ªtrul sunã la Securitate
-Alo! Sã ºtiþi cã Iþic are niºte lemne!
-ªi ce-i cu asta?
-În fiecare butuc de lemn a ascuns dolari, diamante, aur, arme.
Apoi ªtrul îi telefoneazã lui Iþic:
-Vezi cã am trimis sã-þi spargã lemnele.
-Pe-cine?
– Pe ãia care mi i-ai trimis tu anul trecut de mi-au sãpat grãdina.
Într-un parc din Moscova, un miliþian se opreºte în faþa unui bãtrân care citeºte o carte scrisã în ebraicã.
-Ce citeºti, jidane? Îl întrebã el.
-Studiez ebraica, îi rãspunde bãtrânul.
-La vârsta ta n-ai nici o ºansã sã ajungi în Israel.
-Desigur, dar ebraica e în acelaºi timp limba Paradisului.
-Dar dacã ajungi în iad?
– Acolo mã voi descurca cu limba rusã.
Iþic vine disperat la rabin:
-Rabi, rabi, nevasta mea mã înºealã.
– Divorþeazã!
-Da, dar eu nu pot trãi fãrã ea.
– Nu divorþa!
-Da, dar am scandaluri de dimineaþã pânã seara. Înnebunesc.
-Divorþeazã!
-Da, dar mie în place sã mãnânc numai ce gãteºte ea.
-Nu-divorþa!
-Da, dar ea e-o mânã spartã, cheltuieºte tot.
-Divorþeazã!
-Dar eu fãrã ea nu pot, ºtie toate socotelile, afacerile.
-Boteazã-te!
-Cum aºa, Rabi?
– Aºa, ca sã mai baþi capul ºi unui popã!
Un rabin a primit cadou o papagaliþã care tot timpul spunea:
-Eu sunt o curvã! Eu sunt o curvã!
Rabinul nu mai ºtia ce sã facã. Unul din enoriaºi îi spune:
– Eu am acasã doi papagali foarte cucernici. Tot timpul spun rugãciuni. Daþi-mi mie papagaliþa, o s-o educe cei doi barbatusi ai mei.
Duce omul papagaliþa acasã ºi-i dã drumul în colivia unde se gãseau cei doi papagali.
-Eu sunt o curvã! Eu sunt o curvã! strigã papagaliþa.
La care unul dintre papagali se întrerupe din rugãciune ºi-i spune celuilalt:
– Ai vãzut cã rugãciunile ajutã?.
Iþic o sunã pe dna Goldstein:
-Alo, sãrut-mâna, ce mai faceþi?
-Ce sã fac, sunt singurã, soþul e pe teren de-o lunã.
– Atunci poate îmi permiteþi sã trec pe la dvs., bem o cafeluþã, facem amor.
-Vai, domnule Iþic, credeþi cã sunt curvã?
– Da’ cine a pomenit de bani?
-Doctore, ce-i aia un microscop?
-Ceva care mãreºte.
– Aha, de aceea îmi spune bãrbatul meu cã am mâini microscopice.
Vine Natan acasã ºi-o gãseºte pe nevastã-sa în pat cu cel mai bun prieten.
– Nu þi-e ruºine, þi-am dat numele meu, dragostea mea, banii mei, ºi tu, prietenul meu, þi-am dat bani, þi-am dat casã, ºi, ºi. ºi mai opriþi-vã o datã, mãcar cât timp vorbesc cu voi.
Kohn se dã de peste douã ore în lanþurile de la balci ºi aratã foarte rãu.
-De ce nu renunþi? – îi strigã Iancu.
– Patronul de la lanþuri îmi datoreazã niºte bani ºi numai aºa pot sã mai recuperez ceva.
-Ai auzit, nevasta lui Goldenberg a nãscut tripleþi.
-Care-Goldenberg?Angrosistul?
-Da.
– Aºa-i trebuie. Sã vadã ºi el cum e când comanzi o marfã ºi þi se trimite mai mult.
Rifca o întreabã pe doamna Weiss, care are o prãvãlie cu gâºte:
-Ei, þi-ai mãritat fata?
