Am avut bucuria sã particip la introducerea în preliminariile pentru practica kalachakra pe linia Jonang în București, în condiții excelente, la câteva strãzi de locuința mea. Excelentã oportunitate, excelentã karmã ! Toate lucrurile s-au aranjat într-un mod minunat, nu am avut nici o piedicã în a participa la audierea acestor învãțãturi, și sper sã nu aparã nici în continuare, la punerea lor în practicã zilnicã. Contactul timp de o sãptãmânã cu Khentrul Rinpoche a avut un efect de netãgãduit asupra mea. Am devenit mult mai calm, mai liniștit, mai detașat. Însã cel mai mare beneficiu a fost acela de a putea participa împreunã cu soția mea la aceste învãțãturi, fiind plãcut surprins sã descopãr cã este deosebit de receptivã la învãțãturile dharmei. Acesta este încã un lucru minunat, cãci este greu când douã pãsãri legate împreunã cu lațul cãsniciei nu zboarã în aceeași direcție. În cazul meu, se pare cã am auspicii favorabile acestor învãțãturi și aștept cu nerãbdare sã le aprofundez în practica zilnicã. Îmi doream de mai mulți ani sã pot realiza practic toate lucrurile învãțate în retragerile cu învãțãtori tibetani – la care am participat, însã mereu și mereu demersurile mele s-au blocat în lipsa unei shanga, a unei comunitãți de practicanți cu care sã mã pot sfãtui și încuraja în practica mea. Cãci, fãrã un contact permanent cu alți practicanți, chiar dacã începi o practicã zilnicã, apare nesiguranța, apar întrebãri la care nu gãsești rãspunsul și în final renunți. Îmi dorean de mult timp un manual de nondro clar redactat, în limba românã, cu instrucțiuni suplimentare și eventual cu ghidarea unor practicanți mai experimentați, care au finalizat etapele în care doresc sã mã avânt. Și iatã cã toate aceste lucruri au apãrut brusc în viața mea în ultima sãptãmânã, fapt ce îmi umple sufletul de speranțã și bucurie. Am tras în aceste zile mult mai multe concluzii cu privire la viața mea și cred cã mã aflu într-un moment de rãscruce, unde pot face un pas important, de cotiturã, care sã îmi schimbe definitiv destinul. Un pas pe care mi-l doream de mult timp, dar nu gãseam prima treaptã a scãrii pe care vreau sã urc. La învãțãturile din sãptãmâna ce a trecut au participat ocazional și 7-8 cursanți sau foști curanți de la MISA, fapt ce aratã cã existã deschidere cãtre spiritualitatea autenticã și acolo. Sunt curios însã sã vãd câți dintre ei vor continua pe aceastã cale, acum cã au putut face diferența între un învãțãtor autentic, autorizat de o întreagã linie, cu experiența directã a realizãrii învãțãturilor predate, și unul care a învãțat singur, din cãrți și din propriile greșeli. Personal, am fost timp de aproape 20 de ani beneficiarul dar și subiectul „experimentelor sociale” ale unui astfel de auto-intitulat maestru, ani în care am avut ocazia sã bâjbâi printre mii de tehnici, alergând entuziast de la una la alta în cãutarea realizãrilor promise. Astãzi pornesc cu acelai entuziasm pe un drum bãtãtorit de sute și sute de generații de yoghini tibetani, ghidat de un maestru autorizat, experimentat, cu o metodologie extrem de clarã, de tehnicã. Ce aș mai putea sã adaug ? Realizez și eu cât de greu este sã lași la o parte toate erorile trecutului pentru a lãsa loc unei învãțãturi sistematice, autentice, care ÎȚI DÃ GARANȚIA cã te duce la finalul unui drum. În mod curios, am numai gânduri de recunoștințã dr și compasiune pentru învãțãtorii mei de la MISA – în frunte cu celebrul Gregorian Bivolaru. Recunoștințã pentru lucrurile bune învãțate de la ei, compasiune pentru starea de rãtãcire și confuzie în care se aflã. Fie ca eu sã ating starea de Budha pentru beneficiul tuturor ființelor vii, inclusiv a celor care mi-au fost învãțãtori, colegi sau prieteni la MISA.]]>