã faptul cã morbiditatea psihiatricã crescutã printre non heterosexuali nu se poate explica atât de repede în termeni de stigmã, prejudecãþi ºi victimizare.   O meta-analizã   Meyer1 a realizat o meta-analizã a datelor din mai multe studii pe populaþii reprezentative2, 3 4 5 6 7 plus câteva studii mai vechi bazate pe eºantioane nereprezentative.8, 9 10, 11 Statistica RS (IC 95%) ponderatã non-heterosexuali vs. heterosexuali privind tulburãrile de-a lungul vieþii a arãtat urmãtoarele (RS = raportul ºanselor; de câte ori este mai probabil un fapt):
  • Orice tulburare: 2,07 (1,57-2,74) pentru bãrbaþi ºi 3,31 (2,19-5,06) pentru femei.
  • Tulburãri de dispoziþie: 2,66 (2,07-3,64) pentru bãrbaþi ºi 2,46 (1,71-3,69) pentru femei.
  • Tulburãri anxioase: 2,43 (1,78-3,30) pentru bãrbaþi ºi 1,63 (1,09-2,47) pentru femei.
  • Abuz de substanþe: 1,45 (1,10-1,91) pentru bãrbaþi ºi 3,47 (2,22-5,50) pentru femei.
  Cifrele pentru tulburãrile mintale actuale au fost similare, cu excepþia unei tendinþe nesemnificative cãtre un abuz ridicat de substanþe în rândul bãrbaþilor non-heterosexuali (RS = 1,37, 95% IC = 0,96-1,95).   Eºantioanele nereprezentative i-au arãtat pe non-heterosexuali ca fiind mai sãnãtoºi mintal; statistica RS ponderatã (IC 95%) non-heterosexuali vs. heterosexuali, pentru compararea eºantioanelor aleatoriu vs. nealeatoriu privind tulburãrile de-a lungul vieþii a arãtat:   .     Orice tulburare: 2,47 (1,88-3,22) vs. 2,23 (1,44-3,53).
  • Tulburãri de dispoziþie: 2,68 (2,12-3,34) vs. 1,49 (0,84-2,64).
  • Tulburãri anxioase: 1,86 (1,44-2,41) vs. 1,94 (0,93-4,44).
  • Abuz de substanþe: 2,17 (1,68-2,77) vs. 1,43 (0,72-2,86).
  Unele studii pe populaþii reprezentative folosite de Meyer au arãtat o tendinþã nesemnificativã de incidenþã ridicatã a unui grup specific de tulburãri mintale printre bãrbaþii sau femeile non-heterosexuali, în timp ce alte studii au arãtat o incidenþã semnificativã a acelui grup. Aceasta transpare imediat ca o consecinþã a mãrimii inadecvate a eºantionului, dat fiind cã meta-analiza aratã clar cã abuzul de substanþe, tulburãrile de dispoziþie ºi anxioase sunt mult mai prevalente printre non-heterosexuali decât printre heterosexuali, în special ca multiple tulburãri mintale la aceeaºi persoanã (de 5-6 ori mai prevalente printre non-heterosexuali). Aproape jumãtate dintre homosexuali/bisexuali vor avea o problemã mintalã de-a lungul vieþii ºi unul din cinci va avea probleme mintale multiple.   Studii suplimentare   Alte studii publicate de la sfârºitul anilor 1990 încoace au arãtat o morbiditate psihiatricã crescutã (referitor la tulburãri de dispoziþie, anxietate ºi abuz de substanþe) în rândul homosexualilor ºi bisexualilor comparativ cu heterosexualii:
  • O prevalenþã mai mare a tentativelor/gândurilor de suicid printre bãrbaþii homosexuali comparativ cu fraþii gemeni heterosexuali, chiar dupã verificarea abuzului de substanþe ºi a simptomelor depresive altele decât ideea de sinucidere.12
  • Studiul Naþional al Fundaþiei MacArthur privind Calitatea Vieþii în Statele Unite (MIDUS); eºantion reprezentativ de populaþie.
  • O analizã pe 11.876 de femei lesbiene ºi bisexuale a arãtat o prevalenþã mai mare a abuzului de alcool ºi tutun în rândul lor comparativ cu femeile heterosexuale.14
  • Într-o cercetare pe 4.501 de medici femei, dintre care 115 au fost identificate ca lesbiene ºi 4.177 ca heterosexuale pe baza comportamentului sexual ºi a auto-identificãrii, lesbienele aveau erau mai predispuse sã aibã depresii.15