– Încã nu. Cu fata e la fel ca ºi cu marfa mea. Toatã lumea se uitã, o pipãie dar nimeni nu cumpãrã.
Raºela ºi Moritz trebuie sã plece în America, dar n-au bani decât pentru un singur bilet.
Pleacã Raºela ºi dupã puþin timp Moritz primeºte 100 de dolari într-o scrisoare. Dupã vreo 3 zile, 200 de dolari, apoi, 500, apoi 800, apoi, 1000.
Moritz pleacã ºi el în America fãrã s-o anunþe pe Raºela, ca sã-i facã o surprizã.
Intrã la hotelul unde locuieºte Raºela ºi-o gãseºte goalã în pat cu un tip.
– El þi-a dat suta de dolari pe care mi-ai trimis-o? – strigã furios Moritz.
-Da.
-ªi cei 200 de dolari, tot de la el îi ai?
-Da.
-ªi cei 500, ºi mia de dolari, tot el þi i-a dat?
-Da.
-Vai draga Rashela, dar înveleºte bietul om, cã rãceºte.
Sunã-poºtaºul
Iese-Mayer,gol:
-Nu te speria, eu, prietena mea ºi cei 8 copii ai mei suntem toþi în pielea goalã.
-ªi cine-i Mayer, de la etaj? – întreabã poºtaºul.
-Ah, e Mayer care s-a însurat cu fosta mea nevastã, cu cei 6 copii ai mei.
-ªi Mayer de la subsol?
-Ah, e Mayer cu care a fugit actuala mea nevastã, cu cei 7 copii ai noºtri.
– Înþeleg, pãi dumneata nici n-ai timp sã te mai îmbraci.
În Germania, într-o redacþie de ziar
– Aº scrie ceva critic despre Statele Unite.
– Nu, cã se supãrã Bush ºi ne taie de pe lista invitaþilor la Casa Albã.
– Aº scrie atunci despre arabi.
– Nu, cã se supãrã ºi ne taie petrolul.
– Poate ceva despre Israel?
– Nu, cã se supãrã evreii, ºi cine ºtie ce ne mai taie ºi ãºtia.
La ªcoalã, dupã Crãciun
– John, cum aþi petrecut Crãciunul?
– Am fãcut un pom de Crãciun, l-am umplut cu jucãrii ºi tare ne-am bucurat.
– ªi tu, Jimmy?
– Am fãcut un pom de Crãciun, am cumpãrat o mulþime de jucãrii, ºi tare ne-am bucurat.
– Dar tu, Nathan?
– Noi avem o prãvãlie cu jucãrii ºi ne-am uitat la rafturile goale, ºi tare ne-am bucurat.
Moise a fost surd
– De la surzenia lui Moise ni se trag toate nenorocirile, spune Moiºe.
– De ce?
– Pentru cã Dumnezeu i-a poruncit pe Muntele Sinai: “Ia poporul meu ºi du-l în Transilvania”, dar Moise, surd, a auzit Transiordania.
Blima-merge-la-doctor
– Domnule doctor sunt bolnavã.
– Dezbrãcaþi-vã.
Doctorul o consultã ºi se uitã la ea îngrijorat.
– Ce am domnule doctor?
– Nu vã speriaþi. Spuneþi-i soþului dumneavoastrã sã treacã pe la mine.
A doua zi, Iþic e la policlinicã ºi doctorul îi spune:
– Blima dumitale are nevoie de sex, de trei ori pe zi: dacã nu, moare.
Se întoarce acasã Iþic ºi Blima nerãbdãtoare îl întreabã:
– Ce-a spus doctorul?
– Cã ai sã mori!
– Ce mai face pisicuþa aia a ta de angora, drãguþã ca un bibelou? – îl întreabã Iþic pe-Haim.
-A murit.
– Cum – “a murit”?! ªi mi-o spui aºa, fãrã nici un pic de menajament? ªtii doar ce mult þineam la ea. Nu puteai ºi tu, cât de cât, sã mã pregãteºti, sã-mi spui cã a murit, aºa, mai pe ocolite. De pildã, cã s-a suit pe acoperiº sau cã-i în pivniþã dupã ºoareci. Dar, în sfârºit, mai bine spune-mi ce face tata?
– E pe acoperiº.
Haim ºi Moshe ºi-au deschis restaurante. La Haim e coadã zi ºi noapte la mititei, iar la Moshe – faliment.
– Mãi Haim, spune-mi ºi mie, cum faci tu mititei, cã la tine lumea dã buzna ºi la mine nu calcã nimeni.
– Pãi cum sã-i fac, jumãtate carne, jumãtate rahat.
– Ah, tu pui ºi carne?
La dentist
Rebeca moare de fricã:
– Domnu’ doctor, mi-e aºa de fricã. Decât sã-mi scot o mãsea, mai bine fac un copil.
– Doamnã, hotãrâþi-vã, sã ºtiu cum sã aºez scaunul.
Explicaþia-rabinului
Iþic, care are 80 de ani, aflã cã nevastã-sa Rifca, în vârstã de 18 ani, va naºte un copil. Nedumerit, merge la rabin.
– Rebã, cum se poate aºa ceva?
Dupã câteva clipe de gândire, rabinul îi spune:
– Uite, Iþic, am sã-þi dau un exemplu. În Sahara se plimbã un bãtrân cu o umbrelã veche ºi stricatã. Deodatã, apare un leu fioros. Bãtrânul duce, de fricã, umbrela la ochi ºi face “pac!”. ªi minune, leul cade mort. Ei, ce crezi, cum se poate aºa ceva?! Poate cã în spatele bãtrânului, o fi apãrut un tânãr vânãtor, cu o puºcã fainã ºi el a tras cu adevãrat.
Strãmoºii
Iþic s-a îmbogãþit ºi-a cumpãrat un castel. Holul e plin cu cavaleri în zale.
Bãiatul lui îl întreabã:
– Strãmoºii noºtri purtau aceste zale ca sã se apere?
– Numai când vindeau nasturi.
Flagrant delict
Avocatul Kohn îºi surprinde în flagrant delict nevasta, în pat cu tânãrul jurist Weiss, ºi începe sã se vaite:
– Oi vei..Oi vei, am ºtiut! Am ºtiut!
Calmã, nevasta îi reproºeazã:
– Da, tu ai ºtiut, dar el ºtie acum!
Vin “botezat”
La Nuhãm, angrosist de vinuri, vine Marin, cârciumarul, sã cumpere 5 butoaie cu vin.
– Spune-mi Nuhãm, îl roagã Marin, câtã apã se adaogã la un butoi.
– 50 de litri, îi spune Nuhãm.
Dupã câteva zile, Marin se întoarce furios:
– Hoþule, nenorocitule! – strigã Marin. Am adãugat 50 de litri de apã ºi vinul nu mai e de bãut.
– Ah, murmurã Nuhãm. ªi tu ai adãugat 50 de litri de apã?!
Simþ de.orientare
O pereche de bãtrâni emigranþi în Statele Unite, vrând sã arate cã sunt “educaþi”, cumpãrã în fiecare zi “New York Times” – deºi nici unul dintre ei nu ºtie sã citeascã nici un cuvânt englezesc, – ºi se instaleazã pe o bancã din parcul apropiat de locuinþa lor.
Fiecare ia câte o porþiune de ziar ºi se preface cã citeºte.
– Iankalã, îi ºopteºte bãtrâna doamnã soþului ei, întoarce ziarul. Îl þii pe dos.
– De unde ºtii? îi rãspunde, tot în ºoaptã, bãtrânul. Nici tu n-ai habar de limba englezã.
– Vezi fotografia bãrbatului acela! Îi aratã ea o reclamã. Dupã tine, merge pe tavan.
Evreii ºi.frizerii
ªmil se duce la patronul lui creºtin ºi-i spune:
– Nu mai pot sã lucrez în prãvãlia asta. Toþi angajaþii dumitale sunt antisemiþi.
– Cum ai ajuns la aceastã concluzie? O fi poate unul sau doi. Dar nu toþi.
– Nu. Toþi sunt antisemiþi. De altfel, am fãcut un test. Le-am pus o întrebare. Toþi mi-au dat acelaºi rãspuns.
-Ce-întrebare?
– I-am întrebat ce-ar spune dacã ar fi exterminaþi toþi evreii ºi frizerii.
– Frizerii? De ce frizerii?
– Ai vãzu? ªi dumneata esti!
Public dificil
Doi actori israelieni stau de vorbã.
– Ca sã fiu sincer, spune unul, eu prefer sã joc în faþa unor spectatori englezi, decât în faþa unor spectatori israelieni.
– Care e diferenþa?
– Englezul râde mai întâi de politeþe, pe urmã când ceilalþi spectatori pricep gluma ºi a treia oarã când o înþelege el însuºi.
– Dar spectatorul israelian?
– El nu râde niciodatã: a mai auzit bancul
De ce e cafeaua neagrã?
Moise stã la masã într-o cofetãrie.
– Cafeaua asta are un avantaj, un dezavantaj ºi un mare mister. Avantajul e cã nu are în ea cicoare, dezavantajul e cã nu are cafea ºi misterul e: cum se face cã e neagrã?
Bãtrân curios
ªvarþ are 93 de ani, ºi deºi e sãnãtos tun, se plânge tot timpul.
– De ce eºti trist, îl întreabã fiul, am grijã de tine, nu-þi lipseºte nimic.
– Bine, pânã când trãieºti tu ºi.pe urmã?
Uf, femeile
Haim se pregãtea sã plece în oraº. El îi spune nevesti-sii:
– Mi se pare cã o sã plouã. Ruti, ce pãrere ai? Sã-mi iau umbrela?
– Ia-þi-o.
– Da, dar dacã nu plouã, la ce bun sã mã car cu umbrela? Nu, am sã iau mai bine bastonul.
– Bine. Ia-þi bastonul.
– Te-ai uitat afarã, Ruti? Se apropie o furtunã grozavã. Dacã mã prinde ploaia, mã face ciuciulete. Mai bine las bastonul ºi iau umbrela.
– Bine, lasã bastonul ºi ia umbrela.
– Tu ai dreptate. Dar dacã cerul se însenineazã? Am sã las umbrela ºi am sã iau bastonul.
– Pentru numele lui Dumnezeu, Haim, lasã umbrela ºi ia bastonul, numai terminã odatã!
– Nu ºtiu ce-i cu tine astãzi. Ba îmi spui sã iau umbrela, ba îmi spui sã las umbrela, sau sã iau basotnul. Uf, Doamne, e o nenorocire, cu femeile astea! Niciodatã nu ºtiu ce vor.
Gusturi diferite
– Un singur lucru îmi place la soþia lui ªtrul.
– Care anume?
– Cã nu e soþia mea.
Testamentul
– Am auzit cã þi-a murit mãtuºa. Ce vârstã avea?
– 96 de ani.
– ªi avea mintea limpede?
– Asta o vom afla doar mâine, când îi deschidem testamentul.
La telefon
E ºtiut cã israelienii gesticuleazã în timp ce vorbesc. Instrucþiuni afiºate lângã un telefon public:
– Introduceþi o monedã;
– Cu mâna stângã ridicaþi receptorul:
– Cu mâna dreaptã începeþi sã vorbiþi.
Noi,-belgienii
În Piaþa Regalã din Bruxelles are loc o violentã confruntare între waloni ºi flamanzi. Apare poliþia sã restabileascã ordinea. Cel mai mare în grad li se adreseazã:
– Toþi flamanzii sã se adune la dreapta mea, iar walonii la stânga!
Toatã lumea se supune, dar rãmân la mijloc o duzinã-douã de evrei, care se mirã în ce au picat. ªi atunci, unul din ei, Avrum, întreabã:
– ªi noi, belgienii, unde stãm?
Puricii
Smil, în cãutare de resurse de existenþã, inventeazã un praf de omorât puricii. La piaþã încearcã sã-l vândã. Judith îl întreabã:
– Praful tãu chiar este eficace?
– Sutã la sutã, mã jur pe viaþa mea.
– ªi cum te foloseºti de el?
