Una dintre obligațiile pe care le are un avocat bun, este aceea de a se informa permanent cu privire la legislația din domeniile în care își desfãșoarã activitatea, mai ales în ceea ce privește la noutãțile legislative (modificãrile survenite). Unele dintre prevederile întâlnite sunt interesante și te pun pe gânduri cu privire armãtura de interese subterane pe care se fundamenteazã țãrișoara noastrã. Spre exemplu, știați cã existã o lege cu nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult ?!  Pentru cã legea are doar 4 articole mari și late, o sã o redau în întregime (sper sã nu mã dea în judecatã Biserica pentru drepturi de autor :))  ART. 1: Biserica Ortodoxa Romana si celelalte culte religioase au, in exclusivitate, dreptul de producere si valorificare a obiectelor si vesmintelor de cult, precum si de tiparire a cartilor de cult, a celor teologice sau cu continut bisericesc, necesare practicarii cultului.  Prin obiecte de cult, in sensul prezentei legi, se inteleg vasele liturgice, icoanele metalice sau litografiate, crucile, crucifixele, mobilierul bisericesc , cruciulitele si medalioanele cu imagini religioase specifice cultului, obiectele de colportaj religios si altele asemenea. Se asimileaza obiectelor de cult si calendarele religioase, precum si produsele necesare exercitarii activitatii de cult, cum ar fi tamiia si luminarile, cu exceptia celor decorative si a celor pentru nunti si botezuri.  Prin vesminte de cult, in sensul prezentei legi se inteleg si stofele si broderiile specifice, necesare realizarii vesmintelor respective.  De asemenea, se asimileaza obiectelor de cult tipariturile de cult, manualele si cursurile teologice necesare desfasurarii activitatii din institutiile de invatamint religios ale cultului respectiv.  ART. 2  Producerea sau valorificarea bunurilor prevazute la art. 1 de catre alte persoane, fizice sau juridice, decit cultele religioase se poate face numai cu autorizarea lor prealabila, data in conditiile stabilite de catre fiecare cult in considerarea propriei sale exclusivitati.  ART. 3  Ilustratele, pliantele, albumele de arta si filmele prezentind lacasuri de cult sau obiecte de arta bisericeasca, cu exceptia celor care fac parte din patrimoniul cultural national, se pot realiza numai cu acordul cultului respectiv.  ART. 4  Incalcarea prevederilor art. 1 constituie contraventie, daca fapta, potrivit legii, nu este infractiune si se sanctioneaza cu amenda de la 100.000 lei la  500.000 lei.  Contraventia se constata si amenda se aplica de catre organele de politie, primarii sau organele de control ale Ministerului Economiei si Finantelor.  ART. 5  Producerea si valorificarea obiectelor si produselor necesare activitatii de cult prevazute la art. 1 sint scutite de la impozitare.  E drept, între timp (abia pe undeva prin 2002 !), s-a abrogat articolul privind scutirea de impozit, însã oricum, mi se pare foarte tare sã ai drept de monopol ABSOLUT asupra a tot ce înseamnã obiecte de cult ! Vã dați seama ?! Dacã MISA se înregistra ca și cult oficial în România, își putea proteja cursurile de yoga, agendele swara, yantrele, mantrele, tantrele și toate inițierile ultra-secrete cu legea de mai sus ! Tare, nu ?! Hai cã le-am dat idei ! 