APEL LA UNITATE !

Privind înspre trecutul glorios la Mișcãrii Legionare, tânjim dupã disciplina și spiritul de unitate al legionarilor. Astãzi, o asemenea mișcare de masã, mãrșãluind unitã cãtre un viitor al unei Românii Naționaliste, pare a fi la sute de ani distanțã de noi. Ce anume s-a schimbat în România ? Când a murit acest spirit al unitãții naționaliștilor ? Care este ”rețeta” pentru a reânvia miracolul legionar ? Acestea sunt întrebãri care îi frãmântã pe toți cei ce închinã în fața unei icoane a poporului român: Spiritul Cãpitanului Corneliu Zelea Codreanu și al miracolului național pe care acest mare spirit l-a fãcut posibil: Mișcarea Legionarã. Unii spun cã ne trebuie un nou Cãpitan care sã ne uneascã, și deplâng dezbinarea mișcãrii naționaliste de astãzi. Alții criticã starea moralã și spiritualã deplorabilã a acestui popor și vãd dezbinarea care mãnâncã astãzi Națiunea, ca un cancer, ca pe o consecințã a acestei decãderi. Alții, dau vina pe dușmanii vãzuți sau nevãzuți ai României (masonerie, servicii secrete, Noua Ordine Mondialã, comuniștii, etc.) care întrețin zâzania și dezbinarea lansând pioni otrãviți, false mișcãri naționaliste paralele și susținând mediatic aceste fantoșe, în detrimentul adevãraților naționaliști, obturând mesajul curat al acestora din urmã. Mai mult ca sigur, fiecare din aceste explicații este adevãratã și reprezintã o parte din ecuația al cãrei rezultat este starea deplorabilã în care ne aflãm astãzi ca Națiune, dar și ca mișcare naționalistã. Desigur, mișcarea naționalistã din România are nevoie de un lider charismatic, puternic, care sã coaguleze și sã uneascã bisericuțele și facțiunile existente. Care sã facã sã amuțeascã vocile contestatarilor și ale chițibușarilor, prin exemplul sãu. Care sã fie întruchiparea vie a idealului naționalist. În care sã ne regãsim cu toții, și astfel, sã îl urmãm. Dar avem un astfel de ideal. Duhul Cãpitanului ! Duh care nu a murit, odatã cu încheierea vieții pãmântești a Cãpitanului, ci a rãmas viu prin exemplul lui, prin scrierile lui, prin ceea ce a fãptuit. Totuși, sunt unii care spun cã avem nevoie de un nou Cãpitan. Eu spun cã aceștia greșesc ! Cãpitanul nu a fost decât unul. Altul ca el nu se va mai naște a doua oarã, sau cel puțin nu vom trãi noi sã apucãm un astfel de miracol. Dar trebuie sã-i mulțumim lui Dumnezeu și pentru cel pe care ni l-a dat. Alte popoare n-au avut o asemenea șansã, un asemenea exemplu. Îndrãznesc sã fac o comparație, o paralelã (Dumnezeu sã mã ierte, cãci o fac cu bunã credințã și fãrã nici o intenție de blasfemie) între Ortodoxie și Mișcarea Legionarã. Prima este mântuitoare de suflet, cea de-a doua s-a dorit a fi mântuitoare de Neam și Țarã. Așteaptã creștinii un al doilea Mesia ?  De mii de ani creștinii s-au ghidat dupã exemplul, viața și învãțãtura Mântuitorului, fãrã a cere un altul. Atunci de ce ar aștepta românii un al doilea Codreanu, pentru a avea motiv sã îi urmeze îndemnul, exemplul și învãțãtura primului ?! Nu cumva ne cãutãm motive pentru a ne menține în starea cãlduțã de pasivitate în care ne complacem ? Am ajuns sã așteptãm comozi sã vinã un nou lider care sã ne ridice, care sã ne unifice ? Ce ar putea aduce acesta nou, fațã de ceea ce ne-a lãsat Cãpitanul ? Suntem demni de ceva mai mult, când noi nu suntem (momentan) în stare sã punem în practicã nici ce ne-a lãsat Codreanu ? Creștinii urmeazã de mii de ani învãțãtura și exemplul mântuitor al lui Hristos, iar Ortodoxia nu a slãbit din lipsa unui nou Hristos, ba dimpotrivã ! Atunci, ce cerem noi de fapt ? Nu pretind cã am gãsit soluția salvatoare, dar mãcar am deschis un dialog, am lansat o temã la care sã reflecteze fiecare naționalist de bunã credințã. Restul motivelor (dușmanii, masonii, slãbiciunea și degradarea noastrã moralã), sunt motive exterioare nouã, asupra cãrora putem arunca vina atunci cînd lucrurile nu merg bine, ca în povestioara de mai jos: Aceasta este povestea a patru persoane pe nume Fiecare, Cineva, Oricare ºi Nimeni. Era un lucru important de fãcut (în cazul nostru, de salvat România) . Fiecare era sigur cã Cineva îl va face. Oricare l-ar fi putut face dar Nimeni nu l-a fãcut. În final, Fiecare a dat vina pe Cineva pentru cã Nimeni nu a fãcut ceea ce Oricare ar fi putut face. Numai când vom înțelege acest adevãr, vom creea bazele reale ale unei unitãți a mișcãrii naționaliste din România. Sursa: Blogul GarduldeFier]]>