de Mihai Rapcea A venit primãvara și mulți ies la aer ca urșii din bârlog. Numai cã, spre deosebire de urși, care au consumat toate caloriile disponibile și ies zvelți la luminã, oamenii au tendința sã iasã din iarnã cu niște kilograme în plus, rezultatul sãrbãtorilor îmbelșugate în hranã, dar și a lipsei de efort fizic pe timpul iernii. Și atunci, decizia fireascã este sã se apuce de sport, pentru a scãpa de kilogramele în plus. Indiferent care este sportul pe care îl alegi pentru a slãbi: cã e vorba de salã, alergat sau înot, trebuie sã ții seama de câteva lucruri care pot avea repercursiuni asupra ta. În primul rând, trebuie sã îți înțelegi corect situația actulã: mușchi slabi dezvoltați, ne-obișnuiți cu efortul, dar și o masã corporalã mare (greutate) datã de grãsimea acumulatã. De aici rezultã concluzia cã spre deosebire de o persoanã care practicã în mod frecvent sportul pe care tu vrei sã îl abordezi, ție îți va fi de douã ori mai greu: o datã pentru cã va trebui sã depui un efort mai mare, cãci ai o masã corporalã mai mare de pus în mișcare, a doua oarã pentru cã mușchii tãi sunt mai puțin dezvoltați decât ai unui sportiv. Apoi, trebuie sã înțelegi mecanismul slãbirii prin sport. Mișcarea te face sã consumi energie, adicã acele chestii micuțe scrise pe eticheta de la chips-uri, numite calorii. Numai cã “uzina” ta de consumat calorii are “motoarele” (sub forma mușchilor) încã ne-rodate, mici, deci nu poți consuma pentru început decât puținã energie. Beleaua este cã cei care vor sã slãbeascã asociazã sportul cu o alimentație sãracã în calorii, în ideea cã vor forța corpul sã consume energia lipsã din grãsimile acumulate peste iarnã – concepție total eronatã din punct de vedere al mecanismului de asimilare al organismului. Organismul și-a format de-a lungul mileniilor de evoluție, mecanisme de adaptare și apãrare în fața agresiunilor mediului. Schimbãrile bruște în regimul de viațã (alimentație, efort fizic) sunt percepute de cãtre organism drept veritabile agresiuni la adresa echilibrului și existenței sale. De aceea, prima reacție a organismului în fața unor astfel de schimbãri bruște (gen dietã hipo-caloricã, efort fizic, etc.) este de a pune la bãtaie resursele energetice cele mai la îndemânã și mai ușor de procesat (spre exemplu zaharurile), care odatã consumate și ne-înlocuite, fac organismul sã apeleze la urmãtoarea categorie de resurse: carbohidrații. Dacã nici carbohidrații nu ajung, organismul apeleazã la consumul proteinelor și abia în final la cel al grãsimilor, considerate de el un fel de “rezervã strategicã” de supraviețuire. Evident, lucrurile nu stau la modul absolut așa, tabloul prezentat mai sus reprezentând o strategie generalã metabolicã a organismului.  Un alt efect este acela cã, imediat ce sistemele de apãrare metabolicã se relaxeazã, organismul percepe  “agresiunea” ca fiind încetatã, și apare efectul de pregãtire a apãrãrii pentru viitorul “atac”: celebrul efect de yo-yo – adicã luarea imediatã în greutate ca efect al acumulãrii de resurse (sub formã de grãsimi, evident), pentru a preîntâmpina “amenințãri” viitoare. De aici tebuie învãțat faptul cã nu trebuie provocat și declanșat sistemul defensiv, de apãrare al organismului. Sportul trebuie fãcut treptat, din ce în ce mai intens, alimentația trebuie și ea corelatã treptat, ca organismul sã nu o resimtã ca pe un șoc. Revenind la explicarea mecanismului de consum, musculatura supusã unui efort consumã energie – e drept, dar are nevoie la rândul ei de nutrienți pentru dezvoltare – adicã în principal de proteine. Dacã nu devolți “motorul”, acesta nu va crește în puterea de ardere, iar rezultatele în arderea kilogramelor în plus te vor dezamãgi. Ideea este deci sã oferi oferi organismului tãu suficiente proteine pentru creșterea muscularã. Rezultatul de moment va fi acela cã aparent nu ai slãbit; cântarul îți va arãta aceeași greutate dupã douã sãptãmâni de sport, lucru de naturã sã te demoralizeze. În realitate, tu ai slãbit, adicã ai consumat ceva grãsimi, însã acestea au fost înlocuite la cântar de musculatura care începe sã se dezvolte. Lucrul acesta se vede în forma ta fizicã generalã: piele mai tonifiatã, carnea stã altfel pe tine, mai fermã; începi sã ghicești ceva mușchi sub straturile de grãsime. În acest moment majoritatea sportivilor de ocazie decid sã ia mãsuri și sã accelereze procesul de slãbire, luând decizii proaste, gen: reducerea cantitãții de mâncare, suprasolicitare în ședințele de sport. Pentru cei cu organism puternic și sãnãtos, lucrurile pot începe sã funcționeze, iar respectivii încep sã vadã rezultate. Problema este însã cã foarte mulți se pot trezi cu probleme de sãnãtate de o foarte mare varietate, de la întinderi musculare, scrânteli de ligamente, pânã la  apariția unor boli cronice din cele mai diversificate (de la gastritã, ulcer, cãderea pãrului, pânã la hepatitã). Întrebarea este DE CE ? Ce greșesc respectivii în demersul lor sportiv ? Principala greșealã constã în lipsa preocupãrii pentru înlocuirea adecvatã a mineralelor și vitaminelor consumate/pierdute prin sport, in principal a SÃRII, unul dintre cei mai importanți electroliți din corp. Procesul de ardere al caloriilor, al consumului de energie la nivel muscular, angreneazã dupã sine o accelerare a schimburilor celulare: în principal oxigen dar și alți nutrienți indispensabili. Accelerarea acestei activitãți, cu degajare de cãldurã, duce și la o eliminare pe mãsurã a reziduurilor acestor arderi (în principal prin transpirație), iar organisul este forțat sã apeleze la resursele disponibile de sãruri și alte elemente necesare, stocate în diverite organe. Rezultatul este un consum excesiv al acestor rezerve, ce va produce în final dezechilibre grave, traduse pentru noi în apariția subitã a unor probleme de sãnãtate din cele mai diverse. Lipsa magneziului va duce la rigidizarea articulațiilor, la întinderi, cârcei și “scrânteli” de ligamente. Lipsa zincului va duce (la bãrbați) la scãderea testosteronului (care ar trebui sã creascã de fapt în urma efortului fizic), tradus în stãri de obosealã continuã și lipsa apetitului sexual (sau la erecții mediocre). Și exemplele unor astfel de carențe și al rezultatelor lor pot continua. Este deci important sã dãm organismului aportul necesar de minerale și vitamine ÎNAINTE de exercițiul fizic, și sã-i oferim proteina necesarã creșterii musculare DUPÃ exercițiul fizic. De asemenea, foarte importantã este odihna suficientã. Anumite procese metabolice se realizeazã la eficiențã maximã doar în timpul somnului (creșterea masei musculare, asimilarea calciului și magneziului, etc.) toate aceste procese fiind în strânsã corelație cu ciclul endocrin al melatoninei. Este chiar indicat sã dormiți 30-50 de minute la prânz, înainte de sport, iar noaptea sã aveți un minim de 7 ore de odihnã. ]]>