În primãvara lui 1989, Nicolae Ceauºescu a anunþat cã România ºi-a încheiat plata datoriei ºi nu mai este nimãnui datoare.    Mai mult, Ceauºescu a fãcut sã se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român sã mai apeleze la credite strãine, sã se îndatoreze, aºadar. Totul având drept scop sã fereascã þara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii ’80, anii atât de cumpliþi pentru noi toþi, când Ceauºescu, somat de creditori, a angajat societatea româneascã în cursa contra-cronometru de platã a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care “Europa liberã” a comentat, la început, aceastã situaþie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincioºi, al unor prãpãdiþi care au contractat, cu inconºtienþã, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul cã paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiþii – canale de navigaþie, centralã atomicã, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. – pãrea dovada certã a nebuniei megalomane a lui Ceauºescu ºi a laºitãþii noastre cã îl suportãm!  Prin anii ’87 – ’88, tonul “Europei Libere” a devenit altul: i se reproºa acum lui Ceauºescu nu incapacitatea economiei româneºti de a-ºi plãti cheltuielile, ci i se reproºa însuºi faptul cã ne plãtim datoriile, cãci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orãscu, doar toate celelalte þãri trãiesc bine mersi fãrã sã-ºi achite creditele primite, ci numai dobânzile.      Am constatat astfel, cu mare uimire, cã, în loc sã fie apreciatã ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau instituþii, stârnea comentariile cele mai înveninate.  Ca persoanã care am fost crescut în teama de a nu rãmâne cuiva dator, n-am prea înþeles, la început, aceastã ciudatã atitudine. Mai apoi, cugetând oareºicât, am înþeles un adevãr simplu despre cei care trãiesc din a-i împrumuta pe alþii, despre cei care trãiesc din câºtigul astfel realizat, adicã cãmãtarii: bancherii te împrumutã nu ca sã le restitui cât mai repede banii, ci ca sã le rãmâi la nesfârºit dator, plãtindu-le cu regularitate numai dobânzile.  Drept care mã întreb cu maximã ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finanþele mondiale dacã toate þãrile ar proceda cum a procedat România în primãvara anului 1989? Sã ne imaginãm cã toþi datornicii ºi-ar plãti datoriile ºi ar hotãrî, prin lege, sã nu mai facã alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele bãncilor dacã nimeni nu va mai apela la bãnci, sã se împrumute! În ce altceva decât în mari grãmezi de hârtie inutilã?!.     Cu alte cuvinte, România devenise, în primãvara anului 1989, o mare primejdie pentru finanþele mondiale, pentru cei dedulciþi la traiul din camãtã, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a forþei de contagiune pe care ar fi putut-o avea “modelul românesc”!.      Mi-am dat seama de asta ºi din înverºunarea deplasatã cu care “Europa liberã” si “Vocea Americii”au comentat momentul eliberãrii României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grãbit sã ne felicite. Dimpotrivã! Iar când Ceauºescu ºi-a exprimat dorinþa, dar ºi putinþa ca România sã iasã pe piaþa de credite, acordând împrumuturi cu o dobândã mult mai micã decât cea îndeobºte practicatã, pentru a dovedi astfel umanismul societãþii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, cã Nicolae Ceauºescu, ºi-a semnat sentinþa de condamnare la moarte!  Cred cã acest gest, de sfidare ºi de demascare amarii finanþe mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forþe care au reuºit, profitând de generozitatea ºi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai sã-l dea jos pe Ceauºescu de la putere, dar sã-l ºi pedepseascã personal, fizic, pentru insolenþa sa.    Cu consecinþa, “fireascã”, a revenirii României, cuminþitã, în rândurile þãrilor îndatorate pânã la gât marii finanþe, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodatã, în Europa de Est sau înAfrica, în  America Latinã sau în Asia sã procedeze ca Nicolae Ceauºescu, ca el o s-o pãþeascã!  Tare aº fi curios sã ºtiu cât a costat aceastã debarcare a lui Ceauºescu! KGB-ul, la ale cãrui servicii a apelat marea finanþa mondialã, este o instituþie serioasã, care þine la preþ! La fel ºi celelalte. Mai puþin securitatea românã, care, bucºitã cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus sã-ºi fi dat concursul pe gratis, din patriotism, convinsã cã se pune în slujba poporului român!  De plãtit, fireºte, noi vom plãti costul înlãturãrii lui Ceauºescu ºi-l vom plãti înzecit, însutit, înmiit, poate.  Aºa nerod ºi troglodit cum ne plãcea nouã sã-l credem pe Ceauºescu, acesta a înþeles totuºi un lucru pe care noi, mult mai deºtepþi cum ne-a fãcut revoluþia, ezitãm sã-l recunoaºtem, ca sã nu ne facem de rîsul lumii. Adicã ezitãm sã-i recunoaºtem lui Ceauºescu vreun merit, cât de neînsemnat. Eu unul i-aº recunoaºte deci lui Ceauºescu ºi unele merite, mãcar pe acela de a fi înþeles relaþia strânsã, în lumea de azi ºi de mâine, între suveranitatea naþionalã ºi mãrimea datoriei externe a unui stat.     