🙂 Ce m-a mai frapat a fost o “rafalã” de mici decrete individuale ale Președintelui României, (de la  366 la 379) toate emise la data de 10 aprilie 2014, privind eliberarea din funcție a unui numãr de 14 procurori și numirea acestora în funcția de judecãtori. Nu dau nume, cã nu e cazul, însã nu trebuie sã ne mai mire calitatea actului de justiție înfãptuit de procurorii transformați în judecãtori, care au ajuns sã constituie o pondere importantã din totalul judecãtorilor români. Practic, s-a ajuns ca numãrul judecãtorilor de carierã, care și-au început activitatea direct ca judecãtori, sã fie din ce în ce mai mic, fapt ce spune multe despre “dictatura legii” ce se face din ce în ce mai tare simțitã în Justiția Românã. Dintre toate profesiile, dupã cea de polițist, profesia de acuzator public – anchetator (procuror) deformeazã cel mai mult caracterul individului. Acest lucru are un impact semnificativ asupra capacitãții judecãtorului ce provine din activitatea de procuror, de a analiza detașat, obiectiv i imparțial un dosar – în special când vine vorba de dosarele penale, unde prezumția de nevinovãție este o chestie de care a auzit toatã lumea prin justiția românã, dar pe care nu prea a mai vãzut-o nimeni în ultima vreme (la fel ca și pe inorogul meu). Apoi mi-a mai sãrit în ochi legea nr. 38/2014, al cãrei articol unic dispune modificarea OUG 3/2011 privind interzicerea achizitionarii de la persoane fizice a metalelor feroase si neferoase si a aliajelor acestora utilizate in activitatea feroviara: “Art. 1 (1) Se interzice achizitionarea de la persoane fizice a metalelor feroase si neferoase si a aliajelor acestora utilizate in activitatea feroviara, rutiera, aeriana, maritima si fluviala, de transport cu metroul, de transport public si electric de suprafata, de irigatii si desecari, in infrastructura pentru furnizarea utilitatilor de energie electrica, apa-canal, gaze si termoficare, in infrastructura aferenta operatiunilor de extractie, prelucrare, distributie, transport si comercializare a gazelor naturale, a petrolului si a produselor petroliere, precum si in semnalizarea si dirijarea circulatiei pe drumurile publice, de tipul sinelor, pieselor aparatelor de cale, materialului marunt de cale, contrasinelor, ecliselor, partilor componente ale instalatiilor de siguranta circulatiei, cablurilor de semnalizare si telecomunicatii, componentelor instalatiilor de electrificare, componentelor materialului rulant, instalatiilor de semnalizare si dirijare a circulatiei, semnelor de circulatie, semafoarelor, capacelor caminelor de vizitare sau partilor componente si altele asemenea, parazapezilor sau partilor componente ale unor constructii metalice destinate pentru protectia impotriva viscolului, avalanselor, inundatiilor sau altor calamitati, a caror lipsa produce sau poate produce evenimente sau accidente cu victime omenesti.”  Bãi oameni buni, voi vã dați seama ?! Începând cu 1990 s-a furat tot ceea ce s-a putut fura: instalațiile de irigații erau tãiate la bomfaier și duse la fier vechi. Cabluri, structuri metalice de tot felul, fabrici întregi demontate și vândute la bucatã. Jaf național. Și când s-a cam terminat tot ceea ce era de furat în materie de feroase și neferoase, guvernul cel grijuliu își amintește sã interzicã, dupã 20 de ani de jaf sistematic, achizițiile de fier vechi ce provine din utilitãțile menționate mai sus  în centrele de colectare, de la persoanele fizice. Sã le spunã cineva chestia asta și țiganilor din Sintești, în rândul cãrora sunt unii care și-au fãcut topitorii clandestine de cupru, branșate direct (și ilegal, evident !) la stâlpii de înaltã tensiune, la 380 de volți (trifazic). Cicã le scade tensiunea la 3 sate în jur când bagã ãștia la topit cablurile furate de la CFR, cã așa i-au și prins. Aștept cu interes sã aparã aceleași restricții și în domeniul defrișãrilor forestiere, sau al importurilor de tot felul. Ceva de genul, ai tãiat un copac în mod ilegal, îți tãiem și noi o mânã. Iar la toți chinezii, turcii și arãbeții care fac pe aici firme fantomã și dau tunuri cu importuri, le-aș impune sã depunã garanții minime de 100.000 euro, dacã vor sã facã afaceri în România. Oare cer prea mult ?  ]]>