GLOSE – Respirãri
Nichita Stãnescu
I
Ca sã poþi sã te fii, stai locului ºi sfinþeºte-l, iar în cãlãtorie trimite-þi numai ochiul. Vai de cel care se odihneºte la umbra copacului sãdit de strãmoºul altuia. Lasã-te ars de soare, dacã n-ai moºtenit vreo umbrã de arbore. Sãdeºte-te tu însuþi, dacã nu s-a sãdit pentru tine! Fii strãmoº, dacã n-ai avut norocul sã fii strãnepot.
II Dacã vrei sã existe cinste ºi curãþenie, fii chiar tu însuþi cinstit ºi curat. Abia dupã aceea vezi ºi bucurã-te dacã mai existã în afara ta cinste ºi curãþenie. Abia dupã aceea întristeazã-te ºi scuipã dacã în afara ta nu existã cinste ºi curãþenie. III Cinstea vieþii mele ºi idealul vieþii mele sunt acelea de a fi aºternutul pe care la nesomn sã se poatã odihni oricând sufletul þãrii. Visul vieþii mele este sã fiu cina la care stã vorbirea þãrii mele când îi este sete de un vin ºi de un viu. IV Limba românã este maica mea. Ea m-a trimis la ºcoli ºi armatã. De câte ori îi scriu, scriu: „Al vostru, care vã doreºte sãnãtate ºi care este sãnãtos!”V Deplâng pe cel care plânge când plouã, ca pe un risipitor cu avutul sãrii. Laud pe cel care face acoperiºe. Dispreþuiesc pe cel care plânge noaptea. Plânsul profund e pe soare, în amiazã, la douãsprezece. Atunci.
VI Descurajez pe cei care spunând „Eu” se înþeleg pe sine. Îi descurajez cu indiferenþã. „Eu” putem sã spunem numai despre noi, ºi aceasta numai cînd avem grijã de cerul pãmântului. VII Cel mai mare noroc e sã ari, ori sã ridici pãmântul în picioarele lui.
VIII
De zburat, zboarã tot globul, toate stelele, timpul. De stat locului ºi în lucrare, mi se pare a fi mãreþ. IX Dacã nu eºti în stare sã recunoºti iarba dupã verde ºi apa dupã sete, nu-i va fi niciodatã nimãnui dor de tine. X Nu trãim decât o singurã datã ºi numai o singurã viaþã. A avea un ideal înseamnã a avea oglindã. Într-un ideal te speli ca-ntr-o apã curatã. Într-o oglindã îþi speli chipul obosit, potrivindu-þi-l pânã când accepþi sã fii. XI „A sta-stare” îmi este mai ideal decât „a avea-avere” sau „a fi-fire”.(Nichita Stãnescu – Respirãri, 1982, cap. ”Scrisori de dragoste”)
sursa: bucovinaprofunda
]]>
