MR February 19, 2013

IUDAIZAREA LUMII

Ioan Ianolide

Poziþia pe care mã situez este pur creºtinã. Adevãrul trebuie mãrturisit spre mântuire; acum o facem cu dragoste, dar va veni ziua pedepsei. Nu mã consider antisemit, ci iubesc poporul evreu, aºa cum îl iubeºte Dumnezeu însuºi. Doresc cu ardoare mântuirea poporului evreu.

Sã fim perfect conºtienþi de puterea la care au ajuns evreii la sfârºitul acestui secol, încât procesul de iudaizare al lumii se produce astãzi atât prin comunism cât ºi prin capitalism. Am zis „iudaizare” ºi nu „mozaizare” a lumii întrucât mozaismul este parte integrantã a spiritualitãþii creºtine ºi este strãin iudaismului de azi, iudaism ce-ºi are originea în pãcat ºi neascultare, în crima lui Cain, în viþelul de aur, în ucigaºii prorocilor, în Iuda vânzãtorul, în cãrturarii ºi fariseii fãþarnici, în crima lui Caiafa. E o ieºire a evreilor din harul dumnezeiesc, care s-a agravat în ultimele douã milenii prin lupta împotriva Duhului Sfânt, încât iudaismul despre care vorbim ºi cu care suntem confruntaþi se caracterizeazã prin: satanism, minciunã, urã, tiranie, materialism, ateism, senzualism, rasism, patima dominaþiei mondiale. Iudaismul a închis lumea în materie, în teluric, în efemer, în relativ, în trup, cãci a golit-o de frumuseþile, bogãþiile ºi puterile spiritualitãþii mozaic-creºtine. Evreii lucreazã cu un duh rãu, cãci nu acceptat ispita pe care a respins-o Hristos, ºi tocmai de aceea îl ºi urãsc, fiindcã ei nu pot pricepe modalitatea dragostei, a libertaþii, a adevãrului date prin Duhul Sfânt, ci ei vor puterea pentru putere, materia pentru materie, viaþa pentru dominaþia lor. Cu mijloace economice, politice ºi raþionale au ajuns sã domine lumea, cãci ei deþin cheia economiei mondiale, cheia mijloacelor de informare a maselor pe glob, cheia revoluþiei comuniste, cheia democraþiilor occidentale, centrele tehnicii moderne, o bunã parte din învãþãmântul de pe mapamond, punctele nevralgice ale culturii ºi artei, ordinea în francmasonerie, spiritul în socialismul internaþionalist, o înrâurire a sindicalismului, o „colorare” a umanismului ºi progresismului, o bunã presa in neoprotestantism ºi destulã influenþã în Biserici. Toate acestea pot fi demonstrate pe bazã de documente. Toate acestea dovedesc destinul excepþional pe care-l are poporul evreu. Pierzându-ºi dreptul de moºtenitor, pierzând legãmântul lui Avraam, pierzând harul dumnezeiesc, el se situeazã pe poziþie antihristicã, antiumanã ºi satanicã, poziþie de pe care continua a juca un rol negativ în istorie ºi în procesul desãvârºirii lumii.Cutezanþa lor este aproape de nebunie, cãci se joacã cu satana, se luptã cu Dumnezeu, se rãzboiesc cu toþi oamenii ºi sunt duºmanii învederaþi ai lui Hristos. Energiile pe care le declanºeazã ei în istorie sunt atât de considerabile, încât nu pot fi explicate decât ca provenind dintr-o sursã supraumanã. Pe de o parte ei sunt fermentul revoluþiilor care bântuie lumea modernã, iar pe de altã parte sunt cei mai tenace ºi încãpaþânaþi tradiþionaliºti: pentru ei tradiþionaliºti, iar pentru lume revoluþionari. Inteligenþa lor impresioneazã ºi strãluceºte, încât a generat marxismul ºi relativismul – dar toate sunt închistate în neant. Dumnezeul lor este Dumnezeul speculei, al speculei mentale ori politice. Gândirea lor rãstãlmãceºte totul, cãci ei vãd multiplele faþete ale aceleiaºi probleme ºi au uºurinþa de a o folosi pe aceea care le este folositoare. De aceea ei nu exprimã niciodatã adevarul, cãci nu au acces la esenþe ci numai la forme, nu merg la Duhul unic ºi sfânt, ci numai la înfãþiºãrile materiei, evenimentelor, ideilor ºi oamenilor, într-o dezordine anarhicã pe care însã o folosesc în favoarea unicului zeu în care cred: ei înºiºi. Existã pânã ºi o manierã a corectitudinii în afaceri, pe care însã o folosesc numai în mãsura în care îi slujeºte pe ei, ca drept dovada cã pãrãsesc societãþile în declin ºi se oploºesc în societãþile în ascendenþã. Evreii de azi se închinã lor înºiºi ori materiei, deºi în fond ei se închinã lui satana, cãci numai satana poate perverti atât de profund o lume. Solidaritatea dintre ei este forþa victoriilor lor naþionale. Ura împotriva duºmanilor lor e neîmpãcatã, când subtilã, când sângeroasã, fiind ea însãºi o modalitate de solidaritate între ei. Ei formeazã un imperiu unitar în lumea diversã ºi manevreazã dupã scopurile lor. Ei vor fi întotdeauna cu cei învingãtori, dar vor salva pe toþi evreii, indiferent de rãspunderile pe care ºi le-au asumat. Azi numai evreii pot impune punctul lor de vedere atât presedintelui S.U.A. cât ºi preºedintelui U.R.S.S., ca sã nu mai amintim de puterile de rangul doi. ªi Roosevelt, ºi Stalin li s-au supus. Al doilea rãzboi mondial este în mare parte opera lor. Dupã ce au investit aproape totul în comunism, acum navigheazã spre capitalism. ªi-au fãcut legi pentru ei, încât ei sunt tabu în lumea întreagã, le este totul permis ºi nimeni nu poate spune adevãrul despre ei farã ca omenirea sã ia foc. Evreii sunt zeii lumii moderne. Ei se aflã la un pas de dominatia absolutã mondialã ºi este impresionantã forþa unui popor de cinsprezece milioane de oameni. Lumea modernã este un dezastru spiritual, moral, politic, social, militar, uman ºi economic, e

o lume alienatã, o lume descompusã, o lume ce se autonimiceºte fie pe cale paºnicã, fie pe cale armatã, e o lume-junglã, e o lume-temniþã, e o lume insuportabilã de haos, nihilism ºi neant – pentru cã este o lume fãrã Dumnezeu, împotriva lui Dumnezeu, fãrã suflet, împotriva întâietãþii spiritului, fãrã onoare, fãrã ruºine, fãrã moralã, o lume a minciunii, a urii, a ateismului, a materialismului, a tiraniei, a senzualismului, a rasismului, a obsesiei dominaþiei mondiale, a nimicului, a satanei – ºi cu o astfel de lume nu se poate lãuda nimeni. Dar se pare cã omenirea va trece printr-o suferinþã cum inca n-a mai fost, necesarã purificãrii ei, ºi în urma cãreia se va asterne în lume o nouã spiritualitate creºtinã ºi o nouã comunitate creºtinã, cu mult mai aproape de Impãrãþia lui Dumnezeu. „Pãrinþii” Americii au introdus în Constituþia americana o interdicþie pentru guvernul american de a avea presã proprie, in acest mod fiind obligat sã respecte libertatea de cuvânt a creºtinilor americani. S-a petrecut însã un fenomen neprevãzut: presa ºi toata mass-media (din America ºi din Europa) au încãput pe mâinile unui guvern la fel de tiranic ca acele guverne de care se temeau „pãrinþii” Americii. Un mic grup de oameni s-au constituit într-o forþã organizatã, cu propria ei lege, cu propria ei credinta, cu propriul ei ideal ºi au pus mâna pe presa, economia ºi politica Statelor Unite. Având în mânã aceste mijloace din interior ºi altele asemenea pe plan mondial, acest grup minoritar poate impune opiniile sale guvernului legal din S.U.A., ºi deci poporului american, Aceastã minoritate poate pune în miºcare puterea financiarã din S.U.A., din Europa ºi din alte þãri, poate angaja forþe politice din S.U.A., din Europa ºi din alte þãri, poate rãspândi ideile ce-i convin în S.U.A., în Europa ºi în alte þãri. Aceastã activitate internaþionalã este guvernatã de un centru, dar dincolo de el existã o conºtiinþã politicã universalã a acestei minoritãþi care, indiferent de meridianul pe care acþioneazã, urmãreºte acelaºi scop. Politica acestei minoritãþi este bolºevizarea lumii, justificatã în toate felurile, cu toate subtilitãþile, cu toate mijloacele, de la Roosevelt pânã la Kissinger[1]. Strãdania lor este sã-i convingã pe americani de aceastã politicã. Mascaþi sub forme diverse de democraþie, liberalism, umanism, progresism, afacerism,

economism, consumatorism, relativism, academism, modernism, avangardism, realism, pacifism, materialism ori ateism, ei de fapt îºi mascheazã propria lor identitate ºi luptã sã dizolve cultura ºi societatea bazatã pe principiile ºi spiritualitatea creºtinã. Nimeni nu a reuºit sã cãlãuzeascã mai nefast poporul american. Existã în America o populaþie imensã anglo-saxonã, ºi totuºi americanii au fãcut rãzboi contra Angliei; existã în America o populaþie de origine germanicã, ºi totuºi au fãcut douã rãzboaie împotriva Germaniei; existã, de asemeni, în America greci bogaþi ori scoþieni dârzi, dar ei nu împing politica Americii în scopuri naþionale, chiar atunci când îºi susþin naþiile lor de origine, cãci ei sunt americani. Or, minoritatea de care vorbim nu vrea sã fie americanã, nu se supune spiritualitãþii americane ºi orienteazã politica americanã în scopuri pur naþionale, cãci nu se poate explica altfel eºecul politicii americane în Orientul Mijlociu ºi în Ierusalim. Forþele evreieºti din lumea întreagã fac politica ºovinã a lui Begin[2]. America ºi Europa, ca de altfel lumea întreagã, inclusiv Uniunea Sovieticã, urmãresc o pace echitabilã în Orient, dar evreii înfruntã lumea întreagã – ºi n-o înfruntã cele trei milioane de evrei din Palestina, ci cele cinsprezece milioane de evrei din diaspora. ªtiu cã sunt ºi evrei care nu sunt de acord cu Begin, dar poporul evreu e judecat dupã guvernanþii care-l reprezintã, bine stiindu-se cã orice popor îºi are guvernanþii pe care îi meritã. Evreii au ajuns la o putere mondialã considerabilã, dar ºi pe marginea unui dezastru cum încã n-au cunoscut. Procesul de iudaizare a omenirii a dus la cea mai adâncã crizã spiritualã ºi evreii nu pot împiedica revirimentul creºtin, cu toate cã fac eforturi disperate sã i se opunã. Deºi sunt beþi de putere ºi sunt aproape de imperiul mondial, le atragem atenþia sã se trezeascã, sã renunþe la ideea cã sunt aleºii lui Dunnezeu sã stãpâneascã lumea, sã recunoascã pierderea harului dumnezeiesc prin uciderea lui Hristos, sã se supunã adevãrului ºi sã intre în comunitatea de dragoste a lumii. De nu o fac, pe viitor sã nu acuze pe nimeni de suferinþele ce se vor abate peste ei. „Pieirea ta prin tine, Israele!“. Numai Hristos poate fi mântuire lumii întregi ºi lor. [1] Henry Kissinger – secretar de stat al Administraþiei Americane în timpul lui Richard Nixon ºi Gerald Ford (1973-1977), unul dintre oamenii politici cu rol-cheie în conflictul din Vietnam. (N. ed.)[2] Menahem Begin (1913-1992) – om politic israelian, membru al Partidului Likud, prim-ministru al Israelului între anii 1977-1983, susþinãtor al politicii de inarmare împotriva palestinienilor. (N. ed.)