M-am dumirit de aceasta deunãzi, când Parlamentul nostru a aprobat sã ne împrumutãm cu vreo 300 de milioane de dolari ºi nu a tresãrit aflând cã Fondul Monetar Internaþional ne va acorda acel împrumut numai dacã vom respecta niºte indicaþii superioare. Am scãpat de dracu’, ºi am dat peste ta-su! Aºa se face cã am scos ºi o Constituþie în care se afirmã principiul sacrosanct al suveranitãþii naþionale, dar am legat aceastã suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor strãine sã calce pãmântul sfînt al Patriei.     Chiar nu au înþeles parlamentarii noºtri din Constituantã cã agresiunea militarã a încetat sã mai fie la modã? Cã este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet ºi mai ineficient? Mult mai curatã se dovedeºte a fi agresiunea financiarã, arma cea mai subtilã ºi mai productivã la acest sfârºit de mileniu! Lumea s-a deºteptat, s-a sãturat de violenþã, de sânge! De generali ºi colonei!    Drept care, în locul acestora ºi în acelaºi scop, pãmântul este bântuit în lung ºi în lat de experþii financiari ai Fondului Monetar Internaþional, ai Bãncii Mondiale pentru, sanchi! Dezvoltare, ºi alte “agenturi”!     Asta, fireºte, dupã ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenþi ai marii Finanþe în fotolii ministeriale ori prezidenþiale, þara vizatã este adusã în situaþia de a cere ea însãºi, cu cãciula în mânã, împrumuturi ºi investitori.(La drept vorbind, ce este investiþia strãinã altceva decât un împrumut pe care te obligi sã nu-l mai returnezi, ci doar sã-i plãteºti creditorului dobânzile?) Astfel cã suveranitatea noastrã naþionalã, de care se umflã-n piept Constituþia românã încã de la primele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt! Va fi cel mai trist neadevãr din câte neadevãruri cuprinde Constituþia României, sãraca!  Cãci s-a ajuns la o situaþie paradoxalã ºi extrem de primejdioasã pentru un viitor românesc al copiilor noºtri: deºi noi, în România, ne îndreptãm spre o economie de piaþã, deºi ne privatizãm care mai de care, grãbindu-ne sã lichidãm proprietatea ºi economia de stat, datoria externã care se acumuleazã în aceastã perioadã de privatizare nu are ºi ea un caracter privat, ci este o datorie de stat, a þãrii, a poporului român!  Cum ºi când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul ºi puterea sa în economia noastrã urmeazã sã se diminueze în mod sistematic ºi programat’??! Cine a programat aceastã cacealma a privatizãrii în folosul oricui, numai în folosul þãrii nu?!  Sigur, vor sãri câþiva deºtepþi sã ne aducã aminte cã ºi guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii faþã de aceeaºi finanþã mondialã, faþã de aceleaºi bãnci la care suntem ºi noi, din nou, datori! Dar, vor uita acei deºtepþi sã ne precizeze, neºtiutori cum suntem, cã acele bãnci sunt bãnci americane, occidentale, interesele lor – ale bãncilor ºi ale statului american fiind foarte coincidente! Nu am nimic împotrivã sã se îndatoreze statul român la Banca Naþionalã a României sau la Banca Dacia Felix! Sã se îndatoreze la mine ºi sã-i pun eu condiþiile în care accept sã-l creditez!  Fireºte, Ceauºescu trebuia dat jos! ªi încã cu mult înainte de decembrie 1989! ªi cel mai bine era dacã s-ar fi dat singur la o parte!  Din pãcate, aºa cum s-au petrecut lucrurile, de dispariþia lui Ceauºescu nu a ajuns sã profite poporul român, aºa cum era firesc, adicã sã profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceauºescu, ci au ajuns sã profite duºmanii neamului românesc, aceiaºi care profitaserã ºi în anii grei când, prin corvoadã naþionalã, le-am plãtit îndoit ºi întreit creditele cu care ne-au momit ºi ne-au pricopsit în anii ’70!   Acum, când, scãpaþi de datorii, se cuvenea sã trãim ºi noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiaºi binevoitori, veniþi sã ne dicteze cum sã se facã reforma! Aceastã turnurã tragicã a lucrurilor de dupã 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibilã prin acþiunea criminalã, repet: acþiunea criminalã a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, sã aducã din nou România în rândurile þãrilor îndatorate la finanþa mondialã. Adicã scopul urmãrit ºi, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranitãþii naþionale româneºti.  Au azmuþit asupra noastrã o mânã de exaltaþi maghiari sau secui ºi noi am crezut cã aceºtia sunt cei ce atenteazã la suveranitatea naþionalã a românilor. Din nefericire savanþii care au gândit Constituþia României nu au fost nici ei mai deºtepþi, astfel cã nu ºi-au pus problema suveranitãþii naþionale decât în termenii constituþiilor din secolul al XIX-lea, fãcând din Constituþia noastrã un corect compendiu al acestor texte. Nici un semn din partea acestor autori cã ar fi înþeles adevãratele primejdii, de azi ºi de mâine cu care se confruntã Þara . Acesta fiind unul din motivele pentru care am votat împotriva acestei constituþii. Prof.univ.dr. Ion Coja]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap