Unde sunt pozele cu sutele de oameni cu gâturile strâmbate în partea stângã, aºteptând autobuzul sau tramvaiul la 6 dimineaþa? Unde sunt pozele cu ciorchinii de oameni agãþaþi în disperare pe scãrile autobuzelor, care mergeau târâindu-ºi fundul pe asfalt, cu amortizoarele fãcute praf? Unde sunt pozele cu elevii de 7 ani care culegeau zi luminã roºii de pe câmp cu „gãletuºa”, în „campania agricolã”? Sau cele cu studenþii sau militarii, câte o lunã pe an, obligatorie ºi fãrã platã? Unde sunt pozele cu sutele de maºini blocate câte o orã în intersecþii, zi de zi, pentru cã nu era permis sã se afle nicio maºinã pe bulevardul Magheru când „trecea Ceauºescu”? Unde sunt pozele cu panourile roºii cu „Trãiascã ºi înfloreascã” care împânzeau þara, pe marginea tuturor drumurilor, pânã în ultimul cãtun? Nu pot scãpa de amintirea unei dupã amieze toride de varã, când a fost adus un camion cu pui de gãinã vii în Piaþa Gorjului din Bucureºti, niºte arãtãri aschilambice cu doar câteva pene albe rãmase, ºi mii de oameni se omorau sã cumpere mãcar unul. Ghereta de tablã ruginitã din care se vindeau era asaltatã din toate pãrþile, ca o grãmadã de rugbi uriaºã, unde câteva zeci de disperaþi se suiserã pe gheretã ºi întindeau mâinile cu bani în jos, iar vânzãtorii ridicau puii înspre cer, þinându-i de picioare, cu capul spre pãmânt. Priveam aceastã scenã groteascã de la distanþã ºi regretam cã nu aveam un aparat de fotografiat… eram student. Cum se face cã aceste poze sunt raritãþi, când erau o mulþime de oameni care aveau aparate de fotografiat ºi nu costa o avere sã faci o pozã? Cei de atunci au poze de la tot felul de evenimente, ºi totuºi lipsesc pozele care sã documenteze condiþiile în care au trãit, adicã tocmai acele condiþii care i-au adus la exasperare pânã la nivelul la care au fãcut o Revoluþie. Astãzi pare de necrezut faptul cã teama i-a paralizat sã se opunã acelui sistem timp de zeci de ani, dar ºi mai de necrezut este cã nici mãcar poze nu au fãcut la momentele ºi imaginile emblematice pentru minciuna în care au trãit. Dacã mãcar unul din o sutã dintre cei care aveau aparate foto ar fi fãcut câte o astfel de pozã, din când în când, cu discreþie, astãzi am fi avut atâtea poze document pentru adevãrata faþã a comunismului încât cuvintele ar fi fost de prisos. ªi totuºi, nu avem aceste zeci de mii de poze. De ce? Pentru a afla rãspunsul, cel mai bine ar fi sã privim în jurul nostru. De o lunã de zile asistãm la campania electoralã cea mai megalomanã, cea mai ostentativã ºi cea mai lipsitã de mesaj politic din câte au existat vreodatã în România. Nu a rãmas stâlp în þara asta de pe care sã nu rânjeascã un politician, nu a mai rãmas intersecþie fãrã cel puþin zece banere, nu a mai rãmas oraº fãrã un mash mare cât un bloc. Niciunul dintre ei nu se angajeazã la nimic pentru situaþia în care vor fi aleºi, ci doar ne zâmbesc tâmp ºi se declarã „mândri cã sunt români”, „eurocampioni”, „ridicãtori de România”, „demni”, „creºtini” ºi orice altceva în afarã de ceea ce sunt cu toþii în realitate: niºte marionete. Înainte de a-i judeca pe cei dinaintea noastrã, care au acceptat cu umilinþã cultul deºãnþat al personalitãþii promovat de Ceauºescu, hai sã comparãm cât de mari erau imaginile cu Ceauºescu ºi cât sunt cele de acum ale lui Ponta, Antonescu sau ale altor „candidaþi”. Nu putea Ceauºescu sã-ºi facã un mash mare cât un bloc? Sã fim serioºi! Dar uite cã a avut bunul simþ sã se limiteze la stadionul 23 August! În schimb, Ponta a umplut þara cu zâmbetul sãu idiotic, de douã ori mare ºi de o mie de ori în mai multe exemplare decât ºi l-a fãcut vreodatã Ceauºescu. Românii de atunci au tãcut ºi au înghiþit. Ce fac cei de acum? Presa de atunci a tãcut ºi a mâncat rahat. Ce face cea de acum? De parcã nu era