Articol preluat cu urlete de indignare din partea autorului. Cei cu inima slabã, sunt rugaþi sã evite aceastã lecturã, sau sã cearã în prealabil avizul medicului. Conþine cuvinte licenþioase, imagini alegorice tandre ºi alte figuri de stil ce pot isca hohote de râs ce te lasã cu febrã muscularã: Dan Puric este un actor care joacã rolul de filosof. Înainte de a juca acest rol, a fost doar un actor. Dupã ce a absolvit UNATC a jucat la teatrul din Botoºani, iar dupã 1988 la Teatrul Naþional din Bucureºti. Ca actor s-a specializat în pantomimã. Dar nu pantomima lui mã enerveazã. Maxim mã lasã rece ºi mi se pare penibilã. În schimb îmi vine sã-i dau cu barda în cap  personajului pe care-l joacã de ani buni: filozoful care le ºtie pe toate, specializat in truisme patriotico-mistice. Dan Puric are un cult al personalitãþii bine construit. Habar n-am cum, dar a ajuns sã aparã la absolut orice emisiune despre nimic. Nu existã subiect prea mic sau prea mare pentru Dan Puric. ªi în legãturã cu un muc de pe mânecã Dan Puric are o viziune despre viaþã- Acum ceva timp, la o emisiune, ne explica grav cum el este atît de cunoscut încît îl recunosc ºi cerºetorii pe stradã. Normal, în pula mea,  cã te recunosc, dacã îþi pui vasilca aia creaþã ºi mare cît o sobã pe coperþile tututor cãrþilor tale, expuse în vitrinele librãriilor, la raftul de lecturã lejerã, între Coelho ºi seria “Twilight”. Aþi observat cum în toate pozele, Dan Puric are o faþã îngînduratã, ca ºi cum poartã grijile noastre în spate? E studiatã, sã nu credeþi cã e accidentalã. Dar Dan Puric, filosoful, este un personaj fabulos. Reuºeºte sã spunã chestii de bun simþ, pe care le ºtim cu toþii, pe un ton grav, de parcã le-a descoperit doar el, iar discursul mistico-patriot este perfect calibrat pentru a peria românul prost care vrea sã se simtã special. Normal cã îi place sã-l asculte pe Puric. Doar e unul dintre puþinii oameni care îi spune cã e unic. Cã are un spirit complet, ce se naºte doar la curbura Carpaþilor. Cã e mai bun decît restul oamenilor doar pentru cã s-a nãscut în acelaºi spaþiu culturalo-geografic cu Dan Puric. O altã laturã care face discursul lui Dan Puric fascinant este cã te uiþi la el ºi vezi un Tudor Chirilã cu 10 ani mai bãtrîn ºi mai sofisticat. Dacã Chirilã are discursul perfect construit pentru a impresiona fete de liceu mediocre, pe care dacã le faci sã se simtã importante le fuþi la strâmt, cel al lui Puric este ceva mai sus. El nu se duce la licee sã vorbeascã, ca sã se simtã important. Se duce prin amfiteatrele universitãþilor. Þinteºte cãtre fete de facultate care vor sã se simtã inteligente ºi artistice. Genul de fete care dau la facultatea de Filosofie pentru cã sunã bine titlul. Care se duc la monoloage cu iz de teatru ce se þin în baruri urîte, pentru a se simþi culte. Iar capacitatea lui Dan Puric de a gîdila orgoliul acestor pseudointelectuale este admirabilã. ªi de-aia îmi vine mie sã îl spînzur de limbã. Cã aº vrea sã vinã la televizor sã zicã „Coaie, io mãnînc rahat aici ca sã produc umectarea la dudui postadolescente, ºi îmi iese oribil de bine. Fut la pseudointelectuale cu barbã-n pizdã cum n-a vãzut neam de neamul tãu! Îmi ud cucul ceva de speriat! Am futut la viaþa mea mai mult decît aþi fãcut voi labã! Cu mecla asta a mea de fraier coclit ºi cu freza mea ca pãru’ de pe cur io fut de borãsc. Borãsc de atîta futut!” De-aia îl urãsc eu pe Dan Puric. Sunt invidios pe el. E unul dintre puþinii oameni care fut mai mult decît mine. Dar nu asta e problema. Eu sunt uimit cum poate sã mãnînce atîta câcat cu faþa aia serioasã. Nu îl bufneºte râsul cînd behãie truisme ºi pansamente intelectuale pentru ratatul de rînd. Se uitã în ochii prostului ºi îi spune cã e special ºi cã e norocos cã s-a nãscut român. Cã e cel mai viteaz ºi deºtept dintre traci. Cã e etapa intermediarã dintre om ºi dumnezeu. Cã ar trebui sã se iubeascã pe sine ºi pe aproapele lui, pentru cã suntem cu toþii sãmînþa stelelor. Suflete de poeþi. Spectrul simþirilor noastre e mult mai adînc decît al oricui altcuiva. Noi trãim mai cu viaþã, care e un lucru frumos! Nu aº putea niciodatã sã aberez în aºa hal cu faþa aia serioasã a lui. ªi aici mi-e puþin teamã ºi scîrbã. Cã am impresia cã a trecut de faza în care mestecã cãcat pentru ochii altora. Eu am impresia cã Dan Puric îºi înghite cãcatul singur. Cã se ia în serios. Cã a uitat de unde a pornit. De la futut pizde de la UNATC, Filosofie ºi UNArte. A ajuns ca cîinele ãla a lu’ Pavlov care saliveazã la bec. A ajuns sã mãnînce cãcat cum pune cineva un bec pe el. Cu toate cã nu e nimic de futut prin jur. Sursa: piticigratis.com]]>