Presa din România, în totalitatea ei, printr-un pact de tip mafiot, pur ºi simplu a refuzat sã difuzeze ºtirea referitoare la sentinþa care confirmã caracterul politic al condamnãrilor pe care Gregorian Bivolaru le-a suferit înainte de Revoluþie. Înþelegerea ocultã de a nu face public adevãrul despre condamnãrile politice suferite de mentorul MISA ne aratã adevãrata faþã a presei, în majoritatea ei deþinutã de foºti securiºti ori de cãtre moguli ai francmasoneriei apãruþi din aceeaºi tagma a nomenclaturiºtilor ceauºiºti.

Ceea ce nu spune aceastã sentinþã pe care am menþionat-o este cã de fapt metodele de poliþie politicã, persecuþia, supravegherea informativã pe motive politice a lui Gregorian Bivolaru ºi a cursanþilor sãi nu au încetat nici o clipã în ultimii 40 de ani ºi continuã în prezent. La doar câteva luni dupã aºa-zisa revoluþie din 1989 (ºi înfiinþarea MISA), foºtii anchetatori deja reîncepuserã ameninþãrile cu arestarea ºi scoaterea MISA în afara legii. Apoi, Gregorian Bivolaru a ajuns sã fie din nou chemat la diverse sedii ale Poliþiei pentru a da tot felul de declaraþii, multe dintre acestea având ca obiect acuze aberante menite doar sã-l tracaseze.

Drept dovadã concretã a continuãrii supravegherii serviciilor secrete pânã acum existau doar declaraþiile unor înalte autoritãþi ale statului român, cum este cea a fostului ministru de interne Ioan Rus (din guvernul Adrian Nãstase). El a confirmat în 2004 faptul cã yoghinii MISA ºi Gregorian Bivolaru au fost monitorizaþi ºi supravegheaþi continuu de serviciile secrete cel puþin din anul 1995. Acum însã avem dovada clarã a acestei supravegheri abuzive pe motive politice. Cu doar câteva zile înaintea verdictului final în procesul în care Gregorian Bivolaru a fost deja declarat nevinovat de douã instanþe, procurorii vinovaþi de grave abuzuri în cazul MISA, au scos disperaþi la ivealã niºte aºa-zise „dovezi”. Acestea, însã, în loc sã-i probeze vinovãþia mentorului MISA, oferã dovada juridicã clarã a continuitãþii metodelor de poliþie politicã, a abuzurilor pe care yoghinii le reclamã de atâþia ani, precum ºi a perpetuãrii ºi în zilele noastre a unor elemente ale Securitãþii ceauºiste, în funcþii tot mai înalte din Parchet, SRI sau alte instituþii.

„Dovezile”, pe care procurorii le-au depus la dosar în ultima clipã pentru a împiedica avocaþii sã le poatã studia ºi eventual contesta, sunt douã mandate emise de Parchet, prin care se presupune cã ar fi fost interceptate convorbiri telefonice în cazul Gregorian Bivolaru. Deºi aceste mandate au fost solicitate încã de la începutul procesului, de ani de zile, atât de cãtre avocaþii apãrãrii, cât ºi de cãtre judecãtori, procurorii au refuzat cu încãpãþânare sã le depunã la dosar sub motivaþia halucinantã ca acestea ar fi „secrete de stat”!!! Cu doar câteva zile înaintea înfãþiºãrii finale, minune: brusc mandatele nu mai sunt secrete de stat ºi sunt depuse la dosar de cãtre Parchet ºi SRI, printr-o manevrã demnã de un stat bananier, care nu are nicio legãturã cu legalitatea ori cu justiþia unui stat membru al Uniunii Europene.