destul cã toþi trebuiau sã i se închine lui Ceauºescu, a adus-o ºi pe coana Leana în rând cu el. Dar mãcar se mândrea cã era proasta lui ºi îi purta numele, spre deosebire de primii oamenii în stat de astãzi, care au neveste care nu le poartã numele, ca la pãgâni. Altfel, ce diferenþã este între Elena Ceauºescu, care a ajuns primadonã doar pentru cã bãrbatul îi era preºedinte, ºi Daciana Sârbu, care are singura calitate de a fi fata unui ºmecher ºi, pe cale de consecinþã, a fost mãritatã tot cu un ºmecher? Cu ce e mai bunã Adina Vãlean decât Elena Ceauºescu, de i-a luat un singur an de când s-a înscris în PNL ca sã ajungã Secretar General al Tinerelui Naþional Liberal? De ce am râde mai puþin de diplomele Elenei Ceauºescu decât de cele de absolvent în „Conducerea Securitãþii ºi Apãrãrii Naþionale” ºi „un master de Studii de integrare europeanã” cu care se laudã Adina Vãlean? Dacã stãm strâmb ºi judecãm drept, ajungem la concluzia cã este mai puþin ruºinos sã nu ai nicio calificare ºi sã dai ordin pe linie de partid sã þi se fabrice diplome, cum a fãcut Elena Ceauºescu, decât sã-þi schimbi calitatea de profesor de matematicã pentru cea de „activist pentru promovarea toleranþei”, adicã pentru cea de mâncãtor de rahat în ong-uri de partid, cum a fãcut Vãlean. Dar cea mai mare diferenþã între cele douã femei-remorcã este cã Elena Ceauºeascu se simþea natural în rolul de nevastã de ºtab, aºa cum dealtfel este în legea firii ºi o fac toate celelalte neveste de ºtabi, pe când Vãlean a mers atât de departe în încercarea de a-ºi ascunde sursa puterii încât nu menþioneazã cine îi este bãrbat nici mãcar pe site-ul propriu www.valean.eu. Elena Ceauºescu a îngreþoºat poporul în prima linie a politicii timp de vreo 20 de ani. Românii de atunci au tãcut ºi au înghiþit. Ce fac cei de acum? Presa de atunci a tãcut ºi a mâncat rahat. Ce face cea de acum? Propagandã era atunci, propagandã e ºi acum, cã doar politica este propagandã. Dar ce spuneau panourile lui Ceauºescu ºi ce spun cele de acum? Atunci eram îndemnaþi sã dãm þãrii cât mai mult cãrbune, de exemplu. Nu am ºtiut niciodatã cum puteam eu sã fac asta, sau vreunul dintre cunoscuþii mei, dar nu am negat niciodatã cã ideea era bunã. În schimb, în aceastã campanie pentru europarlamentare nu am vãzut nicio idee pe care sã o consider aplicabilã. „Sã ridicãm România” zice panoul cu Nuþi din Pleºcoi, dar eu cred cã nu s-a uitat demult în oglindã de-ºi închipuie cã mai are sex-appeal-ul s-o mai facã. În plus, stripper-ii care o însoþesc pe panouri sunt cam fãrã oo, dupã cum am auzit niºte fete comentând… „Sã-i schimbãm cu forþa” – spune un alt baner – mesaj pe care Ceauºescu nu a îndrãznit niciodatã sã-l facã public, cu toate cã ãla chiar putea s-o facã! „Mândri cã suntem români” spune partidul lui Brucan, Iliescu, Roman ºi Nãstase. ªi uite aºa am realizat cã o mare deosebire între Ceauºescu ºi genitorii PSD-ului este cã nu a fost niciodatã un secret cine au fost ºi cum arãtau pãrinþii lui Ceauºescu… De o lunã, suntem copleºiþi de afiºe, banere ºi mash-uri, dar sunt ele „electorale”? Care este mesajul politic al acestora, pentru cã toate aratã numai feþe prelucrate în fotoshop ºi sloganuri penibile? De ce am numi aceastã maree ca fiind „electoralã”, când ea nu diferã cu nimic de orice campanie comercialã? Este exact la fel ca orice reclamã la detergent, sau napolitane, sau vacanþe în Grecia. De exemplu, dacã vezi peste tot banere cu ciocolata ROM, ai impresia cã o cunoºti ºi cã ar fi bunã. Dacã vezi banere cu sãpunul DURU, te imaginezi sub duº… dar totul este doar sugestie, fãrã nicio legãturã cu realitatea. Politicienii îºi închipuie cã dacã le vezi feþele peste tot, ai impresia cã sunt importanþi ºi capeþi încredere în ei. Totul în aceastã campanie se bazeazã