– Simplu: prinzi puricele între douã degete,
îi deschizi gura ºi îi torni pe gât un pic de praf. Moare pe loc.
– Dar, Smil, îi spuen Judith, care nu este deloc proastã, dacã îl þin între douã degete, pot sã-l omor mai simplu.
– Sigur cã da, contra puricilor trebuie sã lupþi cu toate mijloacele.
Nervi
– Dar calmeazã-te, Iossel! Ce te-a putut aduce în starea asta?
– Aº vrea sã te vãd pe tine. Tu ce ai fi fãcut în locul meu?
– Dar explicã-mi ºi mie.
– Închipuie-þi, adineauri, intru în casã ºi o prind pe nevastã-mea fãcând dragoste cu vecinul nostru, un jandarm pensionar. Era sã mor! Am fost atât de furios, cã dacã aveam un revolver, îi trãgeam douã perechi de palme acestui Don Juan de mahala!
Neplãcut?
– Nu ºtiu cum sã þi-o spun, Iossel.
– Chiar aºa-i de greu?
– Mi-e foarte greu ºi. neplãcut.
– Dar – totuºi – spune, ce dracu, suntem prieteni.
– Hm, îl cunoºti pe Aron?
– Bineînþeles!
– Presupun cã îþi dai seama cã o curteazã pe nevastã-ta.
– Cum sã nu.
– Mi-e foarte neplãcut sã þi-o spun, dar de fiecare datã când tu pleci de acasã, el se înfiinþeazã ºi se culcã cu ea?
– O ºtiu perfect; el îi dã ºi câte 100 de shekeli.
– ªi tu nu spui nimic?
– Ba da. I-am spus cã de sãptãmâna viitoare sã-i-dea 200!
Boabe de fasole
Efraim cu Moºe s-au dus la oraº, unde au fãcut-o latã: au mâncat la restaurantele necuºer, s-au destrãbãlat cu târfe. La întoarcere, un “binevoitor” i-a turnat la rabin, care i-a pedepsit: opt zile sã umble cu boabe de fasole în pantofi.
A patra zi a pedepsei cei doi se întâlnesc pe uliþele satului; în timp ce Iossel ºchiopãta de tot, Moºe umbla, de parcã nimic nu s-ar fi întâmplat.
– Ce faci, Moºe, doar nu ai îndrãznit sã nu respecþi ordinul rabinului?
– Sigurã cã îl respect, dar el nu ne-a interzis sã fierbem fasolea!
Ultimul avertisment
– Bloch!
– Da, domnule director!
– Trebuie sã-þi vorbesc foarte serios.
– Vã stau la dispoziþie, domnule!
– Bloch, de douãzeci de ani eºti împuternicitul meu ºi de ani de zile mã furi.
– Vai, domnule.
– Este inutil sã încerci sã negi; pe de altã parte, de peste trei ani ai niºte relaþii cu nevastã-mea pe care nu le pot califica decât intime.
– Dar.
– ªtiu totul. ªi colac peste pupãzã, fiica mea mi-a spus azi dimineaþã cã este însãrcinatã, tot ca rezultat al activitãþilor dumitale. Deci, Bloch, îþi atrag atenþia, nu exagera!
Nu ºtiþi ce pierdeþi
La un dineu, un episcop catolic este aºezat lângã un rabin. Se serveºte un splendid cotlet de porc, când episcopul se apleacã spre rabin:
– Din asta, nu o sã mâncaþi.
– Evident cã nu, mi-o interzice religia mea.
– Pãcat, nu vã daþi seama ce pierdeþi.
Dupã cinã, toatã lumea se ridicã ºi dã sã plece. Rabinul i se adreseazã episcopului:
– La revedere, ºi transmiteþi sãrutãrile mele doamnei.
– Vai, dar ºtiþi cã religia mea îmi interzice asta!
– Ce pãcat, domnule, nu vã daþi seama ce pierdeþi!
Schioapa
– Cãsãtoreºte-te cu ea, Rosenfeld. este o partidã minunatã. Este fiica vânzãtorului de
mobilã Edelbaum. Are o zestre de trei milioane.