Mandatele emise de Parchet sunt ilegale din mai multe motive dintre care menþionãm: – Interceptarea a fost facutã înaintea începerii urmãririi penale. În consecinþã mandatele fac parte din categoria actelor premergãtoare, neputând constitui probe. – Conþinutul mandatelor de urmãrire („Siguranþa Naþionalã”) este incompatibil cu infracþiunea pentru care a fost trimis în judecatã Gregorian Bivolaru. – Motivul invocat de mandate („Siguranþa Naþionalã”) este nelegal deoarece ele au fost emise dupã ce Parchetul dispusese anterior, de douã ori, neînceperea urmãririi penale în cadrul cercetãrilor sãvârºirii unor infracþiuni privitoare la siguranþa naþionalã. – Judecãtorii au reþinut cã nu se poate stabili care au fost posturile telefonice interceptate, procurorii având multe „erori materiale”, în procesele verbale de redare a convorbirilor, erori care se refereau fie la identitatea persoanei interceptate, fie la postul telefonic ascultat. – Serviciul Român de Informaþii, în activitatea sa informativã, nu poate decât sã transmitã informaþiile culese organelor de urmãrire penalã pentru valorificarea acestora ca indicii ºi nu ca probe. – Legea nr.14/1992 interzice în mod expres ca organele Serviciului Român de Informaþii sã efectueze acte de cercetare penalã, deci inclusiv strângerea de probe ca principalã activitate de cercetare penalã. – Legea nr.51/1991 prin articolele 16 ºi 21 interzice în mod expres ca activitatea de obþinere a informaþiilor necesare siguranþei naþionale ºi evident utilizarea lor sã lezeze viaþa particularã, onoarea sau reputaþia cetãþenilor, incriminând ca infracþiune utilizarea prin publicarea lor (inclusiv în cadrul unui proces penal caracterizat prin publicitate) unor asemenea informaþii cunoscute incidental în cadrul activitãþii de strângere a datelor necesare siguranþei naþionale.

O dovadã în plus a continuitãþii persecuþiei securiste împotriva MISA este prezenþa în acest act abuziv a numelui procurorului ILIE PICIORUª, cel care a autorizat mandatul. Istoria acestui individ este extrem de strâns legatã de abuzurile împotriva lui Gregorian Bivolaru ºi a yoghinilor MISA.

ILIE PICIORUª este procuror încã din vremea lui Ceauºescu. El este cel care în anul 1985 l-a anchetat pe un mare dizident, inginerul Gheorghe Ursu, care a murit asasinat în torturi cumplite în beciurile Direcþiei a VI-a a Securitãþii din calea Rahovei. Deºi dizidentul decedase de aproape o sãptãmâna în urma bãtãilor care i-au dislocat organele interne, ILIE PICIORUª a încercat sã acopere asasinatul întocmind, ca ºi când nimic nu s-a întâmplat, actele de trimitere în judecatã pentru o pretinsã deþinere de valutã (10 dolari!). Cu doar un an înainte, în anul 1984, Gregorian Bivolaru trecuse prin aceleaºi beciuri din calea Rahovei, unde a suferit tratamente similare (anchete interminabile, torturã cumplitã, ameninþãri cu moartea) din partea securiºtilor conduºi de ºeful de direcþie col. Gh. Vasile. Pe 17 aprilie 1984, Gregorian Bivolaru a fost arestat dupã ce a fost „prins în flagrant” cã… preda yoga unui grup de 16 cursanþi într-o casã din cartierul Cotroceni, dupã ce aceasta practica fusese complet interzisã de cãtre regimul ceauºist.

Înainte de 1990, acelaºi procuror ILIE PICIORUª a mai anchetat ºi dat afara din serviciu câþiva ofiþeri militari pentru cã s-au manifestat contra regimului comunist.

Fostul procuror Alexandru Pantea, citat de România liberã (http://misa-yoga.blogspot.com/2008/03/un-fost-procuror-comunist-dezvaluie.html) a dezvãluit în urmã cu patru ani cã, pânã la începutul anilor ‘90, niciun procuror nu ajungea ºef dacã nu era instruit special la ºcoala Securitãþii de la Bran. Acolo tinerii procurori erau învãþaþi sã fabrice probe, sã ºantajeze, sã aresteze, sã ancheteze, sã admitã torturarea ºi exterminarea oponenþilor regimului comunist. Metodele preferate de Securitate ºi predate la ºcoala de la Bran erau „Radu” (iradierea), „Pãsãrici” (internarea la spitalul de nebuni ºi folosirea drogurilor) ºi „Stãnicã” – model de torturã practicat de torþionarul cu acelaºi nume.

Lecþiile erau predate de generali de Securitate ºi Miliþie, precum ºi de procurori de la Procuratura Generalã a României. Pantea susþine cã, dupã 1989, în funcþiile de conducere ale Parchetelor au ajuns tot absolvenþi ai scolii de la Bran. Pânã acum nu au apãrut dezvãluiri concrete despre faptul ca mulþi magistraþi au fost instruiþi la ºcolile Securitãþii sã ucidã, sã aresteze, sã tortureze. Pregãtirea de la Bran era atât de conspiratã, încât membrii aceleiaºi grupe de pregãtire nu se cunoºteau între ei ºi le era interzis sã lege prietenii. Principalele metode de torturã predate au fost cele practicate de celebrul colonel torþionar Tudor Stanicã, cunoscut pânã acum doar cã a condus ancheta în cazul disidentului Gheorghe Ursu, ucis în bãtãi în arestul preventiv. Procurorii folosiþi de Stãnicã în dosarul „Ursu” au fost Alexandru Þuculeanu ºi ILIE PICIORUª.

Dupã 1989, procurorii Picioruº ºi Þuculeanu au fãcut parte din structurile de conducere ale Parchetului General ºi chiar din structurile Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), forul suprem care supravegheazã, chipurile, înfãptuirea corectã a Justiþiei în România. ªi nu numai ei au fost promovaþi dupã 1989, ci toþi procurorii instruiþi la ºcolile Securitãþii ºi ale PCR, a mai dezvãluit Alexandru Pantea.

„La Bran am fãcut absolut totul. Ne-au învãþat sã folosim aparatele foto, sã instalãm tehnica de ascultare în telefoane, în aparate de radio sau de televizor. Se intra în casele oamenilor cu mandat de percheziþie eliberat de procuror, iar noi eram instruiþi sã eliberãm mandate la cererea Securitãþii, chiar fãrã probe sau cu probe înscenate. Se mai intra în locuinþe sub pretextul cã se fac verificãri la telefon, radio sau televizor. Am fost instruiþi cum se fac anchetele speciale, folosindu-ne de ºantaj, de substanþe halucinogene sau de torturã,” a declarat Pantea pentru România Libera.

Dupã 1990, ILIE PICIORUª a reuºit sã acceadã la posturi tot mai înalte în Parchet, pânã când a ajuns ªef-adjunct la Parchetul de pe lângã ÎCCJ în perioada în care a semnat aºa-zisele mandate de interceptare din cazul MISA-Gregorian Bivolaru pe motiv ca siguranþa naþionalã este în pericol. Tot ILIE PICIORUª a fost ºeful procurorului Cristian Panait când acesta s-a „sinucis” în 2002. Moartea violentã a survenit la scurt timp dupã ce ºeful sãu i-a luat dosarul cu puternice implicaþii politice în care Panait intenþiona sã punã rezoluþia de „neîncepere a urmãririi penale”. Presa a susþinut atunci cã procurorul ILIE PICIORUª a ridicat documente, fãrã proces-verbal, din casa lui Cristian Panait.