  • Într-un eºantion de 93.311 femei din loturile Iniþiativei privind Sãnãtatea Femeii, cu vârste între 50-79 de ani, 0,6% erau lesbiene (jumãtate s-au identificat ca lesbiene dintotdeauna iar restul s-au identificat ca lesbiene dupã vârsta de 45 de ani) ºi 0,8% bisexuale. Femeile lesbiene ºi bisexuale aveau un statut socio-economic mai bun decât femeile heterosexuale ºi un acces mai bun la serviciile de sãnãtate, ºi totuºi au raportat un abuz de alcool ºi fumat mai ridicat, o sãnãtate psihicã mai proastã (depresie; 11,1% dintre femeile heterosexuale, 15,4% dintre femeile bisexuale, 16,5% dintre femeile lesbiene) ºi alþi factori de risc privind cancerul aparatului reproducãtor ºi boli cardiovasculare, un tipar similar cu cel gãsit la femeile lesbiene ºi bisexuale tinere.16
  • Studiul prin corespondenþã privind lesbienele din Noua Zeelandã (Country Lesbian Mailing List); lesbienele au indicat o morbiditate psihiatricã mai ridicatã decât femeile din Noua Zeelandã în general, în ciuda faptului cã erau predominant albe, cu educaþie superioarã, din mediul urban ºi cu vârsta între 25 ºi 50 de ani.17
18       Studiul englez/galez King et al.; eºantion tip bulgãre de zãpadã. Nu existã motive sã credem cã tehnica de lucru a condus la discrepanþa dintre homosexuali ºi heterosexuali, în special având în vedere faptul cã majoritatea participanþilor au fost recrutaþi fãrã nici o referinþã la sexualitatea lor.   Tulburãri de pe axa II (tulburãri de personalitate)   Studiile aleatorii pe populaþie în general nu au evaluat prevalenþa tulburãrilor de personalitate în rândul homosexualilor ºi bisexualilor. În parte, aceasta se datoreazã prevalenþei reduse atât a homosexualitãþii/bisexualitãþii, cât ºi a majoritãþii tulburãrilor de personalitate în rândul populaþiei generale, iar eºantioanele de probabilitate nu vor putea evalua dacã existã o legãturã între o identitate non-heterosexualã ºi tulburãrile de personalitate, decât dacã mãrimea eºantionului este uriaºã.   Totuºi, se ºtie prea bine cã aproape jumãtate dintre persoanele cu tulburãri mintale au tulburãri de personalitate (DSM-IV-TR, 2000). De pildã, tulburãrile de personalitate antisociale caracterizeazã cam 3% din populaþia masculinã generalã ºi 1% din populaþia femininã generalã (s-ar putea sã fie o estimare micã), însã între 3-30% din eºantioanele clinice (incidenþe mai mari pentru eºantioanele penale ºi consumatorii de substanþe), în timp ce tulburãrile de personalitate de limitã caracterizeazã 10% dintre pacienþii psihiatrici ambulatorii, 20% dintre cei internaþi ºi 30-60% dintre persoanele cu tulburãri de personalitate (DSM-IV-TR, 2000). De aceea, dat fiind faptul cã homosexualii manifestã o prevalenþã mai mare a tulburãrilor de pe axa I (abuz de droguri, tulburãri de dispoziþie, anxietate, etc.), ar fi foarte surprinzãtor dacã ei nu ar manifesta ºi tulburãri de personalitate mai numeroase.   Intr-un eºantion reprezentativ de australieni, aproape 6,5% aveau una sau mai multe tulburãri de personalitate (tulburãri de pe axa II) de-a lungul vieþii.19 Prevalenþa tulburãrilor de personalitate este improbabil sã depãºeascã 10% din populaþie. Câteva studii au arãtat valori mai mari pentru bãrbaþii homosexuali:         Intr-un eºantion de persoane care se testau pentru HIV ºi ulterior observate la o clinicã de tratament ambulatoriu, 13% dintre bãrbaþii homosexuali cu HIV aveau tulburãri de personalitate ºi prezentau acelaºi profil psihic ca bãrbaþii homosexuali fãrã infecþie