– Nu zic nu. Dar o cunoºti bine? Zilele trecute am vãzut-o pe stradã ºi parcã ºchiopãta. Nu ºtii, era o chestie întâmplãtoare, sau aºa ºchiopãta ea totdeauna?
– Aº, numai când umblã.
Leizer cere sfatul rabinului
– Soþia mea e brunetã, eu am pãr negru, ºi totuºi copilul nostru e roºcat.
– De câte ori faci dragoste cu soþia ta? întreabã rabinul. Zilnic?
– Da de unde!
– Sãptãmânal?
– Da de unde!
– Lunar?
– Da de unde?
– Pãi vezi? De asta e roºcat, din cauza ruginii.
Scrumbii marinate
– De ce au scrumbiile capul tãiat?
– Ca din cauza cepii sã nu le usture ochii.
La ghicitoare
Soþia lui Moiºe vine de la ghicitoare.
– Moiºe, ghicitoarea mi-a spus cã nu mã mai iubeºti.
– De ce dai bani pe lucruri inutile, eu þi-aº fi spus asta pe gratis.
Schimbãri-în-cãsnicie
D-nul ºi d-na Primãmcoilici stau la masã. D-na ofteazã:
– Cât te-ai schimbat. La începutul cãsãtoriei renunþai la toatã mâncarea ºi stãteai de vorbã cu mine. Iar acum.
– Dar ºi tu te-ai schimbat, ai devenit o bucãtãreasã perfectã.
Extemporal-la-religie:
* Dumnezeu l-a creat pe Adam ºi dupã aceea s-a odihnit. Dar de când Adam a creat-o pe Eva, nimeni nu s-a mai odihnit.
* Dupã cum scrie în Biblie, leul va sta împreunã cu mielul în aceeaºi cuºcã. Da, dar mielul nu va mai putea dormi.
* Adam cãtre Eva: “Formidabil, de unde ai învãþat sã sãruþi atât de bine?”
Visul lui.
– Visul meu e sã gãsesc o femeie dentist, la care sã mã duc cu plãcere pentru tratament.
De ce neapãrat o femeie dentist?
Ca sã aud ºi eu o datã o femeie care îmi spune sã deschid gura în loc s-o închid.
Explozie binecuvântatã
– Maºina noastrã cu gaz a fãcut explozie ºi i-a azvârlit din casã pe mama ºi pe tata împreunã.
-Vai de mine, ce groaznic!
-Nu, mama a fost foarte fericitã.
-Fericitã?
– Da, a fost pentru prima oarã cã au ieºit din casã, împreunã, în ultimii douãzeci de ani.
O fi ºtiind doamna ceva?
Doamna ªmilovici îºi atârna rufele pe frânghie, când clevetitoare ei vecinã s-a apropiat de ea ºi i-a spus:
– Îmi pare rãu cã trebuie sã þi-o spun, dar gurile rele susþin cã soþul dumitale se þine dupã fete. La vârsta lui! Are ºaizeci ºi cinci de ani, nu-i aºa?
– Da, are ºaizeci ºi cinci de ani. Ei ºi ce dacã aleargã dupã fete? ªi câinii aleargã dupã maºini. ªi când prind câte una, parcã pot sã ºofeze?
Explicaþie
Iankele a auzit într-o zi pe cineva spunând cã la cãldurã obiectele se dilatã ºi cã frigul le contractã. Se duce la rabin ºi-l întreabã dacã e adevãrat.
– Explicã-mi. Dumneata eºti un om al lui Dumnezeu, trebuie sã ºtii dacã e adevãrat.
– Sigur cã e adevãrat. Uite, de pildã: vara, când e cald, zilele sunt mai lungi, iar iarna, când e frig, zilele sunt mai scurte.
Deosebirea
Un rabin înþelept a fost rugat sã explice care este diferenþa dintre un om cinstit ºi unul ticãlos. Înþeleptul a rãspuns:
– Adevãrul este cã atât omul cinstit, cât ºi cel ticãlos sãvârºesc tot timpul pãcate, însã cu o deosebire: omul cinstit ºtie cã pãcãtuieºte cât trãieºte, iar ticãlosul ºtie cã trãieºte cât timp pãcãtuieºte.
