MANELISTUL

„Țiganii din țigãnie, toți îmi poartã dușmãnie” – Adrian Copilul Minune, 1998

Localizare spațialã: ieșirea din localitatea Gilãu, exact unde începe autostrada dintre Gilãu și Turda. Localizare temporalã: 12 decembrie 2011, ora 03:25 dimineața. Condiții meteo: Plouã. Vremea se va menține rece. Cerul va fi variabil, cu înnorãri mai ales ziua, în regiunile extracarpatice și la munte. Vor fi precipitații slabe în continuare, predominant ninsori pe arii restrânse în Moldova și izolat mixte în Dobrogea, Muntenia și Oltenia. Temperaturile maxime vor fi cuprinse, în general, între 0 și 10 grade, iar cele minime se vor situa între -10 și 0 grade, mai coborâte în depresiuni, dar și ușor mai ridicate pe litoral.

Înainte cã buletinul meteo sã se sfârșeascã, tronsonul de autostradã Turda – Gilãu se terminã și el, fãcând loc unui drum cu douã benzi, cu marcajele uzate și plin de gropi. Primele case din Turda cufundate în întuneric, își fãcurã și ele apariția în lumina farurilor. Se grãbi sã coboare la viteza legalã când realizã cã se îndreaptã spre niște luminițe colorate care îi blocheazã calea cu totul. Verificã dintr-o privire centura, opri radioul și începu sã reducã viteza și mai mult pe mãsurã ce se apropia de ele. Când distanța fu suficient de micã pentru ca barajul sã între în lumina farurilor, manelistul constatã cã ceea ce îi bloca calea era nici mai mult nici mai puțin decât o farfurie zburãtoare. Opri mașina. O razã orbitoare țâșni din vehiculul spațial și artistul fu teleportat cu tot cu mașinã la bordul acesteia. Sala în care ajunse era una circularã și încãpãtoare, plinã cu tot felul de aparate și mecanisme, toate cu carcase și butoane ce pãreau din aur. De o parte și de alta a mașinii erau aliniate câte jumãtate de duzinã de ființe, rasa alien de Roswell. Deși automobilul era de mult oprit, toți gesticulau și țipau: frâna, frâna, frâna! Adi Adrian de Vito Copilul Minune privea paralizat și nu înțelegea nimic din ce se întâmpla. La un moment dat într-un dispozitiv de amplificare a sunetului dat la maxim se auzi o voce asurzitoare: „Trage în morții mã-ti-i frâna de mânã, ești surd?” Manelistul se reculese și executã prompt comanda. În secunda urmãtoare, farfuria fãcu o scurtã manevrã bruscã pe direcția orizontalã care ar fi izbit mașina de toți pereții dacã nu ar fi avut roțile blocate. Apoi vehiculul decolã vertical și extratereștrii se relaxarã lãsând mâinile în jos.

Cei doisprezece extratereștri se apropiarã zâmbind binevoitori de mașinã. Unul dintre ei îi fãcu semn sã coboare geamul. De data asta artistul executã comanda imediat.

– Bunã seara maestre, îl salutã creatura. Te rog sã îl scuzi pe cel care a vorbit adineauri. E un simplu șofer, e incult și nu ascultã manele. Pe de altã parte, este o onoare atât pentru mine cât și pentru colegii mei sã vã avem în sfârșit alãturi de noi, continuã el. Sunt comandantul navetei. Nu suntem extratereștri așa cum cred cã vã imaginați ci doar rezultatul natural al evoluției rasei umane așa cum va arata el peste douãzeci și cinci de milioane de ani. Toate farfuriile zburãtoare de care ați mai auzit, sunt de fapt vehiculele noastre științifice sau turistice venite în trecut și cãrora li s-a defectat sistemul de invizibilitate aparentã. Ne ferim, de contactul cu oamenii trecutului deoarece riscãm sã ne schimbãm istoria cu consecințe din cele mai imprevizibile. De altfel, extrem de interesant, avansul nostru tehnologic îmi permite sã vã divulg cã secretul cel mai mare al Universu-… – Tot ce e în jur e aur? îl întrerupse Minune. – Numai navele noastre, ale evreilor sunt așa, e vreo problemã cu asta? Sunteți cumva antisemit? – Nu știu ce e aia … spuse A.A.D.V.C.M. începând deodatã sã gâfâie. Aur masiv sau suflat? – Antisemitul este un om care urãște evreii. Iar aurul e masiv … Maestre, vã simțiți bine? – Mai spune-mi… și nu mã mai fute la cap cu antisemitul tãu, gâfâi el, mai spune-mi cu aurul….zise manelistul, lãrgindu-și gulerul de la bluzã și frãmântându-se în scaun. – Ce anume ați dori sã aflați? În jurul nostru, tot ce vedeți metalic și e galben, e aur masiv de 24 de karate. Ce vedeți metalic argintiu e fie aur alb, fie platinã din cea mai purã. În construcția consolelor, a butoanelor, a pereților și a tot ce se vede în jur am mai folosit și tot felul de pietre prețioase, dar am preferat în special diamantele mari. – Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaah! țipã manelistul. – Maestre, dar spuneți… Ce se întâmplã cu dumneavoastrã? Vã simțiți bine? – Foarte bine, zâmbi acesta rãsuflând ușurat. Cred cã am avut primul orgasm multiplu masculin din istorie. – Aveți un fetiș cu bogãțiile? – Nu știu, am? Ce e aia? – Fetișismul se definește ca atracția sexualã fațã de anumite obie… – Mã, tu iar mã spargi la rozetã cu dicționarul ãla? îl întrerupse din nou Minune. Eu te întrebam, ce e aia… spuse manelistul arãtând cu capul spre un glob cu diametrul de aproximativ un metru, în care era încastratã imaginea unui personaj bãrbos îmbrãcat într-un fel de costum popular românesc. Deși costumul era simplu, nedecorat, omul în schimb era împodobit mai ceva ca un pom de Crãciun, cu tot felul de bijuterii plate, din aur. – Este înregistratorul nostru istoric, arhiveazã filmãrile precedente. Noi trimitem drone invizibile cu camere de luat vederi în locurile în care s-au întâmplat evenimente istorice relevante pentru a le documenta. Ce vedeți în imagine este regele dac Decebal în primul sãu an de domnie, la cea dintâi întâlnire cu solul împãratului roman Domițian. S-ar pãrea cã atunci când l-au vãzut îmbrãcat așa, romanii au atacat imediat Dacia… – Dușmãnie și decât picã pe valoarea celuilalt… cãzu pe gânduri artistul… Tu știi cã tocmai mi-ai dat o idee pentru patru noi albume? Îți spun cã la toți la care … Nu apucã sã-și înceapã bine fraza, când A.A.D.V.C.M. dispãru brusc, cu tot cu mașinã. Ființa care vorbise întrebã impacientatã: – Ce mama dracului s-a întâmplat, Colonoscopwitz, cu maestrul? – Domnule comandant, raportez cã maestrul e mort. A fost asasinat în trecut de cãtre F.S.C.P.T. și permiteți sã vã reamintesc cã… – Futu-i rasa invidiei mamii lui de Florin Salam Cãlãtor Prin Timp, izbucni nervos liderul întrerupându-l. Fixeazã locul și timpul anterior faptei! Mergem sã-l salvãm pe maestru și sã-l oprim pe cocalar. Da, spune, ce voiai sa-mi reamintești? – Domnule comandant, permiteți sã vã reamintesc cu respect încã o datã cã nu mã numesc Colonoscopwitz, insistã navigatorul apãsând silabele pe un ton iritat. Echipajul îl poreclea așa pentru cã nu se nãscuse evreu ci era bucurenciovit convertit la mozaism nu de multã vreme. “Martorii lui Bucurenci” era o religie strãveche de ecologiști, vegetarieni și pacifiști. Tot navele bucurenciovite erau și acelea care rãpeau oameni ai trecutului pentru diverse cercetãri misterioase. În ultima vreme, religia respectivã ajunsese subiect de glume nesfârșite, de când se aflase cã interesul lor principal era centrat pe explorarea cavitãții anale a celor rãpiți, drept pentru care tot mai mulți membri treceau la alte religii. – Îmi cer scuze. Chiar, nu azi se serbeazã la voi ziua Sfântului Chirilã, mare sãrbãtoare, alea-alea, dai de bãut? întrebã comandantul înseninându-se. – Nu, mâine e sãrbãtoarea, dar nu mai conteazã de vreme ce sunt convertit și devreme ce ne pregãtim din nou sã cãlãtorim în timp… dacã îmi permiteți cu mult respect domnule… – Aha, înțeleg… probabil strângi bani pentru lifting la gãoazã. Apoi înainte ca navigatorul sã apuce sã protesteze, strigã: – Toatã lumea, ați auzit ordinele, da? În plus, în boxe o vreau la maxim pe aia cu Daniela Gyorfi. Vムpuneți toți costumele și deschideți toate hublourile. Și așa s-a futut sistemul de camuflare și nu mai conteazã. Sã moarã dușmanii când or vedea un OZN și în urma lui rãcnind manele. – Aþi auzit cu toþii ordinele comandantului Circumcisovici, lãtrã secundul. Executarea! Sursa: futezãtorii și bonus din partea casei, ultimul album al lui Florin Salam ]]>