HIV.20 21

Intr-un eºantion de bãrbaþi monitorizaþi consecutiv în aceeaºi zi, în fiecare sãptãmânã timp de un an la o clinicã pentru probleme genito-urinare, 29% dintre bãrbaþi fãcuserã predominant sex cu alþi bãrbaþi. 23/61 (38%) dintre aceºtia ºi 16/57 (28%) dintre bãrbaþii heterosexuali aveau tulburãri de personalitate. Mãrimea inadecvatã a eºantionului este cauza probabilã 2p2entru care diferenþa de prevalenþã a tulburãrilor de personalitate este nesemnificativã.2       Intr-un eºantion de bãrbaþi homosexuali „care trãiesc în afara centrelor cu o prevalenþã ridicatã a epidemiei SIDA” ºi recrutaþi din departamente de sãnãtate locale, din organizaþii ale homosexualilor ºi prin anunþuri în presã, 19/58 (33%) dintre homosexualii cu HIV ºi 8/53 (15%) dintre homosexualii fãrã HIV aveau tulburãri de personalitate.23 Homosexualii cu tulburãri de personalitate prezentau mai multe ºanse sã aibã tulburãri de pe axa I.

Intr-un eºantion de bãrbaþi homosexuali voluntari, 19% dintre homosexualii cu HIV (n =

24

110) ºi dintre homosexualii fãrã HIV (n = 52) aveau tulburãri de personalitate. Homosexualii cu tulburãri de personalitate aveau mai multe ºanse sã aibã tulburãri de pe axa I.   Studiile de mai sus nu trebuie respinse pe temeiul nereprezentativitãþii mãrimii eºantioanelor pentru cã, din nou, cu o prevalenþã mai mare bine-documentatã a tulburãrilor de pe axa I printre bãrbaþii homosexuali, aceºtia pot avea o prevalenþã mai mare a tulburãrilor de personalitate sau invers (aºa cum s-a arãtat în douã studii citate mai sus). In plus, într-un studiu longitudinal privind controlul stãrii infecþiei cu HIV ºi istoricul tulburãrilor de pe axa I, bãrbaþii homosexuali cu tulburãri de personalitate aveau de 4 ori mai multe ºanse sã dezvolte o tulburare de pe axa I 25 decât homosexualii fãrã tulburãri de personalitate la momentul de referinþã. A se vedea ºi dovezile pentru o suprareprezentare a homosexualilor ºi bisexualilor în rândul populaþiei cu tulburãri de personalitate de limitã.   Aspecte care dau de gândit   Autorii unui studiu pe bãrbaþi cu gemeni de control (Herrell et al., 1999) au arãtat o prevalenþã similarã a tentativelor de sinucidere în rândul bãrbaþilor homosexuali din diferite generaþii din SUA, indiferent de schimbarea mediului social? De ce nu s-a identificat o scãdere odatã cu creºterea tolerãrii homosexualitãþii de cãtre americani? În studiul MIDUS, controlul infecþiei cu HIV nu a îmbunãtãþit starea psihicã a non-heterosexualilor (7% dintre bãrbaþii non-heterosexuali ºi 0,4% dintre cei heterosexuali au raportat un tratament pentru HIV/SIDA). Într-o evaluare, deºi bãrbaþii homosexuali cu HIV aveau ºanse puþin mai mari de depresie ºi anxietate, comparativ cu bãrbaþii homosexuali fãrã HIV, evoluþia stãrii medicale cauzate de HIV nu a agravat tulburãrile de dispoziþie ale homosexualilor cu HIV.26 Într-o altã evaluare, heterosexualii cu HIV nu aveau o stare psihicã mai proastã decât heterosexualii fãrã HIV. În plus, într-un eºantion neselectat de 56 de bãrbaþi homosexuali, în anii 1980, care erau în majoritate HIV-pozitivi, prevalenþa problemelor psihice de-a lungul vieþii era ridicatã comparativ cu grupul de control al heterosexualilor ºi cu populaþia masculinã generalã: 39,3% aveau un diagnostic de abuz de alcool sau medicamente, 39,3% aveau Tulburãri anxioase generalizatã ºi 30,3% aveau depresie majorã; însã aceste probleme 28 deseori precedau o boalã diagnosticatã sau confirmarea statutului HIV.28 De aceea, nu se poate spune cã o prevalenþã crescutã a infecþiei cu HIV ar putea explica înrãutãþirea stãrii psihice a bãrbaþilor homosexuali ºi bisexuali.   Nimeni nu îi întrece pe olandezi când vine vorba de toleranþa faþã de homosexualitate. Olandezii sunt un popor foarte tolerant: au legalizat eutanasia, prostituþia, consumul de marijuana, cãsãtoriile homosexuale ºi îi tolereazã pe pedofili. ªi totuºi, de ce studiul NEMESIS (Sandfort et al., 1999) aratã cã homosexualii/bisexualii olandezi au un profil psihic similar cu omologii lor americani? În studiul NEMESIS, în comparaþie cu bãrbaþii heterosexuali, bãrbaþii homosexuali/bisexuali aveau de 7 ori mai multe ºanse sã aibã o tulburare bipolarã ºi de 6 ori mai multe ºanse sã manifeste o tulburare obsesiv-compulsivã de-a lungul vieþii; de remarcat cã aici e vorba de un eºantion reprezentativ. Tulburarea bipolarã este o tulburare de stare în care subiecþii alterneazã între depresie ºi o stare maniacã sau euforicã. Tulburarea obsesiv-compulsivã (TOC) este o tulburare anxioasã caracterizatã prin obsesii ºi dependenþe consumatoare de timp, care pot produce o afectare vizibilã sau o incapacitare semnificativã. De remarcat cã atât tulburarea 29  30                            31   32  33 bipolarã29, 30 cât ºi TOC31, 32, 33 sunt foarte influenþate de gene. Cum ar putea deci aºa-zisa homofobie sã reprezinte o explicaþie pentru frecvenþa ridicatã a unor probleme cum ar fi TOC, tulburarea bipolarã ºi tulburãrile de personalitate în rândul homosexualilor?   În studiul prin corespondenþã privind lesbienele din Noua Zeelandã (Country Lesbian Mailing List, Welch et al., 2000) precum ºi în studiul naþional privind starea de sãnãtate a lesbienelor (National Lesbian Health Care Survey – 1.925 lesbiene; 73% fie primeau consiliere, fie primiserã în trecut din partea unui psiholog)34, lesbienele au prezentat o morbiditate psihiatricã mai mare decât femeile heterosexuale ºi, de asemenea, o incidenþã mai mare a molestãrii în timpul copilãriei. Totuºi, s-a arãtat cã dacã se verificã dupã abuzul sexual, probabilitatea de douã ori mai mare a femeilor care au depresie sau anxietãþi, comparativ cu bãrbaþii, este în mare parte 35 neschimbatã.35 În plus, de multe ori molestarea din copilãrie se produce în familie. În unele cazuri, genetica asociatã cu perturbãri nespecifice poate spori ºansele unui interes sexual al bãrbaþilor faþã de fiice ºi surori sau nepoate mai mici, ºi aceeaºi geneticã poate spori ºansele unor probleme psihice la rudele de sex feminin ale aceloraºi bãrbaþi, indiferent dacã acele femei au fost molestate sau nu. De aceea, molestarea acestor femei de cãtre rudele lor de sex masculin poate fie sã exacerbeze unele probleme psihice, fie sã nu contribuie suplimentar la problemele lor psihice, însã totuºi apare ca fiind corelatã cu problemele acestor femei. Mai mult, în studiul naþional privind starea de sãnãtate a lesbienelor, „numai 12% dintre respondente au indicat cã sunt preocupate dacã oamenii ºtiu cã sunt lesbiene”. De aceea, acceptarea socialã a homosexualitãþii feminine nu are cum sã fie relevantã pentru explicarea problemelor psihice ale acestui grup de lesbiene. Nu s-a dovedit cã aºa-zisa homofobie ar fi responsabilã de prevalenþa crescutã a problemelor psihice din rândul homosexualilor.36 Meyer, a cãrui meta-analizã este citatã la începutul materialului, a încercat sã demonstreze impactul prejudecãþilor, discriminãrii ºi victimizãrii homosexualilor/bisexualilor, însã analiza detaliatã a acestor date respinge aceastã ipotezã.   Referinþe
  1. A Meyer IH. Prejudice, social stress, and mental health in lesbian, gay, and bisexual populations: conceptual issues and research evidence. Psychol Bull 2003;129(5):674-97.
  2. a Fergusson DM, Horwood LJ, Beautrais AL. Is sexual orientation related to mental health problems and suicidality in young people? Arch Gen Psychiatry 1999;56(10):876-