Încã o ºansã
ªmil foarte bãtrân ºi foarte bogat:
– O sã-l dau afarã pe ºoferul nostru. Astãzi era cât pe-aci sã mã omoare, prin neglijenþa lui la volan.
Soþia, foarte tânãrã ºi foarte plictisitã:
– Iubitule, nu crezi cã ar fi cazul sã-i mai dai o ºansã?
Lumbago
Doi soldaþi se aflã într-un compartiment de tren, împreunã cu un rabin. Spre nemulþumirea acestuia, tinerii discutã despre bãuturã, despre femei, despre sex.
La un moment dat, unul dintre cei doi soldaþi începe sã citeascã un ziar, se opreºte asupra unui cuvânt ºi-l întreabã pe rabin:
-Domnule, vã rog, ce e aia lumbago?
Ca sã se rãzbune, rabinul îi rãspunde þâfnos:
– Este o boalã dureroasã, provocatã de abuzul de femei ºi de alcool. Dar de ce întrebi?
– Fiindcã scrie aici cã de boala asta suferã rabinul ºef!
Sunã telefonul
-Levy la aparat.
– Domnule Levy, aici e secretara domnului doctor Blum. Nu aþi
achitat încã nota de platã pentru vizita particularã de luna trecutã ºi domnul doctor este foarte supãrat.
– Okay! Spune-i sã ia douã aspirine ºi dacã nu se simte mai bine, chemaþi-mã din nou sãptãmâna viitoare.
Veterinarul
-Leia, nu mã simt bine. Cheamã veterinarul.
-Veterinarul? Ce, ai înnebunit? De ce veterinarul?
– De ce? Fiindcã muncesc ca un cal, trãiesc ca un câine, mã culc cu o vacã.
– ªi mãnânci ca un porc.
Ar fi fost mai bine
Marele filozof Lekish, cel mai înþelept om din Helem, a avut odatã o discuþie cu un cãruþaº, nu prea luminat la minte.
– N-aº vrea sã-l mânii pe Dumnezeu, i-a spus Lekish, dar cred cã în ceea ce priveºte Creaþia a sãvârºit o mare greºealã.
-Ce fel de greºealã? a întrebat cãruþaºul.
– Cred cã ar fi fost mai bine dacã femeile ar fi nãscut la fel ca gãinile.
-Ce?! Sã cloceascã ouã?
– Da. Oricum ar fi fost mai bine pentru soþi. Sã zicem cã un bãrbat ar fi vrut sã mai aibã un copil. I-ar fi spus nevestei sale: “Iubito, mai cloceºte un ou!”. Iar dacã nu ºi-ar fi dori încã un copil, n-ar fi trebuit sã spunã decât: “Iubito, fã-mi o omletã!”.
Sadiºtii
Un vapor cu milionari evrei face înconjurul lumii.
Vreme de zece zile, personalul se speteºte sã-i serveascã cât mai bine, în speranþa unor bacºiºuri grase. Dar nici unul dintre milionarii evrei nu le dã vreun ºfanþ.
Amãrâþi, personalul de pe vapor carã bagajele la întoarcere, dar nimeni nu le oferã nimic. Ultimul evreu când coboarã, le dã 100$, ceea ce îl face pe ºeful personalului sã exclame:
– Cã l-aþi ucis pe Mântuitorul nostru Iisus, nu cred, dar cã l-aþi chinuit, e sigur.
Costumul
Iankel îi vinde lui Iossel un rând de haine pentru fiul sãu.
-Calitatea întâi? Întreabã Iossel.
-Lânã purã, marfã solidã, fãrã moarte.
Plouã de trei sãptãmâni. Îi vede Iankel pe cei doi îndreptându-se spre magazinul sãu, ºi, tragedie, pantalonii de abia îi ajung bãiatului pânã la gleznã, vestonul cu chiu cu vai îi acoperã mijlocul. dar Iankel nu-ºi pierde cumpãtul:
– Hei, îl strigã el pe Iossel, sã nu-i fie de deochi lui fiu-tãu, ce a putut sã creascã în astea trei sãptãmâni!
