fata lu` tata” ºi „trãdaþi în dragoste”, jalnice paleative ce încearcã sã rescrie realitatea dupã scenarii previzibile, prost (ºi pervers) concepute, cu actori de ocazie, gata sã îºi vândã imaginea ºi onorabilitatea pentru 300 de lei. Abia atunci am cunoscut adevaratul gust amar al dezgustului. Dezgustat nu de scenariile aberante, halucinante propuse de producãtori, ci de intenþia din spatele acestora, de prostituþia unor oameni sãrmani, care sunt dispuºi sã joace roluri mizerabile pentru câþiva firfirei. Când vorbesc de intenþia producãtorilor, mã refer la perversitatea acestora, la ura lor faþã de români, la lipsa lor de iubire pentru cei care le „gustã” producþiile. Pentru cã intenþia aparentã a acestor cu adevãrat dejecþii, este aceea de a specula un aparent ridicol ºi senzaþional comic de situaþie, de a ne râde de prostia unor semeni de-ai noºtri. Fãrã a avea curajul sã prezinte ROMÂNUL aºa cum este, cu bune ºi cu rele, ci venind cu reþete de-a gata, cu mãºti hidoase prin care vor sã ne arate realitatea LOR. Urmãrind lucid scenariile propuse, jucate cu stângãcie sau relativ talent de unii dintre protagoniºti, nu se poate sã nu remarci un pericol perfid ce atenteazã la fiinþa moralã a comunitãþii: se cautã aducerea în sfera firescului, normalului, a unor comportamente ºi „valori”, ce sunt blamabile în mod firesc, dar care astfel, ajung în vieþile noastre ºi ne erodeazã încet încet rezistenþa moralã la rãu ºi perversitate. Spre deosebire de aceºti plagiatori ordinari ai REALITÃÞII, Dan Diaconescu are un merit. MARE. Are încredere în geniul acestui popor. Permite fiecãruia sã se manifeste în adevãrata lui luminã, frizând sublimul, ridicolul, absurdul, trecându-ne pe noi, privitorii, prin toatã paleta de trãiri ºi intensitãþi ale emoþiei omeneºti, fãcându-ne sã exclamãm „útia suntem noi, românii !!!” În acel moment am vrut sã aflu cine este cu adevãrat Dan Diaconescu. Ce urmãreºte acest om, cu figurã de ºoricel grizonat prematur, cu voce cântatã, monotonã ºi adormitoare, capabil sã prezinte serios cele mai mari inepþii cu aceeaºi mutrã imperturbabilã cu care l-a prezentat în studio pe Preºedintele în funcþie al României, Traian Bãsescu !? Am descoperit un tip inteligent, cu o voinþã de fier, care s-a lansat în presã de la începuturile ei libere, fãrã un chior în buzunare. D.D. este un fenomen în sine, iar originalitatea lui (dacã aº spune geniu, l-aº urca pe soclul de unde vor sã-l dea unii jos pe Caragiale în Piaþa Universitãþii…) îºi regãseºte mãsura doar în declaraþia lui stupefiantã, de la mutarea sediului OTV din Piaþa Romanã în noul sediu: „Încã nu aþi vãzut nimic. OTV-ul abia acum începe… voi cumpãra celelalte posturi de televiziune concurente ºi voi face din ele OTV 1, OTV 2, etc.” Dintr-un post de apartament, OTV a devenit Televiziunea Poporului. Astãzi, OTV-ul, cu personajul sãu mesianic, Dan Diaconescu, centralizeazã speranþa de mai bine a unei imense mase de români necãjiþi, înºelaþi în aºteptãri de toatã clasa politicã. Discutam amuzat cu un amic, deunãzi, cã în 2004 am avut ocazia sã contribui la eliberarea din arest a Gurului* Gregorian Bivolaru, iar zilele trecute am avut privilegiul sã contribui la punerea în libertate al „Gurului televiziunii”, Dan Diaconescu. Sunt prea lucid sã sper cã mai este posibil un nou miracol pe scena politicii. Deja vãd vulturii negrii ai profitorismului planând lacomi deasupra embrionarului partid al poporului. Deja o mulþime de ratangii ai politicii, cârtiþe ºi gropari de profesie se înghesuie, avizi de putere, de imagine, sã preia, sã deturneze acest vis frumos al lui Dan Diaconescu. Aºa cum îmi mãrturisea în arest, Dan Diaconescu este singur în acest proiect îndrãzneþ. Dar are vizionarismul ºi siguranþa celui ce se simte condus de Destin cãtre împlinirea Planului ce i-a fost hãrãzit. Are flerul ºi hotãrârea necesare reuºitei, simplitatea în exprimare care îl face accesibil tuturor. Proiectul sãu politic, aparent populist, se bazeazã pe calculele reci, economice, ale unui gospodar obiºnuit sã calculeze cu hârtia ºi creionul în mânã, buna chivernisire a afacerii lui. ªtie ce poate face din România, dacã va ajunge sã o gospodãrescã. ªtie care îi sunt resursele ºi cine sunt spoliatorii averii publice. Totul þine de maturitatea noastrã ca popor. Se spune cã fiecare popor are conducãtorii pe care ºi-i meritã. Oare vom fi pe mãsura acestei ºanse pe care astãzi Destinul ne-a scos-o în cale ? Vom fi în stare sã pãstrãm calea de mijloc, de a nu ceda tentaþiei egoismului ºi interesului personal, de a ne implica într-un proiect politic care îi va lãsa pe tuºã pe actualii politicieni, dacã va reuºi ?! Pentru ca Dan Diaconescu sã poatã reuºi, nu are nevoie doar de votanþi. Are nevoie de cei mai buni dintre noi, de cei mai sinceri ºi mai curaþi dintre români. Se vor mai gãsi oare români care sã vinã alãturi de D.D., care sã renunþe (mãcar pentru o perioadã de timp) la interesul lor personal, pentru interesul general al românilor ?! Vor rezista aceºti oameni tentaþiei puterii ?! Va rãmâne D.D. acelaºi dupã ce va ajunge sus ? Toate acestea sunt întrebãri care necesitã un rãspuns din partea fiecãruia dintre noi. Nu mai putem aºtepta la nesfârºit sã vinã alþii sã se implice, sã facã ce e mai bine pentru noi. Pentru cã deja se adunã, se organizeazã acel nor de muºte politicianiste, rãu mirositoare, acei traseiºti politici, pescuitori în apele tulburi ale politicii dâmboviþene, gata sã nãpãdeascã trupul firav curat al încã ne-nãscutului partid. Cine va þine cu responsabilitate, pliciul de muºte, cu care sã alunge aceºti intruºi care otrãvesc ºi distrug tot ce ating ? Va urma… *PS1: Întrucât am primit mai multe „reclamaþii” de la colegi de la cursul de yoga, care s-au simþit deranjaþi de sintagma „gurul sexului” folositã de mine în cuprinsul articolului „Azi la OTV, mâine în toatã þara”, am procedat la modificarea din forma prezentã, înlocuind cuvântul „sexului” cu expresia „al fuziunilor amoroase pline de iubire ºi transfigurare, cu continenþã, cu transmutarea ºi sublimarea energiei sexuale rezultate în etajele superioare ale fiinþei”. *PS2: Întrucât nici ghilimelele la cuvântul GURU nu conveneau, pentru a menaja sensibilitãþile unor amici yoghini, am fost nevoit sã renunþ ºi la acestea… P.S.: in incheiere, un exemplu de emisiune in stilul OTV:]]>