De la Parchetul de pe lângã ÎCCJ, dupã ce a dat ultimul mandat de interceptare din cazul MISA, ILIE PICIORUª a fost avansat în cadrul CSM ca secretar general. Prin prezenþa ºi funcþiile deþinute de procurorii Picioruº ºi Þuculeanu în CSM în anii 2005-2006, se explicã de ce toate plângerile yoghinilor la acest for de conducere al magistraturii nu au avut niciun efect, deºi ministrul Justiþiei de la acea vreme, Monica Macovei ºi judecãtorul Dan Lupaºcu au cerut ca CNSAS sã cerceteze dacã Ilie Picioruº a fãcut poliþie politicã. Lucrurile au rãmas apoi „în coadã de peºte”. În schimb, CSM a organizat de formã o „anchetare” a procurorului Ilie Picioruº, cel care pe atunci deþinea, într-un vãdit conflict de interese, funcþia de Secretar general al CSM. Din aceastã poziþie, Picioruº controla tot aparatul tehnic al instituþiei. Solidaritatea mafiotã a foºtilor procurori ai Securitãþii a funcþionat pe deplin ºi, ca urmare, el a fost scos basma curatã, CSM stabilind cã acesta „nu se face culpabil, în nici un fel” de moartea procurorului Cristian Panait, al cãrui ºef a fost, ºi nici de cea a disidentului Gheorghe Ursu.

O coincidenþã ciudatã este ºi faptul cã soþia lui ILIE PICIORUª lucreazã la Institutul Naþional de Medicina Legalã „Mina Minovici”, acolo unde în anul 2004 Mãdãlina Dumitru, presupusa victimã, a fost dusã cu forþa de autoritãþi pentru a fi contrafãcute probe împotriva lui Gregorian Bivolaru.

Reamintim cã în anul 2006, în perioada în care ILIE PICIORUª deþinea funcþia de Secretar general al CSM, aceastã instituþie a emis un raport oficial în care se susþinea cã:

Yoghinii ºi-ar fi înscenat singuri imaginile percheziþiilor violente din 18 Martie 2004, le-au filmat ºi le-au dat televiziunilor. Aceastã afirmaþie a fost fãcutã într-un act oficial al forului suprem al magistraþilor, deºi o þarã întreagã vãzuse pe toate canalele TV, descinderile „forþelor de ordine”, fãcute prin surprindere, cu o brutalitate nemaiîntâlnitã, precum ºi modul în care toþi cei care au fost gãsiþi în imobilele respective au fost þinuþi sub ameninþarea armei ºi le-au fost “confiscate” bunurile personale precum aparaturã electronicã, telefoane mobile, bani, acte, bijuterii, calculatoare, etc. Chiar persoane care se opriserã în stradã sã priveascã sau sã dea un telefon au fost imediat reþinute, anchetate ºi unele chiar duse la secþie, deºi erau pe domeniul public, nu fãcuserã nici un fel de faptã ilegalã ºi nu constituiau obiectul vreunei anchete.

Yoghinul care a fost bãtut de jandarmi pânã a intrat în comã la mitingul organizat la Institutul Naþional de Medicinã Legalã ar fi fost de fapt bãtut de confraþi de-ai lui. În realitate chiar imaginile filmate la faþa locului contrazic aceastã aberaþie! În fimãrile realizate la faþa locului se poate vedea cum mai mulþi localnici, femei ºi bãrbaþi aflaþi pe stradã povestesc revoltaþi cum mai mulþi jandarmi au fugit dupã acel tânãr care pleca de la miting, iar când l-au ajuns din urmã l-au bãtut în mod sãlbatic.

Procurorii s-au comportat corect în acest caz ºi nu a existat nicio scurgere de informaþii de la Parchet Din aºa-zisa „analizã” a inspectorilor CSM ar fi rezultat cã probele din cadrul acestui dosar ar fi fost þinute în condiþii de securitate maximã în cadrul Parchetului ºi cã presa nu a avut acces la niciuna dintre acestea. Aceastã concluzie încearcã sã prosteascã publicul, deºi realitatea contrarã este evidentã. Dacã procurorii s-ar fi comportat atât de profesionist, de unde au provenit toate acele imagini de la percheziþii (inclusiv cele ulterioare), citãri din “surse judiciare de încredere”, poze personale, imagini din locuinþele yoghinilor, inventare cu obiectele gãsite ºi citate din scrisori personale ale yoghinilor, de care presa acelor zile a abundat? La toate acestea în mod normal ziariºtii nu ar fi avut cum sã aibã acces, decât cu ajutorul procurorilor.