numai pe modul în care reacþioneazã creierul uman la bombardamentul cu mesaje, organizat de profesioniºti în marketing ºi psihologia mulþimilor. Dacã acum 30 de ani mesajele de pe panourile electorale erau despre câte tone de porumb s-au realizat la hectar, sau cât oþel merge la export, sau îndemnuri la viaþã lungã ºi la înflorire pentru Patrie, în timp ce acasã aºteptau un frigider gol, un calorifer congelat ºi un robinet la care ruginise þeava de apã caldã, astãzi citim cuvinte care nu spun nimic, ba chiar ne fac sã râdem, în timp ce patru milioane de români, dintre cei mai activi, ºi-au luat lumea în cap de bine ce le-a fost. Românii de atunci au tãcut ºi au înghiþit. Ce fac cei de acum? Presa de atunci a tãcut ºi a mâncat rahat. Ce face cea de acum? ªi am ajuns la ce este cel mai important! A tapeta þara cu postere, banere ºi mash-uri nu este o dovadã de angajament politic, ci doar de potenþã! În realitate, oamenii ãºtia vor sã ne dovedeascã atotputernicia lor. În momentul în care oriunde þi-ai întoarce privirea dai peste faþa unuia dintre ei, primul gând care îþi trece prin cap este cã eºti mult prea mic pentru a te opune acestei mizerii, cã ei sunt foarte mulþi ºi controleazã tot. Nu eºti un specialist ºi nu ai date financiare, dar ai sentimentul cã existã o discrepanþã uriaºã între costul materialelor de propagandã ºi veniturile pe care partidele le declarã. ªi este ºi normal sã îi bãnuieºti cã totul se face cu bani negri, cât timp niciun partid nu a informat pe site-ul oficial câte postere, banere, corturi ºi mash-uri are, unde au fost amplasate ºi cât au costat. Ar fi fost cea mai banalã informaþie, de care nu i-ar fi pãsat nimãnui dacã era acolo, dar care ar fi înlãturat orice îndoialã. De ce nu este? Mai mult decât atât, ai sentimentul cã instituþiile care ar trebui sã verifice cheltuielile partidelor sunt ele însele sub comanda partidelor. ªi este ºi normal sã gândeºti aºa, cât timp nu s-a autosesizat niciun DNA, Parchet, Gardã Financiarã, Avocatul Poporului sau Autoritate electoralã ca sã le verifice din proprie iniþiativã. Oricine lucreazã într-o firmã ºtie cã îþi vin controale din toate pãrþile, pe neanunþate, pentru absolut orice, dar uite cã nimeni nu verificã cea mai mare afacere din þarã! Dar de o mie de ori mai grav decât sumele imenese de bani negri pe care le învârt partidele este controlul total pe care acestea îl au asupra instituþiilor ºi, implicit, asupra Legii! Ce dovadã mai mare poate exista cã toate instituþiile statului închid ochii la aceastã mascaradã decât faptul cã refuzã sã verifice listele cu semnãturi depuse de partide, în situaþia în care numãrul de semnãturi pe care acestea declarã cã le-au strâns depãºeºte numãrul electorilor?! În plus, te-ai aºtepta ca Presa, „câinele de pazã al Democraþiei”, sã fie în avangarda celor care verificã adevãrul celor enunþate mai sus. Pardon, ºtiu cã dacã ai ajuns sã citeºti pânã aici, nu mai ai demult astfel de aºteptãri… Îþi vine sã urli, dar te opreºte gândul cã a doua zi te cheamã ºeful la el în birou ºi-þi spune: „ªtii, am primit un telefon… Îmi pare rãu, dar…” ªi uite aºa ne-am întors în timp cu 25-30-40 de ani! ªi atunci oamenii se autocenzurau de teamã cã-ºi vor pierde serviciul, numai cã atunci riscau sã devinã niºte paria, pentru tot restul vieþii, ei ºi toatã familia lor. A fi dus la miliþie ºi a fi luat la bãtaie era doar începutul. Erau destui care o pãþiserã ºi nu era o glumã. Orice formã de opoziþie era aºa de brutal pedepsitã încât devenise o utopie sã-þi imaginezi cã sistemul se va schimba vreodatã, cã va dispãrea comunismul, cã va muri Ceauºescu. Toate aberaþiile din jur ajunseserã sã fie considerate „normalitatea” ºi trebuia sã fii un idealist la limita nebuniei ca sã faci fotografii la banalul cotidian sau sã înregistrezi pe o casetã audio un buletin de ºtiri de la radio sau tv. Acesta este motivul pentru care acum nu avem imagini din acele timpuri: oamenii se obiºnuiserã cu rãul pânã la nivelul la care nu-l mai vedeau. Ca sã revenim la prezent, era ca ºi cum cineva ar face acum o pozã la unul dintre banerele din aceastã campanie electoralã, pentru a arãta peste ani minciuna ºi bãtaia de joc pe care a trebuit sã le îndure. ªtii pe cineva care sã fi fãcut asta? Dacã în comunism se trãia sub spectrul lipsei de speranþã, hai sã vedem dacã noi avem motive sã fim mai optimiºti. Cu siguranþã cã DA! Noi putem sã îi lovim pe politicienii noºtri exact acolo unde îi doare cel mai tare: sã nu-i mai lãsãm sã-ºi modifice trecutul. Ei cred cã pot face uitate fãrãdelegile ºi minciunile lor sau cã, peste ani, nu le vom putea dovedi. Hai sã le arãtãm cã nu este aºa! Spre deosebire de generaþia de dinaintea noastrã, noi avem dovada cã pânã ºi cel mai tiranic sistem poate fi demolat ca un castel din cãrþi de joc. Revoluþia din `89 ne-a arãtat cã SE POATE! Noi avem posibilitatea de a comunica liber, imediat ºi gratis, fãrã mãcar sã ne cunoaºtem. Cu toþii avem mobile cu camerã foto ºi video. Noi, cu toþii, putem documenta aceastã ruºine naþionalã, care se face pe banii noºtri, în dispreþul total al Legii. Tot ce ne mai trebuie este doar motivaþie ºi organizare. Motivaþia vine din credinþa cã imortalizarea acestei campanii electorale va fi înainte de orice un document istoric. Va fi o dovadã cã generaþia noastrã nu a fost impasibilã la minciuna în care a fost forþatã sã trãiascã ºi cã mãcar a fãcut ceva ca sã arate generaþiilor viitoare caragielescul sistemului politic numit cu emfazã „Democraþie”. Va fi ºi un document juridic, dacã se vor strânge suficiente filmãri cât sã dovedeascã frauda financiarã ºi va fi poate cuiul la coºciugul actualei clase politice. Organizarea o facem împreunã ºi încep cu o propunere: fiecare dintre noi sã îºi aloce o orã, sau mai multe, ºi sã filmeze toate banerele electorale de pe câteva strãzi ºi intersecþii din localitatea în care este. O poate face la pas sau mergând cu vitezã micã cu o maºinã, cât sã se poatã identifica pe film cui îi aparþine fiecare baner. Dacã sunt mai multe persoane care se cunosc între ele într-un oraº mai mare, pot împãrþi oraºul pe zone. Toate aceste filme pot fi forwardate apoi la o anumitã adresã, însoþite de datele de identificare ale strãzilor filmate, iar pasul doi este ca un grup de lucru sã ia fiecare film în parte ºi sã facã inventarul materialelor de propagandã de la fiecare partid. Apoi se va înmulþi numãrul lor cu preþul corect de piaþã ºi se vor compara cu sumele declarate de partide. Se îndoieºte cineva cã vor rezulta costuri de cel puþin 10 ori mai mari decât cele declarate? Totuºi, hai sã începem cu începutul, pentru cã mai avem doar douã zile: sâmbãtã ºi duminicã. Cel mai important în acest moment este sã avem cât mai multe strãzi filmate. Dacã crezi în aceastã idee, dã un share ºi trimite-mi mesaj privat cu zona pe care þi-ai propus sã o filmezi. Dacã ai idei sau vrei sã te implici în paºii urmãtori ai proiectului, dã-mi un mesaj privat. Dacã nu poþi sã filmezi, indiferent din ce motive, dã mãcar un share, ca sã ajungã mesajul la alþii care pot. Acest mesaj este numai pentru cei care cred cã „Adevãratele înfrângeri sunt renunþãrile la vis”. Ceilalþi sunt rugaþi sã… ne lase în pace. Mã gãsiþi pe FB: Mihai Tociu. P.S. Eu voi filma bulevardul Iuliu Maniu din Bucureºti, de la Leu pânã la ieºirea spre Piteºti. Sã fie cam 5 km, adicã un sfert de orã cu maºina pe o parte ºi încã un sfert pentru cealaltã. Poate puþin mai mult, pentru cã sunt câteva intersecþii de-a dreptul nãpãdite de banere. un articol de Mihai tociu, via tociu.ro]]>