80.

  1. A Sandfort TG, de Graaf R, Bijl RV, et al. Same-sex sexual behavior and psychiatric disorders: findings from the Netherlands Mental Health Survey and Incidence Study (NEMESIS). Arch Gen Psychiatry 2001;58(1):85-91.
  2. A Cochran SD, Mays VM. Relation between psychiatric syndromes and behaviorally defined sexual orientation in a sample of the US population. Am J Epidemiol 2000;151(5):516-23.
  3. a Gilman SE, Cochran SD, Mays VM, et al. Risk of psychiatric disorders among individuals reporting same-sex sexual partners in the National Comorbidity Survey. Am J Public Health 2001;91(6):933-9.
  4. a Cochran SD, Mays VM. Lifetime prevalence of suicide symptoms and affective disorders among men reporting same-sex sexual partners: results from NHANES III. Am J Public Health 2000;90(4):573-8.
  5. A Mays VM, Cochran SD. Mental health correlates of perceived discrimination among lesbian, gay, and bisexual adults in the United States. Am J Public Health 2001;91(11):1869-76.
  6. a Atkinson JH, Jr., Grant I, Kennedy CJ, et al. Prevalence of psychiatric disorders among men infected with human immunodeficiency virus. A controlled study. Arch Gen Psychiatry 1988;45(9):859-64.
  7. A Pillard RC. Sexual orientation and mental disorder. Psychiatr Ann 1988;18(1):52-6.
    1. a Saghir MT, Robins E, Walbran B, et al. Homosexuality. 3. Psychiatric disorders and disability in the male homosexual. Am J Psychiatry 1970;126(8):1079-86.
    2. a Saghir MT, Robins E, Walbran B, et al. Homosexuality. IV. Psychiatric disorders and disability in the female homosexual. Am J Psychiatry 1970;127(2):147-54.
    3. A Herrell R, Goldberg J, True WR, et al. Sexual orientation and suicidality: a co-twin control study in adult men. Arch Gen Psychiatry 1999;56(10):867-74.
    4. A Cochran SD, Mays VM, Sullivan JG. Prevalence of mental disorders, psychological distress, and mental health services use among lesbian, gay, and bisexual adults in the United States. J Consult Clin Psychol 2003;71(1):53-61.
    5. A Cochran SD, Mays VM, Bowen D, et al. Cancer-related risk indicators and preventive screening behaviors among lesbians and bisexual women. Am J Public Health 2001;91(4):591-7.
    6. a Brogan DJ, O’Hanlan KA, Elon L, et al. Health and professional characteristics of lesbian and heterosexual women physicians. J Am Med Womens Assoc 2003;58(1):10-9.
    7. A Valanis BG, Bowen DJ, Bassford T, et al. Sexual orientation and health: comparisons in the women’s health initiative sample. Arch Fam Med 2000;9(9):843-53.
    8. a Welch S, Collings SC, Howden-Chapman P. Lesbians in New Zealand: their mental health  and  satisfaction with  mental  health  services.  Aust N Z  J Psychiatry

2000;34(2):256-63.

  1. A King M, McKeown E, Warner J, et al. Mental health and quality of life of gay men and lesbians in England and Wales: controlled, cross-sectional study. Br J Psychiatry 2003;183(6):552-8.
  2. a Jackson HJ, Burgess PM. Personality disorders in the community: a report from the Australian National Survey of Mental Health and Wellbeing. Soc Psychiatry Psychiatr Epidemiol 2000;3512:531-8.
  3. a Gala C, Pergami A, Catalan J, et al. The psychosocial impact of HIV infection in gay men,  drug users  and  heterosexuals.   Controlled  investigation.  Br J  Psychiatry

1993;163:651-9.

21. a Pergami A, Gala C. Personality disorder and HIV disease. Am J Psychiatry

1994;151(2):298-9.

22. A Ellis D, Collis I, King M. Personality disorder and sexual risk taking among homosexually active and heterosexually active men attending a genito-urinary medicine

clinic. J Psychosom Res 1995;39(7):901-10.

23. a Perkins DO, Davidson EJ, Leserman J, et al. Personality disorder in patients infected with HIV: a controlled study with implications for clinical care. Am J Psychiatry

1993;150(2):309-15.

  1. A Johnson JG, Williams JB, Rabkin JG, et al. Axis I psychiatric symptoms associated with HIV infection and personality disorder. Am J Psychiatry 1995;152(4):551-4.
  2. A Johnson JG, Williams JB, Goetz RR, et al. Personality disorders predict onset of Axis I disorders and impaired functioning among male homosexuals with and at risk of HIV infection. Arch Gen Psychiatry 1996;53(4):350-7.
  3. A Rabkin JG, Goetz RR, Remien RH, et al. Stability of mood despite HIV illness progression in a group of male homosexuals. Am J Psychiatry 1997;154(2):231-8.
  4. A Pergami A, Gala C, Burgess A, et al. Heterosexuals and HIV disease: a controlled investigation into the psychosocial factors associated with psychiatric morbidity. J

Psychosom Res 1994;38(4):305-13.

28. a Atkinson JH, Jr., Grant I, Kennedy CJ, et al. Prevalence of psychiatric disorders among men infected with human immunodeficiency virus. A controlled study. Arch Gen

Psychiatry 1988;45(9):859-64.

  1. A Blackwood DH, Visscher PM, Muir WJ. Genetic studies of bipolar affective disorder in large families. Br J Psychiatry Suppl 2001;41:s134-6.
  2. ACraddock N, Jones I. Molecular genetics of bipolar disorder. Br J Psychiatry Suppl 2001;41:s128-33.
    1. a Eley TC, Bolton D, O’Connor TG, et al. A twin study of anxiety-related behaviours in

pre-school children. J Child Psychol Psychiatry 2003;44(7):945-60.

  1. A Grados MA, Walkup J, Walford S. Genetics of obsessive-compulsive disorders: new findings and challenges. Brain Dev 2003;25 Suppl 1:S55-61.
  2. aDenys DA, Cath DC. [The inheritance of obsessive-compulsive disorders]. Ned Tijdschr Geneeskd 2003;147(44):2166-9.
    1. A Bradford J, Ryan C, Rothblum ED. National lesbian health care survey: implications

for mental health care. J Consult Clin Psychol 1994;62(2):228-42.

  1. a Fergusson DM, Swain-Campbell NR, Horwood LJ. Does sexual violence contribute to elevated rates of anxiety and depression in females? Psychol Med 2002;32(6):991-6.
    1. a Commentary. Arch Gen Psychiatry 1999;56(10):883-8.

* * *

  Puteþi afla mai multe informaþii despre cercetarea ºi terapia homosexualitãþii la adresa www.homosexualitate.ro – proiectul Speranþã ºi vindecare pentru homosexuali.]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap