Niște oameni care e posibil sã simtã efectele oxitocinei. Nu prea ai timp pentru gânduri raționale dupã ce-ai luat o pastilã. Ai bãgat trei bombonele și nu te mai intereseazã decât sã afli cum se simt la atingere eșarfele oamenilor. Așa cã te-ai fi gândit cã-n toatã euforia asta și cu palpitațiile de rigoare, n-ai loc sã-ți mai pese și de etnia oamenilor din jur. Greșit. Se pare cã biochimia creierului în timpul unei noapte de distracție euforicã în club nu e prea diferitã de cea a participanților la un marș al Noii Drepte. Asta din cauza hormonului numit oxitocinã, care a fost descris de mulți ca „hormonul iubirii” sau „hormonul afecțiunii”. Acest hormoncontribuie la dezvoltarea încrederii între mamã și copil în timpul alãptãrii și între parteneri în timpul sexului. MDMA-ul declanșeazã eliberarea acestui hormon în creier și ãsta e motivul pentru care iubim și ne simțim iubim când luãm pastile. Dar cercetãrile profesorului Carsten De Dreu de la Universitatea din Amsterdam au dezvãluit cã oxitocina are și o laturã mai sinistrã. Pe scurt, experimentele lui au dezvãluit cã ceea ce mulți considerau „molecula moralã” e de fapt tocmai opusul ei și contribuie la ceea ce oamenii de științã numesc eufemistic „etnocentrism”, iar noi rasism. Participanții la experimentul doctorului Dreu s-au confruntat cu dilema de a refuza accesul unei persoane pe o barcã de salvare pentru a le salva viața altor cinci. În timpul experimentului, olandezilor li s-a dat oxitocinã fie printr-un spray nazal, fie placebo. Rezultatele au arãtat cã cei care luaserã oxitocinã erau mai doritori sã salveze bãrbații cu nume olandez și sã-i sacrifice pe cei cu nume musulman sau german. În schimb, participanților la experiment care luaserã placebo le era indiferent numele potențialei victime. Fasciștii din Brighton probabil experimentând efectele oxitocinei. Mi s-a pãrut foarte ciudat cã acest hormon, care te face sã iubești totul în jurul tãu, te poate transforma într-un dobitoc din ãla care alege sã fie ostil cu o persoanã din cauza culorii pielii ei. Așa cã am vrut sã aflu mai multe despre asta și l-am contactat pe profesorul Anil Seth, neurolog și cercetãtor la Universitatea din Sussex și co-director al Centrului de Științã a Conștiinței. A spus cã efectul oxitocinei ar putea avea legãturã cu evoluția și supraviețuirea socialã. „Ideea de altruism și pro-socialitate a fost cercetatã de mulți antropologi și cercetãtori sociali care au observat cã deși e avantajos sã fii pro-social în grupul tãu – cei care împãrtãșesc interesele tale culturale și care ar putea fi înrudiți cu tine chiar și la distanțã – s-ar putea ca fațã de celelalte grupuri sã se aplice exact opusul”, a spus el. Cu alte cuvinte, discriminarea împotriva oamenilor diferiți de tine ar putea fi produsã natural de un hormon din creierul uman. L-am întrebat ce rol joacã oxitocina în acest proces și mi-a povestit despre un alt experiment de-al profesorului doctor Dreu în care subiecții au fost împãrțiți în douã grupuri și au trebuit sã aleagã ce forme abstracte erau sau nu atrãgãtoare. Desigur, nu existau rãspunsuri corecte sau greșite – adevãratul test era sã vadã care grup era mai dispus sã fie în acord cu celãlalt. „Când grupurile nu erau de acord în privința unei forme, oxitocina creștea omogenitatea în fiecare grup”, mi-a spus profesorul Seth. „Deci, dacã ești într-un grup și toți luați oxitocinã, probabil o sã ai o atitudine de genul ‘Ah, cubul ãla e genial – nu înțeleg de ce tipilor din grupul ãla nu le place pãtratul’. Și, bineînțeles, asta se întâmplã relativ inconștient, așa cã oamenii nu știu cã oxitocina are efectul ãsta. Nu forma geometricã e importantã, ci cât de omogenã e perspectiva membrilor unui grup când știu cã aceasta diferã de perspectiva altui grup.” M-am gândit imediat la faptul cã atunci când extremiștii se adunã în grupuri – pentru marșuri și proteste, de exemplu – emoțiile lor sunt mult mai pronunțate decât ar fi dacã te-ai întâlni cu fiecare membru în parte. Bineînțeles, asta are legãturã și cu faptul cã punctul de plecare al acestor marșuri e , de obicei, un bar – iar antifasciștii care vin și ei sã arunce cu lucruri în participanți nu ajutã nici ei la pãstrarea calmului. Fasciști greci, probabil simțind efectele oxitocinei. Gândește-te la sentimentul de uniune pe care îl simți la petrecerile mari sau la concerte sau la scenele de euforie în masã din mega-bisericile americane evangheliste. Legãtura comunã în aceste situații e o credințã puternicã împãrtãșitã. Face parte din natura umanã sã ne adunãm în turme în funcție de credințele noastre, chiar sfidând orice rațiune sau logicã. O distincție importantã de remarcat în acest punct e aceea cã rolul oxitocinei în aceste fenomene nu e cel de a-ți scãdea încrederea în cei diferiți de tine, dar de a-ți crește încrederea în cei care posedã calitãțile pe care le recunoști la tine. Deci rezultatul nu e neapãrat rasism, cât e fanatism. Oxitocina face asta prin abilitatea de a rãspândi o emoție într-un grup de oameni, aproape ca pe un virus. Profesorul Seth mi-a explicat asta detaliat: „Toți suntem contagioși emoțional – sunt un pic fericit, dacã și tu ești fericit și un pic trist, dacã tu ești trist. Oxitocina joacã un rol în optimizarea modului în care are loc aceastã inferențã.” Cu alte cuvinte, oxitocina ne face mai empatici – mai sensibili la emoțiile din jurul nostru. Aceastã idee a fost susținutã de un studiu recent, publicat în luna ianuarie a acestui an, care a descoperit cã nivelele de oxitocinã pot declanșa o hipersensibilitate la emoțiile altora. În prezent, se cerceteazã cum nivelele insuficiente de oxitocinã pot duce la autism – tulburare care e asociatã cu o lipsã de înțelegere emoționalã a celorlalți. Fasciști malaezieni cu un posibil nivel crescut de oxitocinã în creier. Rezultatul e cã atunci când oamenii care împãrtãșesc aceleași credințe se adunã la un loc, creierul lor elibereazã oxitocinã și îi face sã se simtã bine și sã-și întãreascã comportamentul. Deci îi face sã se ținã și mai tare cu dinții de credințele lor și sã-i respingã pe cei care nu sunt de acord cu ele, toate astea în scopul evoluționar de a crea comunitãți unite, ai cãror membri sã se iubeascã și protejeze unii pe alții. Deci MDMA-ul te face rasist? Nu, nu chiar. Da, MDMA-ul elibereazã oxitocinã, iar oxitocina poate produce etnocentrism, dar nu existã o legãturã directã între cele douã – iar MD-ul are atât de multe efecte asupra creierului încât experiențele individuale sunt întotdeauna foarte subiective. În orice caz, ce poate face MDMA-ul – în special într-un mediu în care se adunã mulți oameni asemãnãtori, cum ar fi un party tehno – e sã intensifice profund fanatismul egocentric, iluzoriu în legãturã cu tine, cei din jur și atmosfera minunatã, la fel cum rasiștii devin puțin mai rasiști în timpul marșurilor, iar creștinii devin și mai creștini când le vorbește un preot în limbi așa-zis divine. Sursa: vice.com]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer