Am aflat astãzi de la un prieten despre existența unui sfânt al pușcãriilor comuniste, care a murit pentru credința sa, precum mucenicii din Viețile Sfinților, care a fost pus – precum domnitorului Brâncoveanu, sã aleagã între moarte pentru credința sa – sau trecerea la o altã religie.

Poate pãrea straniu sã auzi despre așa ceva – referitor la torționarii comuniști. De obicei îi bãteau și îi chinuiau în închisori pe cei care aveau credințã în orice altceva decât comunismul, pentru a-i forța sã se lepede de vechiul lor crez și sã treacã la al alor, credința în ateismul comunist.

A fost oare vorba despre un ortodox omorât în pușcãriile comuniste pentru a trece la altã religie ?

Nu, a fost vorba despre episcopul catolic Vasile Aftenie, cel care a avut curajul în 1948 sã mustre în public cei 36 de foști preoți greco-catolici semnatari ai trecerii la ortodoxie – evident la presiunile Securitãții.

Cuuuum !? Se vor mira unii. Securitatea lua cu japca preoți de la catolici și ni-i fãcea ortodocși de-ai noștrii ? Oau, de bunã seamã cã comuniștii vor ajunge în rai de-a dreapta Adevãratului Hristos al ortodocșilor, pentru „râvna duhovniceascã” cu care au „convertit” la Ortodoxie atâția „rãtãciți” din alte culte religioase.

Așa se face cã episcopul catolic Vasile Aftenie a fost luat la ochi de securitate și s-a dat sã aleagã: fie trece la ortodoxie (primind drept premiu pentru asta rangul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), fie moare în chinuri. A preferat sã moarã, stâlcit în bãtãi, decât sã renunțe la catolicism.

Ne întrebãm de ce deveniserã comuniștii așa de buni prieteni ai Bisericii Ortodoxe Române ? Uitaserã ei oare cã „religia este opiumul poporului”, sau pur și simplu își însușiserã acest „opiu” și îl foloseau în favoarea lor ca o formã de control a societãții ?

Sã îmi fie cu iertare fațã de mulțimea de preoți ortodocși sau mireni, care au murit cu credința lor în suflet în închisorile comuniste. Martirajul lor nu este cu nimic mai prejos decât al preotului catolic despre care vobesc acum. Existã însã o diferențã: catolicul Vasile Aftenie a refuzat apostazia, ceea ce îl face unic în raport cu ceilalți sfinți martiri al temnițelor comuniste.

Este evident cã comuniștii au vãzut în catolicism un instrument politic al capitalismului și au încercat sã îl smulgã din inima imperiului sovietic. Însã faptul cã Ortodoxia devenise locul agreeat de comuniști pentru cei de altã confesiune, demonstreazã pactizarea la nivel administrativ – al BOR cu demonul ateismului comunist. Iar acestui hibrid monstruos comunisto-ortodox, I-au cãzut victime în special preoți.

Biserica Catolicã a vãzut toate astea și a pornit la beatificarea lui Vasile Aftenie, românul catolic, recunoscându-i postum acestuia, meritul rezistenței pânã la capãt în fața prigoanei comuniste.

Nu același lucru se întâmplã în Biserica Ortodoxã Românã, unde nici mãcar nu se pune problema canonizãrii miilor de preoți ortodocși – victime ale comuniștilor. Culmea este cã Aftenie al catolicilor este deosebit doar cu o literã de Sfântul Ardealului, preotul ortodox Arsenie Boca.

Arsenie Boca la al cãrui mormânt este un imens pelerinaj în fiecare zi a anului, și pe care conducerea BOR îl ignorã, în ciuda minunilor atribuite acestui sfânt pãrinte.

De ce disprețuim ceea ce alții pun la mare preț – ne întrebãm ?

Nu cumva la nivel ierarhic, Biserica Ortodoxã Românã a rãmas îngemãnatã toxic cu vechea securitate comunistã – transformatã peste noapte în actuala securitate neo-comunistã ? Cum de nu am auzit NICIODATÃ de un dosar penal pentru șpãgi și delapidãri ai banilor publici – cu înalții prelați din BOR ? Sunt ei așa de curați ? Sau pur și simplu au devenit doar un alt cap al hidrei securisto-afaceriste care conduce astãzi România ?

Cert este cã mai nou, se ridicã tot mai insistente vocile enoriașilor ortodocși, care reclamã – precum în vechime, canonizarea sfinților anti-comunști. Iar conducerea BOR se face cã nu aude, dar în secret a început campania de denigrare a acestor sfinți.

Deunãzi, o credincioasã ortodoxã, o tânãrã cu care am luat masa, îmi spunea cã știe de la duhovnicul ei cã existã scrisori ale pãrinteului Arsenie Boca ce dovedesc faptul cã acesta se ocupa cu vrãjitoria – și de aceea nu va fi caninozat !

Mãi sã fie ! Cum de în 25 de ani nu am auzit despre așa ceva mãcar un cuvințel la adresa pãrintelui Arsenie Boca, iar acum brusc apar „dovezile” cã omul a fost doar un vrãjitor care fãcea „semne și minuni” false, rãtãciri ale Satanei ?!

Eu cred cã pactul cu satana cel roșu comunist dintre BOR și Securitate este încã în vigoare și de aceea… ne merge atât de bine.

]]>